Drept procesual civil. Împlinirea termenului prescriptiei extinctive anterior datei sesizarii instantie de judecata. Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)


– Decretul nr. 167/1958

Aplicând toate aceste consideratii cu caracter teoretic, la speta prezenta, dedusa judecatii, Curtea constata ca într-adevar, termenul de prescriptie extinctiva prevazut de lege s-a împlinit anterior datei sesizarii instantei de judecata, 03.02.2009.

În prealabil, se constata ca obiectul controlului judiciar al prezentei instante de apel, îl constituie exclusiv solutia data exceptiei de prescriptie extinctiva.

În prealabil, se constata ca obiectul controlului judiciar al prezentei instante de apel, îl constituie exclusiv solutia data exceptiei de prescriptie extinctiva.

Tribunalul a solutionat exceptia în mod corect, deoarece raportat la considerentele din paragrafele punctului 2. i., se constata ca obiectul litigiului prezent îl constituie obligarea intimatilor, la plata de despagubiri pentru neexecutare clauze contractuale. Cauza juridica a actiunii o constituie asadar, raspunderea civila contractuala, ceea ce determina aplicabilitatea în cauza, a prevederilor art. 7 din decret, anterior mentionate, în referire la art. 3 din acelasi act normativ. Întrucât pentru pretentiile aferente perioadei anterioare lunii ianuarie 2006, s-a împlinit termenul de prescriptie extinctiva a dreptului material la actiune de 3 ani, care a început sa curga de la data scadentei lor, rezulta ca solutia primei instante de judecata este legala.

Tribunalul a solutionat exceptia în mod corect, deoarece raportat la considerentele din paragrafele punctului 2. i., se constata ca obiectul litigiului prezent îl constituie obligarea intimatilor, la plata de despagubiri pentru neexecutare clauze contractuale. Cauza juridica a actiunii o constituie asadar, raspunderea civila contractuala, ceea ce determina aplicabilitatea în cauza, a prevederilor art. 7 din decret, anterior mentionate, în referire la art. 3 din acelasi act normativ. Întrucât pentru pretentiile aferente perioadei anterioare lunii ianuarie 2006, s-a împlinit termenul de prescriptie extinctiva a dreptului material la actiune de 3 ani, care a început sa curga de la data scadentei lor, rezulta ca solutia primei instante de judecata este legala.

Împrejurarea ca prin intermediul raspunsului la interogatoriu, pârâtul ar fi recunoscut integral debitul, nu reprezinta o împrejurare de natura a înlatura efectul institutiei juridice a prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune, având în vedere împrejurarea ca astfel cum rezulta din considerentele expuse la punctul 1. ii., cauza întreruptiva a cursului prescriptiei (în speta, recunoasterea din partea debitorului), trebuie sa intervina pe parcursul termenului de prescriptie si nu dupa îndeplinirea sa.

Împrejurarea ca prin intermediul raspunsului la interogatoriu, pârâtul ar fi recunoscut integral debitul, nu reprezinta o împrejurare de natura a înlatura efectul institutiei juridice a prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune, având în vedere împrejurarea ca astfel cum rezulta din considerentele expuse la punctul 1. ii., cauza întreruptiva a cursului prescriptiei (în speta, recunoasterea din partea debitorului), trebuie sa intervina pe parcursul termenului de prescriptie si nu dupa îndeplinirea sa.

Or, în speta, termenul de prescriptie de 3 ani, s-a împlinit la data de 03.02.2009, în timp ce interogatoriul, ca mijloc de administrare a probei cu marturisirea, în cadrul procesului civil, a fost luat la data de 19.11.2009 (fila 84 dosar fond), deci ulterior sesizarii instantei de judecata.

Or, în speta, termenul de prescriptie de 3 ani, s-a împlinit la data de 03.02.2009, în timp ce interogatoriul, ca mijloc de administrare a probei cu marturisirea, în cadrul procesului civil, a fost luat la data de 19.11.2009 (fila 84 dosar fond), deci ulterior sesizarii instantei de judecata.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 1595/17.06.2010)

Deliberând asupra recursului de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 05 februarie 2009 sub nr.188/122/2009 reclamantul C. J. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. L. L. N., ca prin hotarârea ce o va pronunta sa fie obligat pârâtul la plata sumei de 18.167,84 lei, reprezentând debite restante, rezultate din Contractul nr. 4137 din 18 august 2002, precum si la plata dobânzii legale aferenta acestei sume.

În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca la data de 18 august 2002 a fost semnat Contractul de Asociere nr. 4137 între Consiliul Judetean Giurgiu si Consiliile Locale, având ca obiect asocierea partilor în vederea realizarii si utilizarii obiectivului “Sistem Informatic Judetean”, iar în data de 31 octombrie 2002 a fost încheiat contractul de prestari servicii nr. 7533, între Consiliul Judetean Giurgiu si Mobifon SA, având ca obiect accesul la internet la sediul Consiliului Judetean Giurgiu si accesul la internet a Consiliilor Locale, conform Anexei la contract.

A mai aratat reclamantul ca în anexa contractului de prestari servicii s-a specificat si suma totala ce trebuie achitata pentru serviciile prestate, iar conform lit. d si lit. e din “Cap IV Obligatiile (Aportul) Partilor al Contractului de asociere nr. 4137 din 18 august 2002”, pârâtul si-a asumat obligatia de a achita lunar, în contul Consiliului Judetean Giurgiu, costul de utilizare a sistemului, acelasi lucru rezultând si din prevederile art. 9 si 10 din Cap V Modalitati de Plata al Contractului de Asociere, respectiv faptul ca pârâtul avea obligatia de a plati cota ce îi revenea din contractul de furnizare de produse, în termen de 14 zile de la data emiterii facturii de catre Consiliul Judetean Giurgiu.

A învederat acesta ca având în vedere balanta analitica din 31 decembrie 2008 privind Contractul de asociere nr. 4137/2002, pentru serviciile de furnizare internet, Consiliul Judetean Giurgiu a notificat, în data de 19 decembrie 2008 prin adresa nr. 16160, toate Consiliile Locale ce figurau cu restante, în vederea solutionarii pe cale amiabila a litigiului. A mentionat aceasta ca notificarea comunicata nu este prima de acest fel, dupa cele anterioare consiliile locale achitându-si partial restantele.

A mai aratat reclamantul ca potrivit balantei analitice din data de 31 decembrie 2008 pentru serviciile de furnizare internet, pârâtul datoreaza Consiliului Judetean Giurgiu suma de 18.167,84 lei.

În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Reclamantul a depus la dosar contractul de asociere nr. 4137 din 16 august 2002, anexe la acest contract, contract pentru servicii XNET prestate de Mobifon SA, anexa la acest contract, notificare, ordin de plata, facturi fiscale.

În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriul pârâtului, care prin adresa nr. 4411 din 10 noiembrie 2009 a depus la dosar raspunsul la interogatoriul propus de reclamant.

La termenul de judecata din data de 03 decembrie 2009 instanta, din oficiu, a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune aferente perioadei anterioare lunii ianuarie 2006.

Prin sentinta civila nr. 274 CAF din 03 decembrie 2009, Tribunalul Giurgiu a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru pretentiile aferente perioadei anterioare lunii ianuarie 2006; a admis în parte actiunea formulata de reclamantul C. J. G. împotriva pârâtului C. L. L. N.; a obligat pârâtul sa plateasca reclamantului suma de 17.043,87 lei reprezentând diferenta de plata a abonamentului de acces internet aferent perioadei ianuarie 2006 – octombrie 2008, plus dobânda legala calculata conform art. 3 alin. 3 si 6 din OG nr. 9/2000, de la data introducerii actiunii, respectiv 05 februarie 2009 pâna la data platii efective; a respins cererea de obligare a pârâtului la plata abonamentului de acces internet aferent perioadei anterioare lunii ianuarie 2006, ca prescrisa; a luat act ca nu s-au cerut cheltuieli de judecata.

Analizând actele si lucrarile dosarului, tribunalul a retinut ca la data de 18 august 2002 între Consiliul Judetean Giurgiu si Consiliile Locale din raza judetului Giurgiu, printre care si Consiliul Local Letca Noua, s-a semnat Contractul de Asociere cu nr. 4137 având ca obiect, asa cum a aratat si reclamantul, asocierea partilor în vederea realizarii si utilizarii obiectivului “Sistem Informatic Judetean”, în cuprinsul acestuia la capitolul III art. 5 mentionându-se ca, contractul de furnizare a produsului obiectivului “Sistem Informatic Judetean”, va fi încheiat între Consiliul Judetean si un furnizor de produse, Consiliile Locale obligându-se prin art. 9 al capitolului V sa plateasca cota parte ce le revenea din contractul de furnizare de produse astfel încheiat si sa efectueze plata catre Consiliul Judetean, prin Ordin de plata în termen de 14 zile convenit de la emiterea facturii.

Ulterior încheierii acestui contract la 31 octombrie 2002, Consiliul Judetean Giurgiu a încheiat cu Mobifon SA, contractul de prestari servicii nr. 7533, având ca obiect accesul la internet, atât la sediul Consiliului Judetean, precum si la sediile Consiliilor Locale, conform anexei, prin urmare si la sediul pârâtului Consiliul Local Letca Noua.

Din actele dosarului depuse de catre reclamant, respectiv notificare, facturi, extras de cont, a retinut tribunalul ca pârâtul nu si-a achitat în întregime obligatia de plata a serviciilor de furnizare produse (respectiv internet la sediul sau), având în prezent un debit catre reclamantul Consiliul Judetean Giurgiu (care a achitat în locul sau, potrivit contractului încheiat cu Mobifon SA, astfel cum reiese din factura depusa la dosar).

Desi pretentiile invocate de catre reclamant s-a ridicat la suma de 18.167,84 lei, tribunalul ca pentru pretentiile aferente perioadei anterioare lunii ianuarie 2006, a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si pe cale de consecinta a respins cererea de obligare a pârâtului la plata abonamentului de acces internet aferent perioadei anterioare lunii ianuarie 2006, ca prescrisa.

Aceasta deoarece potrivit art. 3 din Decretului nr. 167/1958 termenul general de prescriptie este de trei ani si a începuta sa curga de la nasterea dreptului la actiune, conform art. 7 din acelasi act normativ, respectiv de la momentul la care plata trebuia efectuata de catre pârât, astfel ca actiune fiind introdusa la data de 05 februarie 2009, pentru pretentiile anterioare lunii ianuarie 2006, dreptul material la actiune s-a prescris.

Prin urmare, tinând seama de aceste aspecte si vazând dispozitiile contractuale dintre parti, anterior mentionate, tribunalul a admis în parte actiunea reclamantului C. J. G. împotriva pârâtului C. L. L. N. considerând-o întemeiata si pe cale de consecinta, a obligat pârâtul la plata sumei de 17.043,87 lei reprezentând diferenta de plata a abonamentului de acces internet aferent perioadei ianuarie 2006 – octombrie 2008, plus dobânda legala calculata conform art. 3 alin. 3 si 6 din OG nr. 9/2000, de la data introducerii actiunii, respectiv 05 februarie 2009 pâna la data platii efective, în vederea acoperirii prejudiciului suferit de catre reclamant ca urmare a neexecutarii obligatiei de catre pârât.

Tribunalul a luat act ca nu s-au cerut cheltuieli de judecata.

La data de 11 februarie 2010 reclamantul C. J. G. a declarat recurs, împotriva sentintei civile nr. 274 CAF din 03 decembrie 2009, pronuntata de Tribunalul Giurgiu, solicitând sa se admita recursul si sa se modifice în parte sentinta recurata în sensul admiterii actiunii.

În motivele de recurs s-a aratat ca prin actiunea din cauza de fata, pârâtul C. L. L. N. a fost obligat la plata sumei de 18.167,84 lei, reprezentând debite restante, rezultate din contractul nr. 4137 din 18 august 2002, precum si la plata dobânzii legale aferent acestei sume.

Prin sentinta civila nr. 274 CAF din 03 decembrie 2009, instanta de fond a admis în parte actiunea, obligând pârâtul la plata sumei de 17.043,87 lei plus dobânda legala si a considerat prescris dreptul la actiune pentru diferenta de 1.123,97 lei.

În ceea ce priveste prescrierea dreptului la actiune pentru perioada noiembrie – decembrie 2005, recurentul considera ca instanta de fond a aplicat în mod eronat prescriptia extinctiva pentru aceasta perioada, netinând cont de recunoasterea debitului restant de catre pârât prin raspunsul la interogatoriul depus la dosarul cauzei, raspuns pe care instanta doar îl mentioneaza fara a tine cont si de continutul acestuia.

Mai mult decât atât, desi la momentul punerii concluziilor pe fond, institutia recurenta a invocat aceasta recunoastere de catre pârât a debitului restant si a solicitat instantei de fond respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, totusi în considerentele sentintei recurate s-a mentionat ca ar fi lasat la aprecierea instantei în ceea ce priveste solutionarea exceptiei.

Recurenta învedereaza instantei ca recunoasterea de catre debitor a debitului face ca prescriptie dreptului la actiune sa nu opereze, cu atât mai mult cu cât plata nu a fost facuta din culpa exclusiva a pârâtului care a invocat, fara a dovedi în vreun fel, ca nu s-au folosit serviciile de internet.

Tinând cont de cele expuse, recurentul solicita admiterea recursului si modificarea în parte a sentintei recurate.

Intimatul pârât nu a depus întâmpinare, desi potrivit art.308 alin.2 Cod procedura civila, avea aceasta obligatie procesuala.

În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art.305 Cod procedura civila.

Curtea de Apel Bucuresti s-a constatat legal sesizata si competenta material sa solutioneze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 si art. 299 Cod de procedura civila.

Examinând în continuare, decizia recurata, prin prisma motivului de recurs invocat, dar si sub toate aspectele de drept si de fapt ale cauzei, potrivit art. 3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:

1. i. Sub un prim aspect, Curtea constata faptul ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, reprezinta o exceptie de fond, absoluta si peremptorie.

Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, constituie legea generala în materia prescriptiei extinctive.

Prescriptia extinctiva, ca institutie de drept substantial, nu este definita de legea civila. Totusi Decretul 167/1958 în art. 1, alin. 1, consacra efectul sau: “Dreptul la actiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost executat in termenul stabilit de lege”. Asadar, prescriptia extinctiva reprezinta acea institutie de drept civil, prin intermediul careia se stinge dreptul la actiune neexercitat în termenul de prescriptie prevazut.

Din chiar definitia data prescriptiei extinctive, rezulta ca actiunea intentata de subiectul activ, dupa actiunea prescriptiei extinctive, va fi respinsa ca prescrisa, ceea ce echivaleaza cu refuzul concursului fortei de constrângere a statului.

Prescriptia extinctiva nu stinge nici dreptul subiectiv, nici obligatia civila corelativa. Totusi, se realizeaza o transformare juridica, sub aspectul faptului ca dreptul subiectiv civil nu mai este aparat pe calea ofensiva a actiunii în justitie, ci numai pe cale defensiva a exceptiei, în vreme ce obligatia civila corelativa nu mai poate fi adusa la îndeplinire pe calea executarii silite, fiind însa, permisa executarea sa voluntara, adica de bunavoie.

Prescriptia extinctiva transforma asadar, dreptul subiectiv civil si obligatia civila corelativa din perfecte (asigurate prin “actiune”), în imperfecte (naturale, asigurate pe cale de exceptie).

Asadar, sub aspectul naturii sale juridice, prescriptia dreptului la actiune reprezinta un mod de transformare a continutului raportului juridic civil.

În ceea ce priveste domeniul prescriptiei extinctive, se delimiteaza

domeniul prescriptiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale si

domeniul prescriptiei extinctive în categoria drepturilor nepatrimoniale.

În ceea ce priveste drepturile de creanta, ca subcategorie a drepturilor patrimoniale, acestea sunt în principiu, prescriptibile extinctiv, indiferent de izvorul lor.

Termenul general de prescriptie în cazul actiunilor “personale” (întemeiate pe drepturi de creanta), este reglementat de art. 3 alin 1 Decretul 167/1958, fiind de 3 ani, indiferent de izvorul concret al raportului obligational: act juridic (unilateral sau bilateral ori fapt juridic stricto sensu), cu exceptia situatiilor pentru care exista termene speciale de prescriptie.

În ceea ce priveste începutul prescriptiei extinctive, regula generala, edictata de art. 7 alin. 1 din decret, este aceea ca “Prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul la actiune …”, iar potrivit art. 1886 Cod civil: “Nici o prescriptie nu poate începe a curge mai înainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de stingere”.

Cu toate acestea, exista si situatii speciale, reglementate de legiuitor, când s-a prevazut o alta data de început a curgerii acestui termen. Exempli gratia, ipotezele reglementate de art. 7,9,11 din Decretul 167/1958.

ii. Sub un alt aspect, întreruperea prescriptiei extinctive poate fi definita ca modificarea cursului acesteia, constând în înlaturarea prescriptiei scurse înainte de aparitia unei cauze întreruptive si începerea unei alte prescriptii extinctive.

Potrivit art. 16 din Decretul 167/1958, prescriptia se întrerupe:

a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel în folosul caruia curge prescriptia.

Aceasta cauza presupune renuntarea de catre debitor, a pozitiei sale de împotrivire fata de dreptul.

Recunoasterea la care se refera textul trebuie sa fie neîndoielnica.

b) prin formularea unei cereri de chemare în judecata.

Pentru a produce efectul întreruperii, se cere ca:

– actiunea în justitie sa fie efectiva, adica sa fie realizata cu scopul de a fi admisa, retragerea ori perimarea demonstrând neîndeplinirea acestei conditii,

– actiunea sa fie admisa, printr-o hotarâre definitiva.

Sub aspectul efectelor prescriptiei extinctive, acestea sunt stabilite de art. 17 din decret, astfel: “Întreruperea sterge prescriptia începuta înainte de a se ivi împrejurarea care a întrerupt-o. Dupa întrerupere începe sa curga o noua prescriptie”.

Întreruperea prescriptiei extinctive produce asadar, urmatoarele doua efecte: anterior datei întreruperii, prescriptia este stearsa, adica înlaturata, iar posterior întreruperii, efectul care se produce consta în începerea altei prescriptii.

Ca si în cazul suspendarii, efectele întreruperii prescriptiei extinctive se produc în temeiul legii (de plin drept), organului de jurisdictie neramânându-i decât sa constate producerea lor.

3. Aplicând toate aceste consideratii cu caracter teoretic, la speta prezenta, dedusa judecatii, Curtea constata ca într-adevar, termenul de prescriptie extinctiva prevazut de lege s-a împlinit anterior datei sesizarii instantei de judecata, 03.02.2009.

Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, neconstatând incidenta altor motive de reformare a sentintei pronuntate.