Deşi instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului scuza provocării, acesta rămâne obligat la plata integrală a despăgubirilor civile, în condiţiile în care şi-a manifestat voinţa în acest sens în faţa instanţei de apel.
(Decizia nr. 556/A din 20 septembrie 2001 – Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 191 din 19.03.2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a ll-a penală, a fost condamnat inculpatul T.A.M. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 183 din Codul penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) din Codul penal.
în baza art. 14 raportat la art. 346 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la 2.552.895 lei despăgubiri civile către partea civilă, Spitalul Dr. Bagdasar, plus dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului.
S-a reţinut că, la 07.10.1999, în locuinţa comună, pe fondul unor tensiuni nervoase acumulate în timp, inculpatul i-a aplicat tatălui său, T.T., o lovitură cu piciorul în zona semiscrotului drept, cauzându-i leziuni care, ulterior, au dus la decesul acestuia.
Din probatoriul administrat în cauză a reieşit că inculpatul a săvârşit fapta de lovire, aflându-se sub imperiul unei puternice tulburări, generată de acţiunea agresivă a victimei, care l-a ameninţat cu cuţitul pe inculpat, după ce o ameninţase în acelaşi mod şi pe mama acestuia.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o, între altele, sub aspectul soluţionării laturii civile, întrucât, reţinându-se scuza provocării, inculpatul trebuia obligat la despăgubiri numai proporţional cu culpa sa.
Critica este neîntemeiată.
Este adevărat că instanţa de fond trebuia să-l oblige pe inculpat la despăgubiri către Spitalul Dr. Bagdasar numai proporţional cu culpa sa, iar nu integral, pronunţând sub acest aspect o hotărâre nelegală.
Dar, având în vedere că în apel, din proprie iniţiativă, inculpatul a declarat că este de acord cu plata integrală a despăgubirilor, conform principiului disponibilităţii, care acţionează în materie civilă, Curtea va lua act de această declaraţie a inculpatului şi în consecinţă va menţine despăgubirile acordate de prima instanţă.
NOTĂ:
Decizia a rămas definitivă prin Decizia nr. 203/2002 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia penală, prin care s-a admis recursul inculpatului şi s-a redus pedeapsa aplicată acestuia la 1 an închisoare. Prin decizia analizată, Curtea admisese apelul parchetului, în ce priveşte individualizarea pedepsei, majorând pedeapsa la 2 ani închisoare.
