Prin sentinţa penală nr. 287 din 28.12.2001, pronunţată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 1058/2000, inculpatul P.D.V. a fost condamnat la 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 C. pen.
în latura civilă a cauzei, printre altele, inculpatul a fost obligat să plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente, o rentă lunară de întreţinere în favoarea părţii civile C.A., în sumă de 630.000 lei lunar, începând cu 11 decembrie 2001 (data dezbaterii în fond a cauzei) şi până la încetarea stării de nevoie, având în vedere că leziunile suferite în urma accidentului produs din culpa inculpatului i-au cauzat părţii civile o infirmitate fizică permanentă ce reprezintă o reducere a capacităţii de muncă cu 45%.
într-adevăr, partea civilă era îndreptăţită să primească o rentă de întreţinere, însă stabilirea de către prima instanţă, ca moment de la care curge obligaţia de plată a acesteia de către inculpat, prin raportare la data dezbaterii în fond a cauzei este incorectă.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că accidentul soldat cu vătămarea corporală a părţii civile a avut loc la data de 15 iulie 1999, leziunile corporale traumatice suferite de aceasta necesitând 150 zile de îngrijiri medicale.
Totodată, din adresa societăţii comerciale la care era încadrată partea civilă rezultă că aceasta a beneficiat de concediu medical în perioada august 1999 – aprilie 2000, ce a fost plătit 100%, ajutorul de boală fiind egal cu veniturile pe care partea civilă le-ar fi realizat.
Prin urmare, partea civilă putea beneficia de rentă începând cu 1 mai 2000, când şi-a reluat activitatea, dată de la care, faţă de reducerea capacităţii de muncă cu 45%, pentru obţinerea aceloraşi venituri, acesta a fost nevoit să depună un efort suplimentar.
Prin urmare, pentru perioada începând cu 1 mai 2000 şi până la pronunţarea sentinţei, instanţa de fond trebuie să-i acorde părţii civile o sumă globală reprezentând echivalentul efortului suplimentar depus de aceasta, iar de la pronunţarea sentinţei şi până la încetarea stării de nevoie, o rentă lunară.
în acest sens, s-a pronunţat Tribunalul Bistriţa Năsăud care, admiţând apelul părţii civile prin decizia penală nr. 63 din 12.04.2002,1-a obligat pe inculpat să plătească acesteia 15.120.000 lei rentă globală pentru perioada 1 mai 2000 – 1 mai 2002 (ţinând seama că decizia s-a pronunţat în luna aprilie 2002), 24 luni x 630.000 lei ca şi câte 630.000 lei lunar, cu titlul de rentă, începând cu luna mai 2002 şi până la încetarea stării de nevoie.
Trib. Bistriţa Năsăud, decizia penală nr. 63 din 12.04.2002
