DECIZIE DE IMPUTARE. NELEGALITATEA EMITERII ACTULUI RAPORTAT LA DISP. ART. 169 (164) CODUL MUNCII republicat.
Potrivit disp. art. 169 din Codul muncii: (1) Nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.
(2) Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
După data intrării în vigoare a Codului Muncii, Legea nr. 53/2003, decizia de imputare, reglementată de Codul muncii anterior (Legea nr. 10/1972) nu mai constituie modalitatea de recuperare a sumelor încasate necuvenit de către salariat, angajatorul având la dispoziţie numai acţiunea în răspundere patrimonială în condiţiile art. 270 – 272 din Codul muncii.
Tribunalul Hunedoara. Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale. Dosar nr. 5773/97/2010 – Sentinţa civilă nr. 108/LM/2011.
Prin acţiunea în conflict de drepturi formulată, reclamanta J.C. a chemat în judecată pe pârâtul Colegiul Tehnic „M.C.” şi a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 45/07.09.2010 emisă de pârât, cu exonerarea sa de la plata sumei de 4194,51 lei.
În fapt a arătat că este angajată la unitatea de învăţământ pârâtă. Întrucât are domiciliul în altă localitate decât cea în care îşi desfăşoară activitatea, a fost nevoită să facă naveta cu autoturismul proprietate personală a tatălui său.
Prin decizia nr. 45/07.09.2010, reclamantei i s-a imputat suma de 4194,51 lei, pe motiv că autoturismul cu care face naveta nu este proprietatea sa.
Reclamanta a considerat că decizia de imputare emisă de pârât este nelegală, raportat la prevederile art. 169 alineat 1 din Codul muncii, întrucât suma de 4194,51 lei nu a fost constată prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă ca fiind datorată de către aceasta.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul a solicitat respingerea contestaţiei formulate ca netemeinică şi nelegală.
În motivare, s-a arătat că decizia de imputare contestată a fost o măsură necesară, comunicată prin adresa nr. 36209/03.08.2010 de Primăria Hunedoara. Suma de 4194,51 lei imputată prin decizia nr. 45/07.09.2010 reprezintă cheltuieli de transport la şi de la locul de muncă, decontate de pârâtă reclamantei.
Analizând actele şi lucrările aflate la dosar, instanţa a învederat că după data intrării în vigoare a Codului Muncii, Legea nr. 53/2003, decizia de imputare, reglementată de Codul muncii anterior (Legea nr. 10/1972) nu mai constituie modalitatea de recuperare a sumelor încasate necuvenit de către salariat, angajatorul având la dispoziţie numai acţiunea în răspundere patrimonială în condiţiile art. 270 – 272 din Codul muncii.
Mai mult, art. 164 al. 1 din Codul muncii – Legea nr. 53/2003 – stabileşte că nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege, iar alineatul 2 din acelaşi articol prevede că „reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă”.
Astfel, instanţa, apreciind că decizia de imputare nr. 45/07.09.2010, raportat la dispoziţiile Codului Muncii, nu are suport legal, deci este nelegală, a dispus anularea acesteia şi, pe cale de consecinţă, a exonerat-o pe reclamantă de la plata sumei de 4194,51 lei.
Soluţia a devenit irevocabilă prin nerecurare.
1
