În motivarea actiunii formulate, reclamanta a sustinut că, în temeiul contractului de lucrări nr.1408/8 noiembrie 2006 s-a obligat să execute, să finalizeze si să întretină pentru pârâta Palatul Copiilor si Elevilor B. lucrări de amenajare interioară si exterioară la nava „B.”, conform proiectului nr.1066/27 septembrie 2006 (loturile de tâmplărie, mecanică, instalatii sanitare si vopsitorie), iar potrivit contractului nr.1590/28 noiembrie 2006 încheiat între aceleasi păti reclamanta s-a obligat să execute în baza proiectului nr.1066/27 septembrie 2006 lucrările de amenajare interioară si exterioară pentru aceeasi navă si lotul electric.
Pretul celor două lucrări stabilit prin contract urma să fie achitat de către achizitor conform graficului de plăti, durata primului contract fiind de 1,5 luni cu începere de la data de 08 noiembrie 2006, iar al celui de al doilea 11 zile lucrătoare calculat cu începere de la data de 28 noiembrie 2006.
Executarea celor două contracte s-a făcut după constituirea garantiei de bună executie si predarea navei „B.” care a avut loc la data de 10 noiembrie 2006, executantul realizând întocmai si la termen toate obligatiile asumate, astfel că finalizarea lucrărilor a fost constatată pe bază de procese verbale de receptie.
A mai sustinut reclamanta că pe parcursul executării lucrărilor contractate au fost constatate neconcordante între măsurătorile (suprafetele) înscrise în caietul de sarcini si cele fizic existente, precum si lucrări alternative neprevăzute care au fost semnalate achizitorului, acesta a constatat realitatea cât si necesitatea executării lor, iar în acelasi interval de timp au si fost realizate, fiind vorba despre lucrări necuprinse în proiect si nici înscrise în caietul de sarcini (lucrări suplimentare).
Toate aceste lucrări au fost acceptat de beneficiar, considerându-se în discutiile purtate cu membrii comisiei de receptie ca fiind absolut necesare. Urmare a faptului că plata tuturor sumelor prevăzute în contract ca si a contravalorii lucrărilor suplimentare nu s-a realizat până la 31 decembrie 2006, când se încheia exercitiul bugetar, graficul de plăti nu s-a respectat înregistrându-se următoarele restante: la contractul nr.1408/2006 suma de 58.581,42 lei cu TVA inclus; suma de 99.722,49 lei TVA inclus reprezentând lucrări de extindere; suma de 26.532,47 lei TVA inclus reprezentând lucrări noi; suma de 11.929,99 lei TVA inclus reprezentând schimbare de solutii; la contractul nr.1590/2006 – suma de 20.230 lei TVA reprezentând lotul electrice – total 216.995,97 lei.
Din acest total a dedus suma de 17.825,56 lei cu TVA inclus reprezentând lucrări prevăzute în contract, dar neexecutate ca urmare a schimbării de solutie dată de proiectant prin dispozitii de santier.
La concilierea organizată reprezentantii pârâtei nu au reusit să găsească o justificare reală, obiectivă pentru neplata sumei mentionate, sustinerile acestora că o parte din lucrări nu ar fi fost efectiv realizate fiind contrazise de notele suplimentare întocmite de proiectantul lucrării, cât si de constatările si concluziile expertizei de specialitate realizate în cadrul procedurii de a dovezilor în dosarul nr.6016/196/2008 al Judecătoriei Brăila.
Pârâtul Palatul Copiilor si Elevilor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea actiunii ca nefondată, sustinând că unele lucrări contractate în baza contractului nr.1408/08 noiembrie 2006 si nr.1590/28 noiembrie 2006 si care aveau durata de executie la 31 decembrie 2006 nu au fost terminate, altele au fost executate în mod defectuos si s-a impus remedierea lor, conform procesului verbal de receptie din 29 decembrie 2008 si procesului verbal din 10.06.2007, iar altele au fost executate în mod suplimentar si nu au fost acceptate de beneficiar, nefiind cuprinse în actul aditional al contractului.
Desi prin procesul verbal din 10.06.2007 si procesul verbal din 12.07.2007 au fost trecute toate recomandările si solutiile ce se impuneau pentru remedierea lucrărilor executate la nava „B.”, lucrările nu au fost realizate conform acestora, între timp dovedindu-se o serie de probleme la tâmplărie întrucât aceasta a fost afectată de carii datorită netratării corespunzătoare.
În aceste conditii, pârâta a sustinut că la data de 02.07.2008, prin procesul verbal de receptie a lucrărilor de amenajări interioare si exterioare, s-a dispus sistarea lucrărilor, acestea nefiind finalizate conform contractului încheiat.
Prin sentinta civilă nr.289/02.12.2009 Tribunalul Brăila a admis în parte actiunea si a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 196.765,97 lei reprezentând contravaloare lucrări executate si suma de 15.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. A respins capătul de cerere referitor la plata penalitătilor de întârziere.
Pentru a pronunta această hotărâre, instanta de fond a retinut că, prin contractele de lucrări nr.1408/08 noiembrie 2006 si nr.1590/28 noiembrie 2006, reclamanta s-a obligat să executate, să finalizeze si să întretină lucrările de amenajare interioară si exterioară la nava B., conform proiectului nr.1066 din 27.09.2006.
Pe parcursul derulării contractelor si în măsura efectuării lucrărilor comisia de receptie a analizat calitatea acestora întocmind în acest sens procese verbal de receptie la data de 11.12.2006 si respectiv 27.12.2006, precum si la data de 24.07.2007 în care a consemnat că lucrările s-au executat în conditii bune; la aceeasi dată s-au prezentat si situatiile de plată care au fost însusite fără obiectiuni de către pârâtă; ulterior, datorită unor neconcordante privind cantitătile de lucrări contractate prin caietul de sarcini si cele executate efectiv, reclamanta a convocat pârâta în vederea constatării acestora; răspunzând reclamantei prin adresa din 24.07.2007 si necontestând cele precizate, pârâta a acceptat că eventualele neconcordante au apărut ca urmare a necuprinderii în proiect a unor lucrări, astfel că, fată de atitudinea pârâtei, reclamanta a întocmit note suplimentare a lucrărilor si materialelor necesare realizării acestora.
Instanta a retinut că din rapoartele de expertiză întocmite în dosarul nr.6016/196/2008 având ca obiect asigurare de dovezi rezultă că, în afara lucrărilor executate în temeiul contractului si care într-adevăr au fost executate, s-au efectuat si o serie de alte lucrări neprevăzute în cadrul contractului, imperios necesare pentru desfăsurarea activitătii pe navă si care nu puteau fi executate ulterior deoarece erau lucrări ascunse de capitonajul peretilor navei.
Astfel, lucrările de instalatii electrice efectuate sunt indicate în raportul de expertiză, valoarea acestora fiind estimată la suma de 17.000 lei la care se adaugă TVA. Cât priveste lucrările de amenajări interioare si exterioare si mobilier la nava B., din raportul de expertiză întocmit în acelasi dosar de către expertul L.O rezultă că, s-au executat atât lucrările cuprinse în contractul nr.1408/2006, valoarea acestora rămasă neplătită fiind de 58.581,42 lei, precum si lucrări de amenajări exterioare, interioare si mobilier necuprinse în contract în valoare de 138.184,55 lei.
Conform concluziilor aceluiasi expert necesitatea acestor lucrări si implicit depăsirea contractului si valoarea prevăzută în contract a apărut în urma demontărilor si întocmirii defectiei. În urma verificărilor efectuate, proiectantul lucrării a fost cel care a dispus executarea acestora.
Instanta a concluzionat că întregul material probator administrat în cauză, precum si concluziile rapoartelor de expertiză confirmă executarea de către reclamantă atât a lucrărilor contractate cât si a lucrărilor suplimentare, neprevăzute în contractele încheiate si care au fost impuse de necesitatea unei bune functionări.
Chiar dacă aceste lucrări nu au făcut obiectul contractelor încheiate, ele au fost executate cu acordul pârâtei în calitate de beneficiar, astfel încât nu se poate contesta dreptul reclamantei la plata contravalorii acestora.
Referitor la plata penalitătilor de întârziere, instanta a constatat că nu s-a stabilit cu certitudine perioada pentru care s-au calculat, raportat la data efectuării lucrărilor si a emiterii facturilor, aceasta cu atât mai mult cu cât asa cum rezultă din acelasi material probator si reclamanta a înregistrat unele întârzieri în efectuarea lucrărilor, considerente pentru care a respins acest capăt de cerere.
Împotriva sentintei mentionate au declarat recurs reclamanta SC O.C SRL Brăila si pârâtul Palatul Copiilor si Elevilor B., care au criticat solutia instantei de fond ca fiind nelegală si netemeinică.
1. Recurenta SC O.C SRL, a criticat hotărârea sub aspectul respingerii capătului de cerere referitor la plata penalitătilor de întârziere, sustinând că modul de calcul al penalitătilor aferente contractelor nr.1408/8.11.2006 si nr.1590/28.11.2006 a fost stabilit prin raportare la dispozitiile art.12 alin.12 pct.2 din contracte, cu indicarea numărului de zile de întârziere înregistrat de la data emiterii facturii si până la introducerea actiunii (906 zile, din care 337 zile în 2007, 366 zile în 2008 si 203 zile în 2009), prezentarea lor fiind realizată încă de la termenul din 22 iulie 2009.
Arată că, potrivit art.6 pct.1, durata contractului a fost stabilită la 1,5 luni începând cu data de 9.11.2006, el încetând să producă efecte la data de 31.12.2006 potrivit art. 6.2, iar art.12.2 stabileste că în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea conventiei – 31.12.2006 este obligat să plătească cu titlu de penalităti 0,01% pentru fiecare zi de întârziere din suma datorată la plată – începând cu 29 ianuarie 2007.
Mai sustine recurenta că, raportat la aceste elemente, în mod corect a calculat o întârziere în plata sumei de 5.307,44 lei datorată la contractul nr.1408/2006 de 906 zile compusă din 337 zile în 2007, 366 zile în 2008 si 203 zile în 2009 a sumei de 10.904,53 lei pentru lucrările realizate în baza notelor de suplimentare si a dispozitiilor de santier la acelasi contract si a sumei de 1.832,83 lei la contractul nr.1590/2006, prezentarea lor fiind realizată încă de la termenul din 22 iulie 2009.
Mai mult, pârâta nu a obiectat niciun moment în legătură cu modalitatea de calcul si nici instanta nu a considerat necesară, în temeiul art.129-130 Cod procedură civilă, administrarea probei cu expertiza contabilă având ca obiect calcularea penalitătilor, probă a cărei administrare a fost antamată de reclamantă.
Consideră că, nici împrejurarea că reclamanta, la rândul său, ar fi înregistrat întârzieri în efectuarea lucrărilor nu corespunde realitătii, receptia lucrărilor fiind realizată la termenul stabilit contractual, faptul că au fost sesizate unele deficiente care au fost remediate de reclamantă în baza garantiei de bună executie a contractului, pe cheltuiala sa, nefiind de natură să afecteze îndeplinirea obligatiilor principale stabilite contractual.
2. Recurentul pârât Palatul Copiilor si Elevilor B. a sustinut că, suma de 196.765,97 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate, la care a fost obligat nu este cea reală. Pârâtul a încheiat cu SC O.C SRL Brăila, contractele nr.1408/8 noiembrie 2006 si nr.1590/2006, având ca obiect lucrări amenajări interioare si exterioare la nava pasager B., achitând trei situatii de plată în sumă totală de 499.443,03 lei. Aceste situatii de plată au avut la bază procese verbale de receptie partială. Pentru situatia de plată din 29.12.2006 pârâtul a încheiat o anexă la Contractul nr.1408/08.11.2006 prin care au fost precizate lucrările executate si cele neexecutate, iar administratorul SC O.C SRL s-a angajat să răspundă solidar cu societatea pe care o administrează pentru plata integrală a sumei de 131.252 lei reprezentând daune.
În continuare, recurentul pârât arată că pe parcursul anului 2007 a permis accesul reclamantei pe navă doar pentru executarea remedierilor la lucrările contractate, dar care nu au fost realizate, după cum atestă procesele verbale de constatare. În ce priveste situatiile de plată depuse de reclamantă la dosar, pârâtul a formulat obiectii, prin procesul verbal nr.1897/8.11.2007 fiind prezentat modul în care s-au executat lucrările la nava pasager B., respectiv s-au consemnat deficiente în executie la toate loturile cuprinse în contract, fiind date indicatii în ceea ce priveste remedierea acestora.
În opinia recurentului, acest proces verbal nu poate fi considerat si acceptat ca o receptie finală a lucrărilor de pe navă. Mai mult, materialele utilizate în executie au fost supraevaluate cantitativ si calitativ, o serie de lucrări nu au respectat tehnologia sau au fost pur si simplu simplificate. În acest sens, se arată că ignifugarea materialului lemnos, lucrare deosebit de importantă, a fost executată doar pe partea exterioară a lambriurilor nu si pe partea interioară, traversată de cabluri electrice si expusă unor riscuri mari de incendiu. Ignifugarea a fost realizată în luna ianuarie 2007, după ce în prealabil lambriurile fuseseră montate pe pereti, ceea ce a creat mari probleme echipajului, nevoit să utilizeze radiatoare pentru a usca suprafetele lemnoase.
S-a mai arătat că, în sustinerea celor afirmate, pârâtul a solicitat proba cu martori, probă care nu a fost acceptată de către instanta de fond pe motiv că aspectele prezentate de martori reies din documentele depuse la dosar, în timp ce reclamatei SC O.C SRL i s-a încuviintat această probă. De asemenea, în temeiul dispozitiilor art.46 alin.1 si alin.3 Cod procedură civilă, s-au depus 4 cereri de interventie din partea persoanelor implicate în mod direct în aceste contracte, cereri de interventie ce au fost respinse de către instanta de fond.
Consideră recurentul că, prin respingerea probei cu martori solicitate, dar si a celor 4 cereri de interventie, i-a fost încălcat dreptul la apărare care constituie una din garantiile procesuale ce guvernează orice judecată pentru desfăsurarea unui proces echitabil. Notiunea de proces echitabil presupune si respectarea si aplicarea principiului contradictorialitătii în care părtile îsi pot formula apărările.
Mai arată că s-a acceptat un raport de expertiză tehnică ce a avut ca obiect „identificarea si evaluarea lucrărilor de amenajări exterioare, interioare si mobilier efectuate la nava B. de către reclamant si a unei expertize tehnice în specialitatea electrotehnică având ca obiectiv „identificarea si evaluarea lucrărilor de instalatii electrice efectuate la nava B. de către reclamant, întocmit de expertul L.O în dosarul nr.6016/196/2008, desi trebuia desemnat un expert tehnic atestat de Ministerul Culturii si , deoarece nava B. este o navă regală, construită în anul 1914 la Şantierul Naval DTS si este un bun de patrimoniu cultural national, categoria juridică „Tezaur”, conform OM nr.2052/1999, având număr de inventar 003, conform Legii privind regimul juridic al patrimoniului tehnic si industrial nr.6/2008 si Legii nr.422/2001 republicată privind protejarea monumentului istoric.
O altă critică adusă de recurent hotărârii de fond vizează acordarea cheltuielilor de judecată. Consideră că în mod netemeinic si nelegal instanta de fond a obligat pârâtul la plata sumei de 15.000 lei, întrucât apărătorul ales al reclamantei s-a prezentat la 2-3 termene de judecată, la celelalte termene fiind substituit de alti colegi care nu cunosteau dosarul, aspecte mentionate si în încheierile de sedintă. În această situatie, solicită aplicarea disp. art.274 alin.3 Cod procedură civilă si stabilirea onorariului avocatului în concordantă cu onorariile minimale impuse avocatilor, făcând trimitere la decizia nr.492/08.06.2006 dată de Curtea Constitutională si la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Prin precizările formulate la data de 12.05.2010, recurentul a invocat încălcarea disp. art.261 Cod procedură civilă privind motivarea hotărârii în referire la probatoriul administrat în cauză.
Consideră că instanta de fond a fost părtinitoare cu reclamanta deoarece a acordat mai multe termene pentru completarea timbrajului si i-a încuviintat proba cu martori, aceeasi probă fiind respinsă pentru pârât. Totodată, expertiza extrajudiciară folosită în această cauză si de care instanta de judecată a tinut cont în momentul pronuntării hotărârii este nulă, nefiind făcută de un specialist acreditat/atestat de Ministerul Culturii si Cultelor, ci de către un expert naval care nu a avut competenta să efectueze expertiza tehnică pe o navă care este bun de patrimoniu national mobil, fiind încadrată în categoria tezaur.
De asemenea, mai arată că instanta de fond a motivat faptul că plata acestei sume s-ar datora lucrărilor suplimentare, neprevăzute în contract, dar care au fost considerate de executant ca fiind lucrări ce au fost executate cu acordul pârâtei în calitate de beneficiar, lucru total neadevărat, deoarece toate lucrările suplimentare nu au fost semnate si aprobate de beneficiar. Aceste lucrări suplimentare, la plata cărora pârâtul este obligat, au fost acceptate si semnate doar de executant si proiectant, fără a fi consultat si beneficiarul.
Totodată, la data de 01.06.2010, în dosarul nr. 683/44/2010, pârâtul a depus la dosar note scrise, prin care a invocat, pe cale de exceptie, nulitatea hotărârii motivată de faptul că litigiul a fost solutionat de o instantă necompetentă din punct de vedere material.
A arătat că litigiul a fost solutionat de o sectie comercială a Tribunalului Brăila, asa cum rezultă din hotărârea recurată, respectiv sentinta civilă nr.289/com din 02.12.2009 si nu de o instantă de administrativ, conform art.286 alin.4 din OG nr.34/2006.
Fiind o exceptie de ordine publică, poate fi invocată în orice stadiu al procesului, hotărârea recurată fiind lovită de nulitate absolută întrucât a fost pronuntată de o instantă necompetentă din punct de vedere material, conform art.159 alin.3 Cod procedură civilă, împrejurare ce atrage casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta competentă, conform art.312 alin.6 Cod procedură civilă.
Recurentul pârât Palatul Copiilor si Elevilor a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de reclamanta SC O.C SRL, solicitând respingerea acestuia ca nefondat si mentinerea sentintei pronuntate de instanta de fond sub aspectul respingerii capătului de cerere privind penalitătile de întârziere.
Prin încheierea din 08.09.2010 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul sectiei comerciale a Curtii de Apel Galati si înregistrarea acesteia pe rolul sectiei de contencios administrativ si fiscal, apreciindu-se calea de atac ca fiind cea a recursului.
Dosarul a fost înregistrat la sectia pentru cauze de contencios administrativ si fiscal sub nr.1167/44/13.09.2010, iar prin încheierea din 21.12.2010 Curtea de Apel Galati – Sectia de contencios administrativ si fiscal a dispus, în urma admiterii cererii de strămutare formulate de pârâtul Palatul Copiilor si Elevilor B., scoaterea cauzei de pe rolul acestei instante si trimiterea dosarului la Curtea de Apel Constanta în vederea solutionării recursurilor declarate de reclamanta SC O.C SRL si de pârâtul Palatul Copiilor si Elevilor B.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curtii de Apel Constanta sub nr.1167/44/06.01.2011.
În sedinta publică din 16.02.2011, recurentul pârât prin reprezentantul legal a sustinut exceptia nulitătii hotărârii pe motiv că aceasta a fost pronuntată de o instantă necompetentă din punct de vedere material.
Pentru recurenta reclamantă, apărătorul ales a solicitat respingerea exceptiei invocate de recurentul pârât, sustinând că Tribunalul Brăila nu functionează pe sectii distincte, aceleasi magistrat care a participat în litigiile comerciale a avut de solutionat si litigii în contencios administrativ. Consideră că dintr-o eroare apare mentiunea că hotărârea a fost pronuntată în comercial, aspect ce nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
În ceea ce priveste competenta materială a primei instante, se retine că litigiul derivă din executarea unor contracte de achizitie publică, situatie în care devin incidente disp. art.286 alin.1 din OUG nr.34/2006, în vigoare la momentul formulării actiunii, potrivit cu care „(1) Procesele si cererile privind actele autoritătilor contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum si cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterală a contractelor de achizitie publică se solutionează în primă instantă de către sectia de contencios administrativ si fiscal a tribunalului în circumscriptia căruia se află sediul autoritătii contractante.”
Având în vedere că hotărârea a fost pronuntată de Tribunalul Brăila – Sectia comercială si de contencios administrativ, instantă competentă din punct de vedere material, se constată că motivul de nulitate invocat de recurentul pârât, motiv ce se încadrează la art.304 pct.3 Cod procedură civilă, este nefondat.
De asemenea, recurentul pârât a sustinut nemotivarea hotărârii sub aspectul încuviintării si administrării unor probe doar în favoarea reclamantei. Se constată că cele două rapoarte de expertiză tehnică au fost întocmite în cadrul unei cereri de asigurare dovezi, cerere în care pârâta nu a formulat obiectiuni cu privire la calificarea sau specializarea expertilor si nici cu privire la constatările de fapt cuprinse în rapoartele de expertiză. De asemenea, pârâta nu a solicitat administrarea unei alte expertize sau a unei contraexpertize, situatie în care instanta s-a pronuntat în baza probelor administrate în cauză.
Referitor la respingerea probei cu martori, instanta a motivat în mod corect că, fată de teza probatorie sustinută de pârâtă, înscrisurile prezentate – procese verbale de receptie – fac inutilă administrarea unei astfel de probe.
Curtea constată că hotărârea primei instante cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părtilor, situatie în care critica invocată de recurentul pârât, circumscrisă motivului prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, este neîntemeiată.
Pe fond, se retine că între părti s-au încheiat, în temeiul OUG nr.34/2006, două contracte: contractul de lucrări nr.1408/8.11.2006 având ca obiect „lucrări de amenajare interioară si exterioară la nava B., conform proiectului 1066/27.09.2006 (loturi tâmplărie, mecanică, instalatii sanitare, vopsitorie), valoarea contractului fiind de 475.390 lei la care se adaugă TVA de 90.324,10 lei, cu o durată de 1,5 luni, respectiv între 8.11.2006 si 31.12.2006, si contractul de lucrări nr.1590/28.11.2006 având ca obiect lucrările pentru lotul electrice, cu durata de 11 zile lucrătoare începând cu data de 28.11.2006 si cu o valoare de 18.354 lei, cu TVA în valoare de 3.487 lei.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat de ing. L.O, lucrările de amenajări exterioare, interioare si mobilier efectuate la nava Borcea de către reclamantă sunt în valoare totală de 674.367,73 lei din care: lucrări cuprinse în contract în valoare de 536.183,22 lei cu TVA inclus – plătite 477.601,76 lei si neplătite 58.581,42 lei; lucrări necuprinse în contract si neplătite în valoare de 138.184,55 lei.
Expertul a arătat că, lucrările necuprinse în contract au vizat lucrări de extindere a unor pozitii din contract (în valoare de 99.722,49 lei), necesitatea acestora apărând în urma demontărilor si întocmirii defectatiei, ceea ce a impus o depăsire a cantitătilor si valorilor prevăzute în contract. Executarea lucrărilor de extindere s-a dispus prin note suplimentare si dispozitii de santier, iar valoarea lor a fost stabilită de către expert în baza măsurătorilor efectuate si stabilirii cantitătilor, iar pentru lucrările ascunse în baza lucrărilor si cantitătilor mentionate de proiectant, utilizând preturile din contract.
De asemenea, constatându-se necesitatea unor lucrări neprevăzute în contract, proiectantul lucrării a dispus executarea acestor lucrări cu exceptia poz.5 – confectionat rame lemn la hublouri – 12 buc., care a fost identificată si evaluată cantitativ în cadrul inspectiei efectuate la navă de către expert, valoarea lucrărilor fiind stabilită prin trei oferte de pret făcute de firme de profil, suma datorată de pârât fiind de 26.532,47 lei cu TVA inclus.
S-au efectuat totodată lucrări la care au fost schimbate solutiile, fiind retinute cantitătile si preturile din contract, precum si cele din ofertele de pret.
Conform raportului de expertiză întocmit de ing. I.S, în afara lucrărilor de instalatii electrice efectuate la nava B. în temeiul contractului, s-au executat si o serie de alte lucrări, neprevăzute în contract, neapărat necesare pentru desfăsurarea activitătii pe navă si care nu puteau fi executate ulterior deoarece reprezintă lucrări ascunse de capitonajul peretilor navei, estimate de expert la suma de 17.000 lei la care se adaugă TVA.
Fată de probele administrate în cauză, Curtea apreciază că solutia primei instante este legală si temeinică. Constatându-se efectuarea lucrărilor mentionate, în mod corect autoritatea contractantă a fost obligată la plata contravalorii acestora către reclamantă, fiind îndeplinite conditiile răspunderii contractuale, pentru lucrările prevăzute în contract si neachitate, si ale îmbogătirii fără justă cauză, pentru lucrările efectuate în plus, dar necesare.
Apărarea sustinută de recurentul pârât potrivit cu care toate lucrările suplimentare nu au fost semnate si aprobate de beneficiar, fiind acceptate si semnate doar de executant si proiectant, fără a fi consultat si beneficiarul, nu poate fi retinută întrucât nu s-a făcut dovada că proiectantul, în calitate de mandatar al achizitorului sub autoritatea căruia s-au executat lucrările, a actionat cu depăsirea mandatului primit si în contra intereselor acestuia.
De asemenea, recurentul pârât a relevat că pentru situatia de plată din 29.12.2006 a încheiat cu reclamanta o anexă la Contractul nr.1408/08.11.2006 prin care au fost precizate lucrările executate si cele neexecutate, iar administratorul SC O.C SRL s-a angajat să răspundă solidar cu societatea pe care o administrează pentru plata integrală a sumei de 131.252 lei reprezentând daune.
Curtea constată că, într-adevăr, părtile au încheiat la data de 27.12.2006 anexa la Contractul nr.1408/08.11.2006, prin care executantul s-a obligat ca până la 29 decembrie 2006, ora 11, să execute toate lucrările mentionate la coloana „lucrări neexecutate”, în caz contrar obligându-se să plătească achizitorului suma de 131.252 lei cu titlu de daune.
Însă, în baza procesului verbal de receptie a lucrărilor executate în zilele de 28 – 29.12.2006, s-a întocmit situatia de plată la 29.12.2006, centralizatorul valoric pe loturi la această situatie de plată fiind însusit de către pârât la valoarea de 110.295,43 lei.
Totodată, instanta retine că problema unor daune nu a făcut obiectul judecătii în fata primei instante, neexistând o cerere a pârâtului în acest sens, astfel că nu poate fi invocată direct în calea de atac.
De altfel, obiectiunile pârâtului cu privire la calitatea lucrării nu se pot constitui într-o exceptie de neexecutare atâta timp cât neexecutarea nu este suficient de importantă pentru a justifica refuzul de plată a lucrărilor efectuate. Eventuala necorespunzătoare a unor lucrări dă dreptul pârâtului la despăgubiri, în conditiile în care lucrările au fost sistate fără o remediere corespunzătoare a deficientelor de către executant. Însă, astfel cum s-a arătat, instanta nu a fost învestită cu o cerere în sensul celor mentionate si nici nu au fost administrate probe cu privire la calitatea lucrărilor, constatările expertilor în cauză limitându-se la constatarea si evaluarea lucrărilor efectiv executate, functie de valorile prevăzute de părti prin contractele încheiate sau cuprinse în ofertele unor societăti de profil.
În ceea ce priveste obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că onorariul acordat reflectă avocatului în raport de complexitatea cauzei, fără a avea relevantă împrejurarea că avocatul titular a fost substituit la anumite termene de judecată, atâta timp cât reclamanta a beneficiat de asistentă juridică pe tot parcursul procesului.
Referitor la recursul reclamantei, Curtea retine că, într-adevăr, părtile au stabilit în contractele încheiate o clauză penală privind plata unei penalităti de 0,01% pe zi de întârziere, după 28 de zile de la expirarea perioadei convenite pentru onorarea facturilor. O astfel de clauză functionează doar pentru obligatiile izvorâte din contract, nu si pentru lucrările executate în plus, care exced conventiei părtilor, pentru care temeiul răspunderii este principiul îmbogătirii fără justă cauză.
Clauza penală reprezintă o evaluare conventională a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea la termen a obligatiilor asumate prin contract. Ca în orice formă de răspundere, prejudiciul invocat trebuie să fie unul cert, atât sub aspectul existentei cât sub aspectul întinderii lui.
Desi reclamanta a depus la dosarul cauzei un calcul al penalitătilor pentru lucrările executate în baza contractelor de lucrări nr.1408/2006 si nr.1590/2006, din nota prezentată (fila 306 dosar fond) nu rezultă pentru ce facturi au fost calculate penalitătile, data emiterii facturilor, precum si data convenită pentru onorarea acestora, pentru a se putea stabili numărul zilelor de întârziere. Se constată astfel că, fată de elementele prezentate, instanta nu este în măsură să verifice calculul făcut de reclamantă, asa încât, în mod corect s-a apreciat că prejudiciul afirmat este incert sub aspectul întinderii lui, cererea de obligare a pârâtului la plata penalitătilor de întârziere fiind astfel respinsă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurenti sunt nefondate, urmează a respinge recursurile ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
