Partea vătămată nu poate fi obligată să contribuie la dezdăunarea unităţii sanitare care a suportat cheltuielile de spitalizare ale acesteia, întrucât, potrivit art. 14 din Codul de procedură penală, acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă numai a inculpatului şi, atunci când este cazul, a părţii responsabile civilmente.
Chiar dacă s-ar fi stabilit culpa concurentă a părţii vătămate, aceasta nu ar fi putut fi obligată la plata despăgubirilor, această împrejurare determinând doar reducerea cuantumului despăgubirilor stabilite în sarcina inculpatului.
(Decizia nr. 1736 din 27 august 2003 – Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 693 din 11 aprilie 2002, pronunţată de Judecătoria Buftea, s-a dispus, în baza art. 184 alin. 1 şi 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 74, art. 76 din Coduf penal, condamnarea inculpatei V.M. la 200.000.000 lei amendă penală, punându-se în vedere acesteia dispoziţiile art. 631 din Codul penal.
S-a admis acţiunea civilă şi a fost obligată inculpata la 4.820.908 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Universitar Bucureşti şi la 20.000.000 lei daune morale către partea civilă P.V.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că la data de 14.05.2000 inculpata V.M., aflându-se la volanul autoturismului Daewoo Espero, tractat de un alt autoturism, a efectuat o manevră de oprire, în urma căreia a intrat pe contrasens şi în coliziune cu un autoturism ARO, care circula regulamentar şi care, în urma impactului, s-a răsturnat. în aceste condiţii, partea vătămată P.V., unul din ocupanţii locurilor din ARO, a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 30 – 35 de zile de îngrijiri medicale.
Prin Decizia penală nr. 337/A din 3 martie 2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a admis apelul declarat de inculpată şi, luând act că părţile s-au împăcat, a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală.
Pe latura civilă, instanţa de apel a menţinut dispoziţiile de obligare a inculpatei la plata despăgubirilor civile către Spitalul Universitar Bucureşti şi a obligat-o şi pe partea vătămată la jumătate din această sumă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru greşita obligare a părţii vătămate la jumătate din despăgubirile solicitate de Spitalul Universitar Bucureşti pentru cheltuielile necesitate de asistenţa medicală ce i-a fost acordată ca urmare a faptei inculpatei.
Examinând decizia recurată numai sub aspectul laturii civile a cauzei, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385® alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală, precum şi conform prevederilor art. 385 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că recursul este fondat.
Instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 14 din Codul de procedură penală.
Astfel, potrivit acestui text de lege, acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi, unde este cazul, a părţii responsabile civilmente.
Pe cale de consecinţă, chiar dacă la producerea accidentului ar fi concurat şi culpa victimei, nici pentru această situaţie nu ar exista temei legal pentru obligarea părţii vătămate la plata despăgubirilor, ci această împrejurare ar determina doar reducerea corespunzătoare a cuantumului despăgubirilor stabilite în sarcina inculpatei.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, a admis recursul declarat de parchet, a casat în parte decizia şi, în fond, a constatat prejudiciul de 4.820.908 lei cauzat Spitalului Universitar Bucureşti ca fiind integral acoperit, conform chitanţei depuse la dosar de către inculpată.
