în condiţiile în care grupul de nouă inculpaţi săvârşea alternativ fapte de furt, ca modalitate de însuşire a unor bunuri, alternativ cu cele de distrugere pentru obţinerea altor bunuri, fiind imposibil de
stabilit prejudiciul cauzat de către fiecare inculpat în parte, obligarea solidară a tuturor inculpaţilor la acoperirea întregului prejudiciu este corectă.
Prin sentinţa penală nr.198 din 11 mai 2000, pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede s-a dispus condamnarea unui număr de 9 inculpaţi la pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor de distrugere, prev. de art.217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, şi furt calificat, prev.de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a şi e Cod penal, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la despăgubiri de 30.539.821 lei, către partea civilă C.N.C.F. – C.F.R. – S.A. Craiova.
S-a reţinut în fapt că în perioada ianuarie – martie 1998, inculpaţii, salariaţi ai părţii civile, au pătruns în grup, în mod repetat, în vagoanele de dormit staţionate în gara C.F.R. Roşiori-Nord, sustrăgând mai multe bunuri şi distrugând altele.
Apelul declarat de inculpaţi împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr.526 din 20 septembrie 2000 a Tribunalului Teleorman.
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii T.F. şi T.D., criticând-o, între altele, pentru greşita rezolvare a laturii civile a cauzei. Au susţinut că instanţele erau datoare să stabilească, pentru fiecare inculpat în parte, cuantumul prejudiciului cauzat părţii civile.
Recursul nu este fondat.
în mod corect instanţele au concluzionat că în raport de zecile de acte materiale de sustragere şi distrugere, comise în grup de către inculpaţi, într-un interval de timp de circa 3 luni, este imposibil din punct de vedere material să se stabilească în concret cuantumul prejudiciului comis de către fiecare inculpat, în mod corect s-a apreciat că toţi au concurat la producerea unui prejudiciu unic, printr-o acţiune ilicită comună, fiind deci incidente prevederile art.1002 privind solidaritatea autorilor delictului civil.
în aceste condiţii, obligarea tuturor inculpaţilor la acoperirea în solidar a întregului prejudiciu este justificată, astfel încât recursul a fost respins, ca nefondat, în baza prevederilor art.38515 pct.1 lit.b Cod proc. pen. (Judecator Viorica Constiniu)
(Secţia I penală, decizia nr. 1860/2000)
