Judecător sindic. Obiecţiuni la raportul final


Judecătorul sindic are obligaţia ca la termenul fixat pentru adunarea creditorilor să soluţioneze obiecţiunile la raportul final şi să aprobe raportul sau după caz să dispună modificarea acestuia.

Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2238 din 24 noiembrie 2011

Prin Sentința comercială nr. 620/14 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2725/96/2010 a Tribunalului Harghita, judecătorul sindic a admis obiecțiunile formulate de D.G.F.P. Harghita împotriva raportului final întocmit de lichidatorul G.M.C. SPRL Târgu Mureș și a dispus continuarea procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei SC L. SRL.

S-a pus în vedere lichidatorului judiciar să procedeze la distribuirea între creditori a sumei de 15.000 RON, cu respectarea dispozițiilor încheierii din data de 15 februarie 2010 și ale sentinței civile nr. 957 din 12.04.2010, referitoare la onorariul alternativ stabilit de către judecătorul sindic.

S-a reținut în considerentele hotărârii că prin sentința comercială nr. 2604 din 14 noiembrie 2008, s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei SC L. SRL, fiind desemnat administrator G.M.C. SPRL, care a fost confirmat și ca lichidator prin sentința nr. 516 din 16 martie 2009. S-a stabilit onorariul în sumă de 2.000 RON/lună, și totodată, ținând seama că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri, prin încheierea din 15 februarie 2010, s-a fixat un onorariu fix de 4800 lei pe toată durata procedurii.

S-a reținut, de asemenea că prin sentința comercială nr. 957 din 12 aprilie 2010, administratorii P.O. și P.I., au fost obligați la plata sumei totale de 31.564,57 RON, compusă din 26.764,57 RON, totalul datoriilor și 4800 RON cheltuieli ocazionate de derularea procedurii.

Lichidatorul a înțeles să utilizeze această sumă pentru acoperirea cheltuielilor de procedură și a onorariului calculat cu 2.000 RON/lună, ignorând dispozițiile referitoare la onorariu stabilit prin încheierea din15 februarie 2010.

Prin destinația dată de către lichidator sumei plătite de administrator, drepturile creditorilor au fost lezate, astfel că solicitarea instituției bugetare de a se continua procedura este îndreptățită.

în aceste condiții s-au admis obiecțiunile formulate de creditoarea D.G.F.P. Harghita împotriva raportului final și s-a dispus continuarea procedurii, punându-i-se în vedere lichidatorului să procedeze la distribuirea către creditori a sumei de 15.000 RON, cu respectarea dispozițiilor încheierii din 15 februarie 2010 și ale sentinței civile nr. 957 din 12 aprilie 2010.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea SC L. SRL, prin lichidatorul judiciar G.M.C. S.P.R.L., solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii contestației, aprobarea raportului final și închiderea procedurii insolvenței.

Se arată că prin sentința comercială nr. 2604 din 14 noiembrie 2008, s-a dispus declanșarea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei iar ulterior prin sentința civilă nr. 516 din 16 martie 2009, se dispune intrarea în faliment.

Prin aceste două hotărâri, s-a stabilit onorariul lichidatorului la 2000 lei/lună + 10% din valoarea fondurilor încasate.

La data de 29 mai 2009, administratorul debitoarei P.O., a plătit suma de 15.000 lei, reprezentând o parte din pasivul debitoarei, sumă ce a fost folosită pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu procedura de administrare și lichidare judiciară, fiind respectat tabelul de creanțe întocmit și depus la dosar.

Se arată că prin modificarea onorariului stabilit inițial, prin cele două hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, judecătorul sindic a încălcat autoritatea de lucru judecat, atunci când a stabilit un onorariu de 4800 lei + TVA pentru întreaga procedură.

Se mai arată că modificarea onorariului lichidatorului a intervenit după ce aceste sume au fost repartizate și modalitatea de repartizare a creanțelor a fost cunoscută de judecătorul sindic.

Invocă în acest sens excepția neretroactivității dispozițiilor legale în timp, susținând că atâta timp cât la repartizarea creanțelor a fost respectată ordinea de prioritate stabilită prin tabelul de creanțe dar și dispozițiile cuprinse în cele două hotărâri judecătorești date în puterea lucrului judecat, judecătorul sindic nu mai avea posibilitatea modificării onorariului dar și a tabelului definitiv de creanțe.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata D.G.F.P. Harghita, se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii judecătorului sindic ca temeinică și legală. Susține că pe parcursul procedurii de lichidare judiciară pornită împotriva debitoarei SC L. SRL, au fost încasate diferite sume de bani, pe care lichidatorul le-a folosit numai în interes personal atunci când a procedat la distribuirea lor, fiind acoperite parțial cheltuielile de rang 1, iar față de ceilalți creditori nu s-a distribuit nicio sumă de bani. Distribuirea sumelor în favoarea lichidatorului au fost făcute contrar dispozițiilor judecătorului sindic, care a stabilit nivelul maxim al onorariului lichidatorului de 4800 lei, pentru întreaga procedură.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 3041 C.proc.civ., Curtea a constat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentința comercială nr. 2604 din 14 noiembrie 2008, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SCL. SRL, ia prin sentința nr. 516 din 16 martie 2008, judecătorul sindic dispune intrarea în faliment a debitoarei fiind numit administrator judiciar, respectiv lichidator judiciar, G.M.C. SPRL.

Prin dispozițiile cuprinse în aceste hotărâri, s-a stabilit un onorariu în favoarea administratorului și respectiv lichidatorului judiciar de 2000 lei/lună.

La data de 13 septembrie 2010, lichidatorul judiciar depune raportul final și situația financiară, solicitându-i judecătorului sindic aprobarea raportului și a se dispune închiderea procedurii, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

în ședința publică din 13 septembrie 2010, judecătorul sindic constată că lichidatorul judiciar a afișat raportul final la ușa instanței, îi pune în vedere acestuia să notifice raportul final împreună cu situație financiare fiecărui creditor și să facă dovada notificării la termenul ce se va stabili.

în cadrul aceleiași ședințe, s-a dispus convocarea adunării creditorilor pentru data de 25 octombrie 2010, în vederea punerii în discuție a raportului final întocmit de lichidatorul judiciar stabilind totodată că eventualele obiecțiuni se vor depune înainte cu 5 zile de la data convocării.

Lichidatorul judiciar notifică raportul final împreună cu situația financiară fiecărui creditor, conform proceselor-verbale de îndeplinire a procedurii, și în ședința publică din 25 octombrie 2010, lichidatorul judiciar susține cererea de aprobare a raportului final și de închidere a procedurii.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, „după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum de 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final, cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării.

La data ședinței, judecătorul sindic va soluționa prin încheiere toate obiecțiunile la raportul final, îl va aproba, sau va dispune dacă este cazul modificarea corespunzătoare a acestuia…”.

Contrar acestor dispoziții legale, la ședința publică din 25 octombrie 2010, judecătorul sindic dispune repunerea cauzei pe rol, citarea părților, pentru clarificarea situației plăților făcute de către lichidator din disponibilitățile bănești strânse în contul debitoarei.

Odată cu repunerea cauzei pe rol, îi pune în vedere lichidatorului judiciar să prezinte situația cheltuielilor ocazionate cu desfășurarea procedurii și repune părțile în termenul de a formula obiecțiuni, obiecțiuni pe care le și formulează creditoarea D.G.F.P. Harghita la data de 15 februarie 2011.

Având în vedere conținutul raportului final, depus de lichidatorul judiciar, pentru ședința publică din 13 septembrie 2010, conținut din care rezultă justificarea cheltuielilor ocazionate cu procedura insolvenței, situația disponibilităților bănești ale debitoarei și a bunurilor deținute de către aceasta, împrejurarea că împotriva raportului nu au fost formulate obiecțiuni, instanța de control apreciază că dispoziția judecătorului sindic de repunerea cauzei pe rol pentru ca lichidatorul judiciar să depună situația cheltuielilor ocazionate cu derularea procedurii insolvenței este contrară dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, care obligă judecătorul sindic ca la termenul fixat pentru adunarea creditorilor, să soluționeze obiecțiunile formulate la raportul final și să aprobe raportul sau după caz, să dispună modificarea acestuia.

în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, din cuprinsul raportului întocmit de lichidatorul judiciar, rezulta situația bunurilor societății debitoare a disponibilităților bănești, modalitatea de distribuire a acestor disponibilități cu respectarea tabelului de creanțe, în sensul că au fost repartizate sumele obținute în cadrul procedurii, creanțelor de rang 1, că raportul a fost însoțit de situațiile financiare, care au fost comunicate tuturor creditorilor conform proceselor verbale de îndeplinire a procedurii de afișare și comunicare, nu era justificată nici repunerea creditoarei D.G.F.P. Harghita întru-un nou termen de a formula obiecțiuni la raport, atâta timp cât, conținutul raportului depus după repunerea cauzei pe rol, nu a fost modificat și creditoarea a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul depus inițial pentru termenul stabilit în vederea convocării adunării creditorilor, respectiv 25 octombrie 2010.

Nici criticile aduse raportului final, în legătură cu modalitatea repartizării disponibilităților bănești ale debitoarei de către lichidator, nu sunt justificate, atâta timp cât la repartizarea acestor sume s-a avut în vedere dispozițiile cuprinse în hotărârile judecătorești intrate în puterea lucrului judecat și aici se are în vedere sentința civilă nr. 2604 din 14 noiembrie 2008 și nr. 516 din 16 martie 2009, prin care este stabilit în favoarea administratorului și respectiv lichidatorului judiciar un onorariu de 2000 lei/lună, sumele fiind repartizate cu respectarea rangului de prioritate a creanțelor stabilite prin tabelul de creanțe, supus de altfel aprobării judecătorului sindic.

în atare situație, se impune admiterea recursului formulat de către debitoarea SC L. SRL, în condițiile art. 312 alin. (1) C.proc.civ., raportat la art. 304 pct.9 C.proc.civ. și modificarea hotărârii judecătorului sindic, în sensul respingerii obiecțiunilor la raportul final, întocmit de lichidatorul judiciar, formulate de creditoarea D.G.F.P. Harghita, urmând să oblige judecătorul sindic să continue procedura cu etapele procedurale prevăzute de art. 129 și art. 132 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.