Art.72 – Legea nr.188/1999
Art.15, art.17 – OG nr.6/2007
Art.13 al.1, art.23 – OG nr.10/2008
Art.13 – Legea nr.138/1999
Art.1 – Legea nr.193/2006
Art.21 – Cod fiscal
Art.1, art.8, art.10, art.24, art.27 – Legea nr.13o/1996
Art.4 – Legea nr.273/2006 privind finantele publice locale
Art.41 al.5 – Constitutia României
Prin cererea formulata si înregistrată pe rolul Curtii de Apel Constanta, la data de 29.01.2010 reclamantii Primăria Mun. Constanta, Consiliul Local Constanaa, Mun. Constanta prin primar si Primarul Mun. Constanta, au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a Romaniei si Camera de Conturi Constanta anularea procesului verbal de constatare din 23.10.2009 cu privire la punctele nr. 4 si 5, decizia nr. 34/24.11.2009 sub aspectul masurilor 4 si 5.
În motivarea actiunii s-a aratat că prin decizia nr. 34/24.11.2009, Camera de Conturi Constanta a constatat ca în privinta anumitor sume platite salariatilor acestea au un caracter nelegal, impunandu-se masurile prevazute la pct 4 si 5, respectiv virarea la bugetele publice a obligatiilor datorate in referire la plata catre salariatii institutiei a sumei de 603 600 lei în luna aprilie 2008 reprezentand tichete cadou; precum si stabilirea intinderii prejudiciului creat prin plata sporului de confidentialitate, spor de stabilitate, indemnizatie de dispozitiv, drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii, prima de concediu si recuperarea acestora.
Constatarile Curtii de Conturi au un caracter nelegal si netemeinic pentru urmatoarele considerente:
1. Cu privire la acordarea tichetelor cadou, au fost avute în vedere dispozitiile Legii nr.193/2006 si a HG nr.1317/2006. De altfel, anterior acordarii acestor tichete a fost formulate cerere catre Biroul Metodologie si Asistenta Contribuabili, care in raspunsul formulat au aratat ca tichetele cadou nu intra in categoria veniturilor impozabile. Totodata art. 55, alin.4, lit.a C.fiscal prevede ca nu sunt venituri impoabile cadourile oferite salariatilor, daca sunt primite in baza unor legi speciale si finantate de buget.
S-a impus a se stabili, de asemenea, daca au fost platite si alte sume care sunt asimilate veniturilor din salarii pentru care sa fie calculate si virate obligatiile de natura impozitului pe si a contributiilor aferente. Aceasta masura nu este stabilita in fapt si in drept, reprezentand o dispozitie fara continut juridic si care nu poate da nastere unei obligatii. In cauza de fata nu se precizeaza care ar fi abaterea constatata pentru ca aceasta sa poata fi inlaturata prin masura impusa.
2. Cu privire la masura dispusa la pct.5 se arata ca sumele au fost acordate în anul 2008. Acestea au fost achitate in conformitate cu prevederile acordului colectiv de nr.25254 din 13.12.2006 si aprobate prin HCLM nr. 598 din 13.12.2006. Acest act administrativ nu a fost contestat în contencios, astfel ca au devenit obligatorii. Caracterul legal al acordului la nivel de unitate e demonstrat si prin prevederile contractului colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, care la art.38, alin.4, prevede ca salariul cuprinde indemnizatii, sporuri si alte adaosuri. Trebuie precizat ca art.3, alin.2 din contractul colectiv unic au avut in vedere doar acele categorii de drepturi salariale care sunt enumerate expres si al caror cuantum este determinat de lege, neputand fi modificate prin negociere la nivelul institutiei publice. Faptul ca DMPS a sesizat cu ocazia depunerii spre inregistrate nelegalitatea unor prevederi nu lipseste de efecte juridice clauzele contractului, intrucat aceasta avea cadrul legal de a refuza inregistrarea actului principal si a celor aditionale. Singura autoritatea de a stabili legalitatea unor prevederi a contractului colectiv de munca este instanta de judecata.
2.1. Cu privire la sporul de confidentialitate de 10%, este aplicabil inclusiv functionarilor publici, cat timp se are în vedere respectarea principiilor constitutionale privind nea, dreptul la plata egala pentru munca egala, dreptul la salariu. Conform art.46 din Legea nr.188/1999, functionarul public are obligatia de a pastra secretul de serviciu precum si confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei publice. Nerespectarea secretului professional constituie abatere disciplinară. Sporul de confidentialitate este primit de tot personalul institutiilor si autoritatilor care gestioneaza informatii clasificate din clasa secrete de stat si secrete de serviciu, care prin acte normative specifice prevad acest spor. In toate cazurile, cuantumurile sporului de confidentialitate si conditiile de acordare se stabilesc in limitele prevazute de reglementarile in vigoare de catre ordonatorii principali de credite. In ce priveste sporurile la salariul de baza, acestea trebuie sa fie acordate tuturor salariatilor, indiferent de posturile si functiile pe care le ocupa si de domeniul în care isi desfasoara activitatea, atata timp cat lucreaza in conditiile prescrise de legea care reglementeaza plata sporurilor respective.
2.2. Cu privire la sporul de stabilitate acesta a fost negociat in baza art. 3, lit.f din Legea nr.188/1999, legalitatea acestuia fiind confirmata de art.3, alin.2 din CCM unic.
2.3. Cu privire la indemnizatia de dispozitiv de 25%, aceasta a fost acordata legal, considerand ca nu se justifica discriminarea salariatilor din aparatul de specialitate al Primarului fata de salariatii Prefecturii. Totodata prevederile constitutionale impun premise de regim unitar de reglementare, iar prin legea nr.137/2000 se previn si se sanctioneaza toate formele de discriminare.
2.4. Cu privire la drepturile speciale pentru mentinerea sanatarii si securitatii muncii plata acestora a fost efectuata in conformitate cu prevederile contractului cadru, obligatoriu pentru parti. Au fost avute in vedere si dispozitiile art.236, alin.1 Cmuncii si art.72 din Legea nr.188/1999. Existenta si cuantumul acestor drepturi nu sunt stabilite prin dispozitii legale dar nici nu sunt prohibite. Aceste sume reprezinta drepturi cu caracter social a caror plata este suportata din veniturile proprii ale institutiei si nu de la bugetul de stat. Nu exista nici o ingradire legala, pentru ca in baza autonomiei locale si cu respectarea legislatiei finantelor publice locale autoritatile deliberative sa sustina cuprinderea si aprobarea in bugetele locale a fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca.
2.5. Cu privire la prima de vacanta, la fel a fost acordata in baza contractului colectiv de munca.
In ceea ce priveste obligatia de a calcula, de a retine si de a vira la bugetul de stat impozitul pe venit aferent sumelor de bani achitate, acestea nu constituie venituri de natura salariala si nici nu pot fi assimilate unor asemenea venituri. Platile considerate nelegale au avut fundament HCLM nr.65/2008 privind aprobarea bugetului propriu pe anul 2008, in care au fost prevazute si aceste drepturi. Aceasta hotarare a fost comunicata prefectului care nu i-a contestat legalitatea si ca urmare a fost adusa la indeplinire. Totodata nu exista documente din care sa rezulte ca fondurile bugetare au fost depasite, finantarea fiind asigurata de la bugetul local.
În sustinerea actiunii au fost depuse in copie, HCLM 304/14.01.2010, process verbal de constatare din 23.10.2009 incheiat de Camera de Conturi Constanta, contestatia nr. 1129/13.11.2009, dispozitia nr. 8590/09.12.2009, contract colectiv de munca, acte aditionale, process verbal de negociere, dovada inregistrarii contractului la DMPS Constanta, HCLM nr. 40/08.09.2008, documentatia ce a stat la baza emiterii HCLM nr. 598/13.12.2006 si a actelor aditionale, adresa nr. 39280/26.02.2008 emisa de AFP Constanta, practica judiciara.
La termenul de judecata din 15.02.2010, a fost formulată cerere de interventie în interes alaturat reclamantilor de catre Sindicatul Liber al Salariatilor din Administratia Publica Constanta.
În motivarea cererii s-a aratat ca interesul angajatilor este atins prin masurile impuse, fiind emise impotriva functionarilor publici dispozitii de imputare, iar impotriva salariatilor contractuali au fost introduce actiuni in instanta in raspundere patrimoniala. Totodata drepturile membrilor au fost afectate de dispozitia primarului nr. 172/07.01.2010 prin care a fost suspendata plata acestor sporuri, incepand cu luna decembrie 2009. Sindicatul este semnatar al contractului colectiv de munca incheiat in 2006 si prelungit, astfel ca negarea acestor drepturi negociate cu respectarea legii ar reprezenta o grava atingere adusa principiului constitutional al negocierii.
Pe fondul cauzei s-a aratat ca, tichetele cadou sunt incluse in categoria cheltuielilor sociale pentru care nu e datorat impozit, iar in privinta drepturilor speciale s-a avut in vedere Legea nr.188/1999., art.72, alin.1. De altfel art.12 din Legea nr.140/1996 nu exclude astfel de drepturi. Curtea de Conturi a procedat contrar legii cand a dispus in sensul nelegalitatii acordarii acestor drepturi.
În sustinerea cererii au fost depuse in copie dispozitia nr.172/07.01.2010, dispozitia de imputare nr.8373/30.11.2009, dovada formularii actiunii impotriva personalului contractual.
La acelasi termen de judecata reclamantii si-au completat actiunea cu un nou capat de cerere, in sensul anularii si a incheierii nr.VI.41/23.02.2010 emisa de Comisia de Solutionare a Contestatiilor si implicit introducerea in cauza in calitate de parat a Curtii de Conturi a Romaniei – Comisia de Solutionare a Contestatiilor.
În sustinerea cererii a fost depusa in copie, incheierea nr.VI.41 din 23.02.2010 emisa de Comisia de Solutionare a Contestatiilor.
Pârâta, Curtea de Conturi a Romaniei a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata. S-a precizat ca Comisia de Solutionare a Contestatiilor nu are personalitate juridică si nu poate sta in judecata in nume propriu. Pe fond s-a aratat ca sustinerile reclamantilor sunt neintemeiate raportat la prevederile legale care reglementeaza acordarea drepturilor salariale si a altor drepturi pentru personalul bugetar. Astfel potrivit art.157 din codul muncii, sistemul de salarizare al personalului din cadrul autoritatilor si institutiilor publice finantate integral sau partial de la bugetul de stat sau bugetele locale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor salariale reprezentative. In perioada supusa controlului, sporurile si primele erau reglementate prin OG nr.6/2007, OG nr.10/2007 si OG nr.10/2008, acte normative care nu prevad drepturi speciale. Abuzul de drept constituie o varietate a faptei ilicite, tinand cont de faptul ca datorita modului in care a fost exercitat se produce vatamarea unei persoane, raspunderea neputand fi inlaturata. Or, prin clauzele contractului colectiv de munca incheiat la nivelul aparatului de specialitate al Primariei s-au stabilit drepturi de natura salariala ce incalca legile speciale de salarizare a functionarilor publici. Aceste drepturi salariale au fost acordate in afara cadrului legal. Este atributul legiuitorului sa stabileasca atat categoria de drepturi salariale cat si cuantumul acestuia. Toate reglementarile care vizeaza statutul functionarului public prevad pe de o parte natura legala a drepturilor salariale, iar pe de alta parte interdictia ca prin contractul colectiv de munca sa se stabileasca drepturi de natura salariala care sunt atributul legiuitorului.
Referitor la sporul de confidentialitate, potrivit legislatiei aplicabile nu se acorda salariatilor din cadrul institutiei auditate, ci numai celor mentionati la art. 15, alin.1 din OG nr.6/2007 si art.13, alin.1 din OG nr.10/2008. De altfel si celelalte drepturi de natura salariala exceed cadrului legal, asa cum a fost precizat mai sus, care reglementeaza acordarea de sporuri si premii functionarilor publici. Contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii din institutiile bugetare, insa prin acestea nu se pot negocia clause referitoare la drepturi ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale. Cât priveste plata indemnizatiei de dispozitiv s-a considerat în mod eronat că dispozitiile art.13 din Legea nr.138/1999 îi sunt aplicabile. Autoritătile administratiei publice locale nu pot face parte din structura administratiei publice centrale, implicit nu pot fi in subordinea MAI. Sporul de dispozitiv nu este stabilit prin ordin ci prin lege. Orice altă abordare care contravene prevederilor legale nu poate fi luata in considerare.
Referitor la sporul de stabilitate si securitate în muncă în mod corect s-a constatat ca, acest drept nu se regaseste printre sporurile prevazute de art.11-art.17 din OG nr.6/2007. Nici plata indemnizatiei de vacanta nu a avut baza legala, dat fiind ca art.23 din OG nr.10/2008 nu reglementeaza plata unui astfel de drept salarial si pentru aceasta categorie de salariati. Toate aceste plati exceed cadrului legal care reglementeaza acordarea acestor sporuri.
Prin Sentinta civilă nr.156/CA/26.04.2010, Curtea de Apel Constanta a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat solutionarea cauzei in favoarea Tribunalului Constanta.
Cauza a fost inregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la 24.06.2010, dosar nr.128/36/2010.
La termenul de judecata din 04.11.2010, instanta a incuviintat în principiu cererea de interventie in interes alaturat reclamantilor formulata de Sindicatul Liber al Salariatilor din Administratia Publica Constanta.
Totodata, la acelasi termen de judecata a admis exceptia de litispendenta si a dispus atasarea dosarului nr. 2372/118/2010, avand in vedere ca sunt aceleasi parti, acelasi obiect si acceasi cauza, astfel ca nu se impune reiterarea cererii de chemare in judecata, a cererii de interventie in interes alaturat si a intampinarii formulate in dosarul mentionat.
La acelasi termen de judecata, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual passive a Consiliului Local Constanta, pentru motivele expuse in incheierea de amanare a pronuntarii, ce fac corp comun cu prezenta hotarare.
Prin Sentinta civilă nr.1431/CA/11.11.2010 s-a admis în parte, actiunea principală formulată de reclamantii PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CONSTANtAMUNICIPIUL CONSTANtA si PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANtA, s-a admis în parte cererea de interventie în interes alăturat formulată de Sindicatul Liber al Salariatilor din Administratia Publică Constanta.
S-au anulat în parte, procesul verbal de constatare întocmit de Curtea de Conturi a Romaniei – Camera de Conturi a jud. Constanta la data de 23.10.2009, respectiv punctele II si III si Decizia nr.34/24.11.2009 emisa de Camera de Conturi a jud. Constanta, respectiv punctele 4 si 5 si s-a anulat Încheierea nr. VI.41/23.02.2010 emisa de Comisia de Solutionare a Contestatiilor de pe langa Curtea de Conturi a Romaniei.
De asemenea, a fost obligată parata la plata catre Mun. Constanta prin primar, Primarul Mun. Constanta si Primaria mun. Constanta a sumei de 447 lei reprezentand onorariu avocat si a fost respinsă cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata catre interveninetul in interes alaturat ca neîntemeiata.
Pentru a pronunta această hotărâre instanta a retinut că, cu ocazia efectuării auditului financiar al contului de executie bugetara pe anul 2008 la Primăria Mun. Constanta, Camera de Conturi Constanta a constatat ca in cursul anului 2008, entitatea auditată a acordat salariatilor săi o serie de drepturi salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă, respectiv drepturi bănesti reprezentând sporul de confidentialitate în procent de 10%, spor de stabilitate calculate la salariul de baza, indemnizatie de dispozitiv de 25%, drepturi speciale pentru mentinerea sănătătii in cuantum de 500 lei, prima de vacantă egala cu salariul de baza.
Totodată s-a constatat că, a fost plătită suma de 603 600 lei, cu titlu de tichete cadou, pentru care nu au fost calculate si virate impozitul pe venit si contributiile de asigurari sociale, de sanatate.
Acordarea acestor drepturi a fost apreciata de catre organul de auditare ca fiind abatere de la legalitate si regularitate, astfel ca, pentru valorificarea procesului verbal de constatare nr.155797/30.10.2009 a fost emisa Decizia nr. 34/24.11.2009 prin care s-au stabilit masuri de remediere a deficientelor constatate.
Împotriva acestei decizii, entitatea auditata a formulat contestatie in conditiile art. 92 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, contestatie ce a fost respinsa de catre Comisia de Solutionare a Contestatiilor Curtii de Conturi a Romaniei prin incheierea nr. VI.41/23.02.2010 pentru argumentele de fapt si drept invocate su prin intampinarea formulata in prezenta cauza.
1. In ceea ce priveste punctul 4 din Decizia nr.34/24.11.2009 privind acordarea de tichete cadou angajatilor, este de mentionat ca art.1, alin.1 din Legea nr.193/2006 stipuleaza ca, societatile comerciale, regiile autonome, societatile si companiile nationale, institutiile din sectorul bugetar, unitatiile cooperatiste, celelalte persoane juridice precum si persoanele fizice care incadreaza personal pe baza de contract individual de munca pot utilize bilete de valoare sub forma tichetelor cadou si a tichetelor de masa.
De asemenea, în 2.3 din HG nr.1317/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.193/2006 se prevede ca angajatii persoane fizice, care desfăsoară o activitate într-o relatie de angajare, în baza unui raport de muncă reglementat de Legea nr.53/2003 – Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, sau de o lege specială, pot beneficia de tichete cadou acordate de angajatorii lor, numai pentru destinatiile sau evenimentele care se încadrează în cheltuielile sociale. Angajatorii acordă angajatilor proprii tichete cadou, în limita sumei prevăzute în bugetul de venituri de cheltuieli aprobat potrivit legii, într-o pozitie distinctă de cheltuieli denumită “Tichete cadou” pentru cheltuieli sociale, in timp ce conform 1.1, lit.b fac parte din categoria angajatorilor prevăzuti la art.1 din Legea nr.193/2006, institutiile din sectorul bugetar, definite de legea privind finantele publice si de legea privind finantele publice locale, indiferent de sistemul de finantare si subordonare, inclusiv cele care se finantează integral din venituri proprii.
Este adevărat ca prin art.V din Legea nr.343/2006 s-a abrogat art.12.2 din HG nr.1317/2006, în care se mentiona că, tichetele cadou nu sunt impozabile si nu se calculează contributii la bugetul asigurărilor sociale.
Insa art.21, alin.3, lit.c din Codul fiscal precizează că pentru determinarea profitului impozabil sunt incluse in categoria cheltuielilor deductibile – cheltuielile sociale in limita unei cote de 2%, aplicata asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, fiind prevăzute si cadourile oferite salariatilor.
Pentru considerentele expuse anterior, instanta a apreciat că, în mod nelegal, Curtea de Conturi a încadrat sumele acordate cu titlu de tichete cadou în categoria veniturilor supuse impozitării, stabilind în sarcina entitătii auditate a obligatiei de a plăti contributiile la bugetul de stat si la bugetul de asigurări sociale, motiv pentru care s-a anulat măsura ca nefiind in conformitate cu legea.
2. În ceea ce priveste punctul 5 din Decizia nr.35/24.11.2009 privind acordarea către angajatii din aparatul de specialitate al Primarului Mun. Constanta a sumelor reprezentând sporul de confidentialitate in procent de 10%, spor de stabilitate calculate la salariul de baza, indemnizatie de dispozitiv de 25%, drepturi speciale pentru mentinerea sănătătii in cuantum de 500 lei, prima de vacanta egala cu salariul de baza s-a retinut că se impune a se observa faptul ca au fost acordate in temeiul acordului colectiv de munca înregistrat la DMSSF Constanta sub nr.25254/13.12.2006 si aprobat prin HCLM nr.598/13.12.2006 încheiat intre Primaria Mun.Constanta si functionarii publici si personalul contractual din aparatul de specialitate al Primarului Mun. Constanta.
Prin semnarea acordului/contractului colectiv de munca de către ambele părti au fost însusite si prevederile prin care s-a prevăzut acordarea acestor drepturi, ca urmare fiind achitate persoanelor îndreptătite.
Mai mult, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că acordul/contractul colectiv în discutie a fost contestat sau anulat de o instantă de judecată, acesta, conform art. 969 Cciv. producându-si efectele.
Art.1 alin. 1 din Legea nr.130/1996, stipulează că, un contract colectiv de muncă este conventia încheiată între patron sau organizatia patronală pe de o pare si salariati, reprezentati prin sindicate sau în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de muncă, salarizarea iar clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele si conditiile prevăzute de prezenta lege.
Potrivit art.12 alin.1 din acelasi act normativ, contractele colective de muncă se pot încheia si pentru salariatii institutiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare al drepturile ale căror acordare si cuantum cuprinse si în art.3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel national pentru anii 2007-2010.
Interpretând, per a contrario, dispozitiile legale mentionate, a rezultat că prin contractele/acordurile colective de muncă pot fi negociate clauzele referitoare la drepturile a căror acordare si al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispozitii legale. Folosind acelasi principiu în interpretarea prevederilor art.3 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel national, precum si ale art. 82 alin.2 din Legea nr.130/1996 potrivit cu care contractele colective de muncă nu pot contine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior se impune concluzia că se pot negocia clauze care să acorde salariatilor mai mult decât s-a prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
În acest sens, sunt si prevederile art.238 alin.3 din Codul Muncii care se completează cu Legea nr.188/1999 ce statuează că, la încheierea contractului colectiv de muncă, dispozitiile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.
În aceste conditii, acordarea drepturilor speciale nu este nelegală, din moment ce nu există nici un text de lege care să o interzică, ci, dimpotrivă, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, în raporturile juridice dintre părtile sociale, intervine principiul liberei negocieri. In acest sens a fost încheiata Conventia OIM nr.131/1970 si reglementat art.238, alin.3 din Codul muncii, care permite ca prin contractele colective de munca sa se prevada drepturi cu un caracter superior celor prevazute de normele legale.
Nu trebuie omise, în acest context, nici dispozitiile Conventiei O.I.M nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective care, prin art.5, impune ca negocierea colectivă să fie posibilă pentru toti cei vizati prin conventie (art.1), iar negocierea poate purta asupra fixării conditiilor de muncă si angajări si /sau reglementării relatiilor între cei ce angajează sau organizatiile lor si una sau mai multe organizatii ale lucrătorilor.
Prin urmare, o restrângere de orice natură cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozitiilor O.I.M.
Mai mult, obligatiile decurgând din contractul colectiv de muncă nu puteau fi încălcate, întrucât acesta a devenit opozabil si în acelasi timp, obligatoriu pentru părtile contractului, potrivit art.243 din Codul Muncii si art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, iar obligativitatea executării contratului colectiv de muncă derivă si din prevederile Conventiei O.I.M. nr.131/1970, după cum s-a arătat, pe lângă faptul că alin. 2 al ambelor articole prevede atragerea răspunderii părtilor care se fac vinovate de neîndeplinirea obligatiilor avansate prin contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc in limitele si în conditiile prevăzute de lege, iar clauzele negociate cu încălcarea dispozitiilor legale sunt lovite de nulitate absoluta, conform art.24, alin.1, nulitate care se constata de instanta competentă, la cererea părtii interesate, conform art.24, alin.2 din Legea nr.130/1996.
Art.27 reglementează ca la momentul înregistrării, directia teritoriala de munca exercita controlul de legalitate si dacă se constata negocierea unor clauze cu încălcarea art.8 avea obligatia de a lua măsuri de intrare în legalitate, de a se înlătura din contract clauzele contrare legii.
În spetă, chiar data DMSSF Constanta a formulat obiectiuni în legătură cu negocierea unor sporuri, aceasta nu a urmat procedura legala, respectiv nu a cerut instantei competente exercitarea controlului de legalitate.
Trebuie amintit si art.4 din Legea nr.273/2006 privind finantele publice locale care prevede ca prin aprobarea bugetelor prevăzute la art.1 alin.(2) se autorizează, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, după caz.
Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin.(2), în cadrul cărora se angajează, se ordonantează si se efectuează plăti, reprezintă limite maxime, care nu pot fi depăsite.
Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Angajarea si utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovati, în conditiile legii, iar potrivit art. 14, alin.3 din acelasi act normativ nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art.1 alin.(2) si nici nu poate fi angajată si efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală.
Concluzionând, reclamantul Primarul Mun. Constanta a făcut dovada ca a efectuat cheltuielile privind drepturile salariale către personalul bugetar in baza contractului colectiv de munca, înregistrat la autoritatea publica competenta, act juridic care prin necontestarea sa a dobândit putere de lege pentru părtile contractante si a căror respectare în conditiile nedeclarării nulitătii acestora este garantata de art.41, alin.5 din Constitutia României.
Instanta a constatat că actele administrative emise de către autoritatea publica parata prin care s-a constatat ca angajarea cheltuielilor bugetare de către reclamant sunt partial nelegale, în limitele contestării acestora, angajarea acestor cheltuieli având baza legala, respectiv contractul colectiv de munca. Motivele de drept retinute de Curtea de Conturi in rapoartele de nu sunt suficiente pentru înlăturarea unor acte juridice, declararea nulitătii fiind atributul exclusiv al instantei de judecata si nu al unei autorităti publice, indiferent de atributiile legale ale acesteia. Organele de auditare nu pot declara, în mod unilateral ca nelegale, acte juridice încheiate de terte persoane, încălcându-se în acest fel principiul securitătii raporturilor juridice.
Pentru considerentele expuse anterior, s-a admis în parte actiunea principala si cererea de interventie în inters alăturat formulata de Sindicatul Liber al salariatilor din Administratia Publica Constanta, s-a anulat , în parte, procesul verbal de constatare întocmit de Curtea de Conturi a Romaniei – Camera de Conturi a jud. Constanta la data de 23.10.2009, respectiv punctele II si III. Pe cale de consecinta s-a anulat , în parte, decizia nr. 34/24.11.2009 emisă de Camera de Conturi a jud. Constanta, respectiv punctele 4 si 5 si Încheierea nr. VI.41/23.02.2010 emisa de Comisia de Solutionare a Contestatiilor de pe langa Curtea de Conturi a Romaniei.
Fata de dispozitiile art.274, alin.1 Cpc si fata de faptul ca, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului Local Constanta, a fost obligată parata la plata catre Mun.Constanta prin primar, Primarul Mun. Constanta si Primaria mun.Constanta, a sumei de 447 lei reprezentand onorariu avocat.
Avand in vedere ca, interveninetul in interes alaturat, nu a facut dovada suportarii cheltuielilor de judecata, a fost respinsă cererea de obligare a paratei la plata acestora.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, arătând că hotărârea este nelegală si netemeinică, aducându-se critici acesteia prin prisma dispozitiilor art.3041 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, după prezentarea situatia de fapt si cu trimitere la textele de lege aplicabile, se arată că gresit prima instantă a apreciat că recurenta a declarat ca nelegal contractul/acordul colectiv de muncă, retinând existenta unor abateri de la legalitatea si regularitatea a unor plăti efectuate pentru drepturi de natură salarială, întrucât acestea exced cadrul legal, deoarece procesul verbal a fost încheiat conform pct.171 din Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea activitătilor specifice Curtii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activităti.
La emiterea actelor contestate s-au avut în vedere dispozitiile art.25 din H.G. nr.833/2007 aplicabile în cazul acordurilor de muncă si potrivit cărora, acordurile colective nu pot contine prevederi contrare, drepturi si obligatii sub nivelul minim stabilit prin acte normative. Clauzele acordurilor colective nu pot excede sau , după caz, nu pot stabili îngrădirea drepturilor si obligatiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligatii suplimentare fată de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu.
De asemenea potrivit prevederilor art.12 alin.3 din Legea nr.130/1996 R., referitor la contractele colective de muncă ce se pot încheia pentru salariatii institutiilor bugetare, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
Fată de acestea, dacă se constată existenta unor abateri de la legalitate si regularitate care au determinat producerea unor prejudicii, Curtea de Conturi comunică entitătii publice auditate această stare de fapt, conform art.33 alin.3 din Legea nr. 1992R.
Aceste dispozitii legale au fost respectate, fiind emise actele atacate, instanta neavând în vedere că recurenta a adus la îndeplinire prevederile legale, în continuare, Primarul Municipiului Constanta putând aprecia dacă este necesar a se promova o actiune pentru analizarea clauzelor contractuale care încălcau prevederile legale.
În ce priveste fondul cauzei se arată că în fapt în urma controlului efectuat s-a constatat că pentru perioada 2006 august 2009 s-au acordat în baza acordului/contractului colectiv de muncă înregistrat la DMSSF Constanta sub nr.25254/13.12.2006 si aprobat prin H.C.L.M nr.598/13.12.2006 drepturi speciale de natură salarială tichete cadou, spor de confidentialitate de 10%, spor de stabilitate, indemnizatie de dispozitiv, drepturi speciale pentru mentinerea sănătătii si securitătii în muncă, etc.
Sustinerile reclamantelor din actiunea promovată la instanta de fond sunt neîntemeiate, raportat la prevederile legale care reglementează acordarea drepturilor salariale si a altor drepturi, dispozitiile art.157 din Codul muncii fiind în acest sens, sistemul de salarizare al personalului ca cel din cauză stabilindu-se prin lege.
În perioada supusă controlului, sporurile si primele ce se puteau acorda erau reglementate prin O.G. nr.6/2007, O.G. nr.10/2007 si O.G. nr.10/2008, care nu prevăd „drepturi speciale” din categoria celor acordate.
Se exprimă apoi consideratii asupra abuzului de drept, o varietate a faptei ilicite si care a fost exercitat în situatia în care prin clauzele contractului colectiv de muncă s-au acordat drepturi de natură salarială, ce încalcă dispozitiile legale speciale de salarizare a functionarilor publici si s-a pus în contractul, conform art.236 alin.4 din Codul Muncii, neavându-se în vedere că actul respectiv trebuia încheiat cu respectarea dispozitiilor legale.
Drepturile din cauză au fost acordate de autoritatea publică în afara cadrului legal, fiind de atributul legiuitorului să stabilească atât categoria drepturilor salariale, partea fixă si cea variabilă, cât si cuantumul acesteia, în acest sens fiind si adoptarea Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice.
În referire la sporul de confidentialitate, acesta nu se acordă salariatilor din cadrul institutiilor auditate, ci numai conform art.15 alin.1 din O.G. nr.6/2007 si art.13 alin.1 din O.G. nr.10/2008.
De altfel si celelalte drepturi de natură salarială prevăzute în acordul /contractul colectiv de muncă, exced cadrului legal, în contractele colective neputându-se negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
În ce priveste indemnizatia de dispozitiv, s-a considerat eronat că institutia auditată este parte componentă a M-A.I., făcând astfel aplicabile dispozitiile art. 13 din Legea nr.138/1999, sporul de dispozitiv nefiind stabilit prin Ordin al ministrului, ci prin lege.
Referitor la sporul de stabilitate si securitate în muncă, acest drept salarial nu se regăseste printre sporurile prevăzute de art.11 – art.17 din O.G. nr.6/2007 si nici de O.G. nr.10/2008.
De asemenea, nici plata indemnizatiei de vacantă acordată personalului contractual al reclamantei nu a avut bază legală, prevederile art.23 din O.G. nr.10/2008 nereglementând plata unui astfel de drept salarial si pentru această categorie de salariati.
Se mai arată în final că toate plătile la care s-a referit actul recurentei exced cadrului legal care reglementează acordarea acestora, respectiv art.17 alin. 1 si alin.2 si art.19 alin.2 din Legea nr.47/2006 si Legea nr.142/1998.
S-a mai concluzionat că, în baza dispozitiilor legale aplicabile în materie, comisia de solutionare a contestatiilor din cadrul Curtii de Conturi a României, a respins prin Încheierea nr.VI.41 din 23.02.2010 contestatia entitătii auditate, astfel că, solicită în raport de toate considerentele sus expuse admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii actiunii reclamantelor si mentinerea măsurilor dispuse prin Decizia nr.34/2009 a Camerei de Conturi a Judetului Constanta si a Încheierii nr.VI.41 a Comisiei de solutionare din cadrul Curtii de Conturi a României .
Recursul este nefondat.
Prin controlul efectuat la Primăria Municipiului Constanta – audit financiar al contului de executie bugetară pe anul 2008, Camera de Conturi Constanta a apreciat că, aceasta a acordat nelegal salariatilor săi, functionari publici si personal contractual, sporuri si alte drepturi, constând în sume de bani plătite sub forma sporului de confidentialitate în procent de 10%, spor de stabilitate calculate la salariul de bază, indemnizatie de dispozitiv de 25%, drepturi speciale pentru mentinerea sănătătii în cuantum de 500 lei , primă de vacantă egală cu un salariu de bază.
S-a mai constatat că, a fost plătită si suma de 603.600 lei cu titlu de tichete cadou, pentru care nu au fost calculate si virate impozitul pe venit si contributiile de asigurări sociale de sănătate.
Prin Decizia nr.34/24.11.2009 emisă de Camera de Conturi Constanta, organul de control a stabilit ca, pentru remedierea abaterilor de la legalitate si regularitate, entitatea auditată să ia măsuri de remediere a deficientelor constatate, respectiv recuperarea sumelor plătite nelegal angajatilor institutiei, iar reclamantii intimati au contestat actul respectiv .
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată si dispozitiile legale aplicabile, se constată că în cauză legal prima instantă a anulat în parte procesul verbal de constatare întocmit de Curtea de Conturi Constanta la data de 23.10.2009, punctele II si III si Decizia nr.34/24.11.2009 emisă de Camera de Conturi în ce priveste pct. 4 si pct.5 si a anulat Încheierea nr.VI.41/23.02.2010 emisă de Comisia de solutionare a Contestatiilor de pe lângă Curtea de Conturi a României.
Astfel, în ce priveste prima critică, desi este adevărat că procesul verbal încheiat în urma controlului a avut la bază dispozitiile pct.171 din Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea activitătilor specifice Curtii de Conturi si s-au întemeiat pe dispozitiile art.25 din H.G. nr.833/2007 si art.12 alin.3 din Legea nr.130/1996 R, legal prima instantă a concluzionat că prin acordarea drepturilor, entitatea auditată nu a săvârsit abateri de la legalitate si regularitate, actul de control comunicat conform art.33 alin.3 din Legea nr.94/1992 R, nefiind emis gresit, pentru considerentele exprimate în cuprinsul hotărârii recurate, contractul colectiv de muncă producând efecte între părtile contractante, nefiind desfiintat .
În ce priveste fondul cauzei criticile din recurs referitoare la acesta, sunt nefondate.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996 „un contract colectiv de muncă este conventia încheiată între patron sau organizatia patronală, pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de muncă, salarizarea, precum si orice alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de muncă”, iar clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele si conditiile prevăzute de prezenta lege.
De asemenea, conform art.12 alin.1 din acelasi act normativ „contractele colective de muncă se pot încheia si pentru salariatii institutiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale” aceleasi dispozitii fiind cuprinse si în art.3 alin.2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel national pentru anii 2007 – 2010.
Potrivit art.8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc în limitele si în conditiile prevăzute de lege, iar clauzele negociate cu încălcarea dispozitiilor legale sunt lovite de nulitate absolută (art.24 alin.1), nulitate care se constată de instanta competentă, la cererea părtii interesate (art.24 alin.2 din Legea nr.130/1996).
Potrivit dispozitiilor Legii nr.188/1999 permit încheierea de acorduri colective între institutiile publice si sindicatele reprezentative sau reprezentantii functionarilor publici. Aceste acorduri pot să cuprindă numai măsuri referitoare la: constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunătătirii conditiilor la locul de muncă, sănătatea si securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfectionarea profesională, alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protectia celor alesi în organele de conducere ale organizatiilor sindicale (art.72 alin. 1 din Legea nr.188/1999).
Drepturile salariale privind personalul din administratia publică locală au fost acordate in baza contractului/acordului colectiv de muncă si a actului aditional anexă, contracte încheiate între sindicate si autoritatea publică locală cu raportare la prevederile Legea nr.130/1996, Legea nr.188/1999 si Legea nr.53/2003 si care ulterior a fost înregistrat si la Directia de Muncă Judeteană Constanta, acorduri a căror legalitate nu a fost pusă la îndoială în conditiile în care autoritatea are sursă de finantare, respectiv suportarea plătii acestora se face de la bugetul local.
În acest context, obligatiile decurgând din contractul colectiv de muncă nu puteau fi încălcate întrucât el a fost înregistrat, devenind opozabil si în acelasi timp obligatoriu pentru părtile contractante, potrivit art.243 din Codul Muncii si art. 30 alin.1 din Legea nr.130/1996, iar obligativitatea exercitării contractului colectiv de muncă derivă si din prevederile Conventiei O.I.M. nr.131/1970.
Şi prevederile din acordul colectiv de muncă se circumscriu notiunii de ,,îmbunătătire a conditiilor de muncă”, părtile angajate în negociere căzând de acord cu privire la faptul că suplimentările în discutie sunt necesare dezvoltării conditiilor de muncă.
Nu trebuie omise în acest context nici dispozitiile Conventiei O.I.M. nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective care, prin art.5 impune ca negocierea colectivă să fie posibilă pentru toti cei vizati prin conventie (art.1), iar negocierea să poarte asupra fixării conditiilor de muncă si angajării, si /sau reglementării relatiilor între cei ce angajează sau organizatiile or una sau mai multe organizatii ale lucrătorilor.
Astfel, în ceea ce priveste modalitatea de acordare a tichetelor cadou, instanta a apreciat că, în mod nelegal Curtea de Conturi a încadrat sumele acordare cu acest titlu în categoria veniturilor supuse impozitării, stabilind în sarcina Primăriei Municipiului Constanta obligatia de a plăti contributiile la bugetul de stat si la bugetul de asigurări sociale. S-au avut în vedere dispozitiile art.21 alin.3 lit.c din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal care include în categoria cheltuielilor deductibile pentru determinarea profitului impozabil si acele cheltuieli sociale, inclusiv cadourile oferite angajatilor, în limita unei cote de 2 % din valoarea cheltuielilor cu salariul personalului, dispozitie suficientă pentru a complini abrogarea mentiunii exprese din H.G. nr.1317/2006 referitoare la neimpozitarea tichetelor cadou, gresit recurenta incluzându-le în drepturi speciale de natură salarială.
La nivelul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Constanta sunt acordate drepturi speciale pentru mentinerea sănătătii si securitătii în muncă care nu au natura juridică a unor drepturi salariale, fiind drepturi speciale acordate pentru sănătatea si securitatea în muncă pentru care există o dispozitie expresă în chiar cuprinsul legii cadru pentru functionarii publici, respectiv Legea nr.188/1999, republicată si modificată. Astfel, conform art.72 alin.(1), în cuprinsul acordurilor ce se încheie cu sindicatele reprezentative, se pot negocia măsuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunătătirii conditiilor la locul de muncă, precum si măsuri referitoare la sănătatea si securitatea în muncă. În aceste drepturi speciale acordate nu sunt incluse asa cum gresit afirmă în motivarea recursului său Curtea de Conturi toate sporurile enumerate si nici tichetele cadou. De altfel în motivarea recursului, Curtea de Conturi, consideră toate drepturile bănesti ca fiind unele speciale, le exclude sustinând că acestea exced cadrului legal, sustinând că acestea ar trebui să fie acordate strict cu respectarea art.17 alin.1 si alin.2 si ale art.19 alin.2 din Legea nr.47/2006 privind sistemul national de asistentă socială, sub formă de prestatii sociale.
Ori pentru fiecare dintre aceste drepturi bănesti, care gresit au fost calificate ca fiind drepturi speciale există o justificare în forma contractului colectiv de muncă.
De asemenea, în mod corect a retinut instanta de fond sumele reprezentând sporul de confidentialitate în procent de 10%, sporul de stabilitate calculat la salariul de bază, indemnizatia de dispozitiv în procent de 25%, drepturile speciale pentru mentinerea sănătătii si securitătii în muncă în cuantum de 500 lei, precum si prima de vacantă egală cu un salariu de bază acordat personalului contractual au fost în mod legal acordate în temeiul Acordului/Contractului colectiv de muncă înregistrat la DMSSF Constanta sub nr.25254/13.12.2006 si aprobat prin H.C.L.M. nr.598/2006, semnarea acestuia de către ordonatorul de credite si reprezentantii functionarilor publici si ai personalului contractual din aparatul de specialitate al Primarului Municipiului Constanta fiind o exprimare expresă si lipsită de echivoc a vointei acestora, nefiind denuntat de către părti, contestat în modalitătile prevăzute de lege si nefiind supus controlului judecătoresc si anulat de către o instantă de judecată, acordul/contractul colectiv de muncă îsi produce efecte, inclusiv în ceea ce priveste acordarea drepturilor bănesti negociate.
Singura modalitate de înlăturare a unor clauze dintr-un contract colectiv de muncă este actiunea expresă a celui interesat îndreptată în justitie pentru desfiintarea acestor clauze. Or, Curtea de Conturi s-a multumit doar să constate si să „eticheteze” clauzele din contractul colectiv de muncă ca fiind nelegale fără însă a supune punctul său de vedere, asa cum în mod imperativ cere legea si controlului judecătoresc, care să constate într-adevăr dacă acele clauze sunt sau nu nelegale.
Instanta de fond corect a constatat că modalitatea de interventie a Curtii de Conturi în acordarea unor drepturi neprevăzute expres de acte normative prin contractul colectiv de muncă de la nivelul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Constanta contravine principiului liberei negocieri, precum si unor dispozitii ale Conventiei OIM.
Astfel, art.238 alin.3 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii care reglementează în plan intern dispozitiile Conventiei OIM nr.13/1970 permite ca prin contractele colective de muncă să se prevadă drepturi cu caracter superior celor prevăzute de norme legale, iar art.5 al Conventiei OIM nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective, impune ca negocierea colectivă să fie posibilă pentru toti cei vizati de Conventie, iar negocierea să poată purta asupra fixării conditiilor de muncă si angajării si/sau reglementării relatiilor între cei ce angajează sau organizatiile lor si de muncă si una sau mai multe organizatii ale lucrătorilor.
În referire la abuzul de drept se constată că sustinerea recurentei în acest sens este neîntemeiată , dimpotrivă aceasta fiind cea care a procedat în acest sens.
În ceea ce priveste individual drepturile considerate nelegale, fată de cele negociate de partenerii sociali, rezultă fără dubiu faptul că acestia au înteles să acorde sporuri în favoarea lucrătorilor din primărie, având în vedere faptul că acestia lucrează cu documente secrete, motiv pentru care există ratiunile pentru care să beneficieze de spor de confidentialitate, se obligă să se prezinte la locul de muncă în cazul în care intervin situatii de exceptie care impun prezenta lor, deci există ratiunea acordării sporului de dispozitiv si este normal să existe o modalitate de a recompensa fidelitatea lor în muncă fată de institutia în care îsi desfăsoară fără întrerupere activitatea, astfel justificându-se si acordarea sporului de stabilitate.
Fată de natura activitătii desfăsurate de către functionarii publici din cadrul aparatului de specialitate al Primarului, activitatea care implică prelucrări de informatii si documente cu caracter secret, precum si de date cu caracter personal, fiind necesară protectia persoanelor fizice în activitatea de prelucrare a acestor date, în conformitate cu Legea nr.677/2001 privind protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, este mai mult decât justificată acordarea sporului de confidentialitate.
De asemenea, este justificată si acordarea sporului de dispozitiv, functionarii publici din cadrul Primăriei Constanta prin negociere directă asumându-si obligatia de a se prezenta la locul de muncă în afara programului obisnuit dacă prezenta lor este necesară pentru situatii de exceptie. Cu atât mai mult, trebuie recompensată fidelitatea în muncă fată de institutia în care functionarii publici îsi desfăsoară activitatea, aceasta fiind ratiunea acordării sporului de stabilitate.
Nu se poate retine pozitia exprimată de Curtea de Conturi în sensul că negocierea s-a făcut cu nerespectarea dispozitiilor art.12 din Legea nr.130/1996, republicată, deoarece în nici o reglementare legală, la momentul în care aceste drepturi au fost negociate si acordate în baza Acordului/Contractului colectiv de muncă nu existau dispozitii contrare. Faptul că sunt reglementări care stabilesc anumite categorii care beneficiază prin lege de sporul de confidentialitate, sau indemnizatia de dispozitiv nu înseamnă că în urma negocierii nu este posibil ca partenerii sociali să negocieze astfel de drepturi si pentru alte categorii de angajati bugetari, fie ei functionari publici sau salariati contractuali.
Art.12 din Legea nr.130/1996, republicată are în vedere acele drepturi predeterminate prin lege si care nu pot fi modificate prin negocieri (de ex., stabilirea unor salarii de încadrare fixe pentru anumite categorii de functionari sau personal contractual, care nu pot fi negociate si modificate prin acordul partenerilor sociali).
În consecintă, sporurile si indemnizatiile negociate prin Acordul/Contract colectiv de muncă sunt perfect legale, neexistând deci nici o ratiune care să permită Curtii de Conturi să le considere nelegale si să dispună în sensul recuperării lor de la angajati.
În ce priveste drepturile speciale, asa cum s-a mentionat există o dispozitie expresă în chiar cuprinsul legii cadru pentru functionarii publici, respectiv Legea nr.188/1999, republicată si modificată. Astfel conform art.72 alin.(1), în cuprinsul acordurilor ce se încheie cu sindicatele reprezentative se pot negocia măsuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunătătirii conditiilor la locul de muncă, precum si măsuri referitoare la sănătatea si securitatea în muncă. Or, atâta vreme cât art.30 din acordul/contract colectiv de muncă la nivelul Primăriei Constanta, astfel cum a fost modificat prin actele aditionale ulterioare, face referire la drepturile acordate lunar pentru mentinerea sănătătii si securitătii în muncă, rezultă că astfel de drepturi implică chiar acele măsuri referitoare la sănătatea si securitatea în muncă avute în vedere de art.72 alin. (1) lit.(b) din Legea nr.188/1999.
Chiar în lipsa unei dispozitii exprese care să facă referire la sănătatea si securitatea în muncă, drepturile astfel acordate functionarilor si salariatilor contractuali din Primăria Constanta nu pot fi negate ca fiind drepturi negociabile având în vedere si dispozitiile art.72 alin.1 lit.a) din aceeasi lege, a functionarului public. Astfel, atâta vreme cât legea permite ca obiect de negociere constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunătătirii conditiilor la locul de muncă pe bună dreptate se poate retine că prin negociere si agrearea unor drepturi speciale, părtile au urmărit si îmbunătătirea conditiilor de la locul de muncă pentru functionarii publici si salariati, cu atât mai mult cu cât fondurile necesare au fost prevăzute în bugetul Primăriei pentru anul 2008 si cu privire la acordarea acestor drepturi, consiliul local a dispus prin hotărâre.
În ce priveste situatia salariatilor contractuali, sfera de negociere pentru acestia, conform art.12 din Legea nr.140/1996, republicată nu exclude nici cum astfel de drepturi.
Drepturile speciale pentru sănătate si securitate în muncă se regăsesc în art.30, acesta făcând parte din cap.IV al acordului/contract colectiv de muncă, adică exact capitolul despre care face referire Curtea de Conturi ca reglând suficient problema acestor drepturi si fără existenta unor drepturi bănesti circumscrise. În consecintă angajatorul si-a asumat anumite obligatii legate de acest cadru organizatoric în ceea ce priveste sănătatea si securitatea în muncă, obligatii pe care le-a respectat întru totul, acordând în plus până în luna decembrie 2009 si drepturile bănesti de acest tip rezultate din conventia colectivă.
Pentru aceste considerente se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate, urmând ca în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă recursul să fie respins ca atare.
În baza art.274 Cod procedură civilă obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimati astfel : către Sindicatul Liber al Salariatilor din Administratia Publică; 2625,70 lei avocat V.M; 2976 lei avocat C.M ; 1000 lei avocat T.C si către intimatul Municipiul Constanta la 372 lei.
