Potrivit art. 322 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, introdus prin Legea nr. 99/1999, capitalul social al societăţilor comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului se majorează de drept cu valoarea terenurilor menţionate în certificat, care vor fi considerate aport în natură al statului şi în schimbul căruia se vor emite acţiuni, ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate, derogându-se astfel de la prevederile art. 211 din Legea nr. 31/1990.
Hotărârea a cărei anulare s-a solicitat încalcă prevederile în materie, întrucât, ca urmare a obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra unui teren, s-a dispus majorarea capitalului social al societăţii respective şi repartizarea acţiunilor aferente valorii terenului către acţionari proporţional cu cotele de acţiuni deţinute de aceştia la acea societate, în locul instituţiei publice care reprezintă statul.
(Decizia nr. 418 din 14 martie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 454/F, pronunţată la data de 06.09.2001 în Dosarul nr. 880/2001, Tribunalul Ialomiţa a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva pârâtelor S.C. “C.” S.A. şi SIF “T.” şi, în consecinţă, a dispus anularea Hotărârii nr. 3 a Adunării generale extraordinare a acţionarilor S.C. “C.” S.A. din data de 29.09.1998.
Pentru a pronunţa această sentinţă civilă, tribunalul a reţinut că, urmare a obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra unui teren, prin Hotărârea nr. 3 din 29.09.1998, adunarea generală a acţionarilor de la S.C. “C.” S.A. a hotărât majorarea capitalului social al acestei societăţi, acţiunile aferente valorii terenului fiind repartizate acţionarilor proporţional cu cotele de acţiuni deţinute de aceştia la societatea menţionată.
Hotărârea respectivă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1620 din 29.09.1999.
Potrivit art. 322 alin. (1) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, introdus prin Legea nr. 99/1999, capitalul social al societăţilor comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului se majorează de drept cu valoarea terenurilor menţionate în certificat, care vor fi considerate aport în natură al statului şi în schimbul căruia se vor emite acţiuni ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate, derogându-se astfel de la prevederile art. 211 din Legea nr. 31/1990.
Prin urmare, hotărârea adunării generale a acţionarilor a cărei anulare s-a solicitat încalcă prevederile legale în materie.
împotriva acestei sentinţe civile, pârâta S.C. “C.” S.A. a declarat recurs, timbrat şi în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată, şi judecata în lipsă.
Prin motivele de recurs formulate, s-a arătat că adunarea generală a acţionarilor de la 29.09.1998 a adoptat hotărârea a cărei anulare s-a solicitat, cu respectarea prevederilor art. 5 şi 6 din Normele metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 55/1998, care stipulează, în mod identic cu prevederile art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, că societăţile comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor vor fi privatizate, cu includerea valorii terenurilor în capitalul social, acţiunile aferente majorării capitalului social revenind F.P.S. şi celorlalţi acţionari, după caz, în funcţie de data înscrierii terenurilor în cartea funciară şi de momentul dobândirii calităţii de acţionar.
Ulterior, prin art. 1 pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 361/1998, dispoziţiile menţionate au fost modificate, derogându-se de la prevederile art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, în sensul că acţiunile aferente valorii majorate a capitalului social revin doar F.P.S. Or, această modificare este nelegală, iar, în condiţiile în care titlul asupra terenului aparţine societăţii, valoarea aferentă majorării capitalului trebuie să revină tuturor acţionarilor societăţii. De altfel, prin Sentinţa civilă nr. 425 din 15.04.1999 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3308/1999 a Curţii Supreme de Justiţie, s-a anulat în parte Hotărârea Guvernului nr. 361/1998, în ceea ce priveşte art. 1 pct. 3.
SIF “T.”, în calitate de intimată-pârâtă, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale, pasivă în cauză, motivat de faptul că anularea unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor se poate cere doar în contradictoriu cu societatea comercială implicată, iar nu şi în contradictoriu cu acţionarii acesteia, solicitând judecata în lipsă.
Intimata-reclamantă A.P.A.P.S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi judecata cauzei în lipsă.
Faţă de acestea, analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, Curtea a constatat şi reţinut următoarele:
în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de intimata SIF “T.”, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată în condiţiile în care din cuprinsul prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, rezultă că anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor la o societate comercială se poate cere de către acţionari, în contradictoriu cu societatea respectivă, iar nu în contradictoriu şi cu unii dintre acţionarii respectivi, iar, în condiţiile în care, ulterior hotărârii adunării generale a acţionarilor a cărei anulare s-a solicitat, intimata SIF “T.” nici nu a mai avut calitatea de acţionar la societatea comercială S.C. “C.” S.A., pârâta în cauză, în urma cesionării acţiunilor deţinute la aceasta, nu se mai justifică, nici pentru opozabilitate, chemarea în judecată şi a respectivei părţi, cu atât mai mult cu cât, în cauză, nu s-a dovedit că s-ar pune problema în sensul că pârâta în discuţie ar fi beneficiat de un act subsecvent hotărârii adunării generale a acţionarilor de la 29.09.2001.
Pe de altă parte, susţinerile recurentei, astfel cum au fost formulate în motivarea recursului, sunt nefondate.
Luând în considerare normele de reglementare în materie în vigoare la momentul adoptării hotărârii adunării generale a acţionarilor în litigiu, rezultă că în mod greşit aceasta a fost întemeiată pe prevederile art. 5 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 55/1998, care stipulau distribuirea acţiunilor aferente majorării capitalului social atât către F.P.S., cât şi către ceilalţi acţionari, din moment ce dispoziţiile respective au fost înlăturate prin Hotărârea Guvernului nr. 361/1998, care prevedea distribuirea acţiunilor respective doar către F.P.S, astfel că nu mai puteau fi considerate în vigoare şi ulterior, la 29.09.1998, când s-a adoptat hotărârea adunării generale a acţionarilor.
Afirmaţia recurentei în sensul că Hotărârea Guvernului nr. 361/1998 ar fi fost anulată în parte prin hotărâre judecătorească nu a fost probată în cauză şi de altfel nici nu ar fi avut relevanţă în cazul în care hotărârea judecătorească respectivă ar fi fost pronunţată ulterior hotărârii adunării generale a acţionarilor, în acelaşi context trebuind să se mai reţină că aprecierea legalităţii Hotărârii Guvernului nr. 361/1998, în sensul înlăturării efectelor acesteia, nu este de competenţa instanţei comerciale. De altfel, ulterior, prin Legea nr. 99/1999, s-a menţinut în mod similar reglementarea în sensul prevăzut, sub aspectul în discuţie, de Hotărârea Guvernului nr. 361/1998.
în consecinţă, având în vedere considerentele arătate, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la intimata-pârâtă SIF “T.” şi a respins ca nefondat recursul formulat, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă.