în lipsa unor probe directe pentru stabilirea cuantumului prejudiciului, instanţa va face aplicarea principiului reparaţiei integrale a pagubei provocate printr-o faptă ilicită, statuat de art. 998 şi următoarele din Codul civil, luând în consideraţie orice alte mijloace de probă. în acest sens, concluziile actelor medico-legale, cu privire la vătămările provocate şi urmările în timp ale acestora, pot constitui elemente de calcul al despăgubirilor materiale şi morale.
(Decizia nr. 381/R din 12 martie 2002 – Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 1887/2001, pronunţată de Judecătoria Slobozia, în baza art. 101 lit. b) şi art. 103 din Codul penal, s-a luat, faţă de inculpatul minor B.C., măsura educativă a libertăţii supravegheate pe timp de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele din Codul penal. Totodată, s-a încredinţat supravegherea minorului părinţilor acestuia, B.G. şi B.C.
Soluţionând latura civilă a cauzei, prima instanţă l-a obligat pe minor, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la 10 milioane lei daune materiale şi 15 milioane lei daune morale, către partea civilă A.G.
S-a reţinut că, în seara zilei de 9.08.1999, în urma unui conflict, inculpatul a lovit partea vătămată A.G., minoră, cu o piatră în ochiul drept.
în conformitate cu raportul de expertiză medico-legală nr. 2191/2001, în urma leziunilor suferite, partea vătămată (minoră) a necesitat 80 – 90 de zile îngrijiri medicale şi a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, prin scăderea acuităţii vizuale a ochiului drept.
împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel partea civilă, fără a invoca vreun motiv, şi inculpatul, care a învederat că numărul de zile de îngrijiri medicale este exagerat de mare şi a solicitat reducerea despăgubirilor civile stabilite.
Prin Decizia penală nr. 1/A/2002, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat şi de partea civilă, cu motivarea că sentinţa penală a stabilit o corectă situaţie de fapt, cu încadrarea juridică corespunzătoare, şi a apreciat în mod judicios vinovăţia inculpatului, pe baza unei analize complete a tuturor probelor administrate în cauză.
Individualizarea măsurii educative aplicate minorului s-a făcut în mod corespunzător, aceasta reflectând gradul de pericol social al faptei şi persoana celui în cauză.
De asemenea, s-a arătat că soluţionarea laturii civile a cauzei s-a făcut potrivit principiului reparaţiei integrale a prejudiciului provocat printr-o faptă ilicită. Astfel, suma de 10 milioane lei, acordată de prima instanţă părţii civile, reprezintă o echitabilă reparaţie în raport cu leziunile suferite de partea vătămată şi de numărul de zile de îngrijiri medicale. Cu privire la daunele morale, tribunalul a concluzionat că este incontestabil faptul că partea vătămată, minora A.G., a suferit un prejudiciu moral, determinat de suferinţele fizice, de izolare de grupul social pe timpul îngrijirilor medicale, dar şi de conştientizarea faptului că toată viaţa va fi urmărită de consecinţele unei infirmităţi permanente. Faţă de aceste criterii, tribunalul a apreciat că suma de 15 milioane lei, la care a fost obligat inculpatul, cu titlu de daune morale, acoperă integral prejudiciul moral suferit de minoră, victima agresiunii.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.C., pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală, şi anume latura civilă a cauzei a fost soluţionată cu încălcarea legii, deoarece daunele materiale au fost supraevaluate, în realitate valoarea acestora fiind de numai 5 milioane lei, iar daunele morale nu sunt probate, acestea fiind practic inexistente.
Curtea a examinat cauza pentru motivul de casare invocat şi din oficiu, în limitele celorlalte motive de casare prevăzute de art. 385® alin. 3 din Codul de procedură penală.
Recursul inculpatului este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că latura civilă a cauzei a fost soluţionată în conformitate cu principiul reparaţiei integrale a prejudiciului provocat printr-o faptă ilicită, statuat de prevederile art. 998 şi următoarele din Codul civil.
Astfel, au fost luate în consideraţie numărul mare de zile de îngrijiri medicale, respectiv 80 – 90 de zile, precum şi faptul că partea vătămată, minora A.G., a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, şi anume scăderea acuităţii vizuale a ochiului drept. Raportând suma de 10 milioane lei (daune materiale) la numărul de zile de îngrijiri medicale (80 – 90 de zile), rezultă o despăgubire materială de circa 115.000 lei/zi, ceea ce reprezintă o sumă mai mult decât rezonabilă.
Referitor la daunele morale de 15 milioane lei, Curtea a constatat că şi această sumă a fost judicios stabilită de cele două instanţe, luându-se în calcul suferinţele îndurate de victimă ca urmare a agresiunii, precum şi infirmitatea fizică permanentă, care o va marca tot restul vieţii şi va reprezenta, în acelaşi timp, un pentru o multitudine de activităţi cotidiene sau profesionale, pe care va dori să le săvârşească aceasta.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, cu referire la art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală, Curtea a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.
