– Legea nr. 554/2004
– Legea nr. 188/1999
Potrivit dispozitiilor art. III alineat 2 din OUG nr. 229/30 decembrie 2008, privind masurile pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administratiei publice ” autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala si locala au obligatia de a face modificarile corespunzatoare în structura organizatorica si în statele de functii; de a stabili numarul maxim de functii publice de conducere si de executie, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici în termen de 45 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
Totodata, potrivit art. 112 alineat 1 din Legea nr. 188/1999 republicata, ” numarul total al functiilor publice de conducere din cadrul fiecarei autoritati sau institutii publice, cu exceptia functiilor publice de secretar al unitatii administrativ – teritoriale si de sef al Oficiului Prefectual, este de maximum 12% din numarul total al functiilor publice”.
Totodata, potrivit art. 112 alineat 1 din Legea nr. 188/1999 republicata, ” numarul total al functiilor publice de conducere din cadrul fiecarei autoritati sau institutii publice, cu exceptia functiilor publice de secretar al unitatii administrativ – teritoriale si de sef al Oficiului Prefectual, este de maximum 12% din numarul total al functiilor publice”.
Prin urmare, în executarea acestor prevederi legale autoritatea publica intimata a emis Decizia nr. 87/18.02.2009, prin care a decis transformarea Serviciului Registru contribuabili, declaratii fiscale persoane fizice din cadrul Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Calarasi în Compartiment; reclamanta C. L. M., care detinea functia publica de conducere de sef – serviciu reîncadrându-se în functia publica de executie de consilier Clasa I, grad profesional superior, treapta I, la Compartimentul Registru contribuabili, declaratii fiscale persoane fizice din cadrul Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Calarasi.
Prin urmare, în executarea acestor prevederi legale autoritatea publica intimata a emis Decizia nr. 87/18.02.2009, prin care a decis transformarea Serviciului Registru contribuabili, declaratii fiscale persoane fizice din cadrul Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Calarasi în Compartiment; reclamanta C. L. M., care detinea functia publica de conducere de sef – serviciu reîncadrându-se în functia publica de executie de consilier Clasa I, grad profesional superior, treapta I, la Compartimentul Registru contribuabili, declaratii fiscale persoane fizice din cadrul Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Calarasi.
Asa fiind, prin decizia emisa, s-a produs o modificare a raportului de serviciu al acesteia, însa aceasta modificare s-a facut în baza legii mai sus enuntate si cu respectarea prevederilor legale incidente.
Asa fiind, prin decizia emisa, s-a produs o modificare a raportului de serviciu al acesteia, însa aceasta modificare s-a facut în baza legii mai sus enuntate si cu respectarea prevederilor legale incidente.
În plus, trebuie recunoscut dreptul de apreciere al autoritatii publice, în privinta organizarii propriei activitati si optiunea acesteia cu privire la renuntarea la anumite functii publice de conducere în vederea încadrarii în procentul de 12% , asa încât sustinerile reclamantei referitoare la transformarea “serviciului” pe care îl conducea în “compartiment”, nu pot fi primite.
În plus, trebuie recunoscut dreptul de apreciere al autoritatii publice, în privinta organizarii propriei activitati si optiunea acesteia cu privire la renuntarea la anumite functii publice de conducere în vederea încadrarii în procentul de 12% , asa încât sustinerile reclamantei referitoare la transformarea “serviciului” pe care îl conducea în “compartiment”, nu pot fi primite.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VIII-A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 1399/25.05.2010)
Asupra cauzei de fata,
Prin sentinta civila nr. 1867/ 07. decembrie 2009 Tribunalul Calarasi a respins contestatia formulata de contestatoarea C. L. M. împotriva Deciziei nr. 87/18.02.2009 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Calarasi, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin cererea de chemare în judecata, reclamanta C. L. M., în contradictoriu cu Directia Generala a Finantelor Publice Calarasi a formulat contestatie împotriva deciziei nr. 87/18.02.2009 emisa de pârâta prin care a solicitat anularea deciziei susmentionate si pe cale de consecinta a deciziei directorului executiv al DGFP Calarasi nr. 105/26.02.2009 precum si a tuturor actelor administrative subsecvente; reintegrarea reclamantei în functia de conducere ca sef de serviciu; plata tuturor drepturilor salariale de care a fost lipsita reclamanta în intervalul 18.02.2009 pâna la data reintegrarii efective, si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea în fapt a cererii se arata de reclamanta ca este functionar public în cadrul pârâtei si în intervalul 15.06.20012 -. 18.02.2009 a exercitat functia publica de conducere de sef al Serviciului Registru contribuabili, declaratii fiscale persoane fizice din cadrul AFPM Calarasi, dupa ocuparea acestui post prin concurs.
Prin decizia nr. 87 /2009 emisa de pârâta DGFP Calarasi, reclamanta a fost reîncadrata într-o functie publica de executie, în cadrul aceleiasi structuri cu modificarea corespunzatoare a elementelor salariale, respectiv la Compartimentul Registru contribuabili, declaratii fiscale persoane fizice din cadrul AFPM Calarasi, urmare transformarii Serviciului Registru contribuabili, declaratii fiscale persoane fizice din cadrul AFPM Calarasi, în compartiment, în vederea încadrarii în normativul prevazut de OUG nr. 229/2008 pentru constituirea de servicii/birouri.
Ulterior prin decizia nr. 105/26.02.2009 emisa de pârâta DGFP Calarasi reclamanta a fost numita în functia publica de executie de coordonator al Compartimentului registru contribuabili, declaratii fiscale persoane fizice din cadrul AFPM Calarasi.
Ulterior, emiterii deciziei nr. 87/18.02.2009 presedintele ANAF emite Ordinul nr. 3543/2009 în a carei anexa 2 este publicata noua organigrama a AFPM si în care este prevazuta în mod expres o structura identica celei desfiintate prin decizia nr. 87/2009.
Mentioneaza reclamanta ca a parcurs procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Lg. 554/2004, adresându-se emitentului deciziei nr. 87/2009 prin recursul gratios nr. 9031/2009 primind în termen legal solutionarea administrativa nefavorabila a acestuia nr. 9031/08.04.2009.
Reclamanta a aratat ca decizia nr. 87/2009 este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele considerente:
1. reorganizarea serviciului si restructurarea functiei de conducere pe care a ocupat-o reclamanta s-a realizat în desconsiderarea dispozitiilor art. III (1) lit. “a” din OUG nr. 229/2008, deoarece o structura functionala de 6 posturi de executie nu se putea reorganiza decât ca birou câta vreme îndeplinea cerinta legala a unui numar de posturi de executie mai mare de cinci. In cazul în speta ne aflam în ipoteza reglementata de art. 99 al.1 lit.b din Lg. 188/1999 când pârâta DGFP Calarasi era tinuta de obligatia de a notifica reclamanta despre aceasta situatie printr-un preaviz de 30 de zile, procedura care nu a fost parcursa de pârâta;
2. desfiintarea postului de conducere al reclamantei si reorganizarea corespunzatoare a AFP Calarasi s-a realizat fara obtinerea avizului Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, fiind încalcate dispozitiile art. III(2) din OUG nr. 229/2008.
3. criteriile care au fundamentat masura reîncadrarii reclamantei pe o functie de executie ramân secrete toate masurile dispuse fata de reclamanta, fiind luate în vederea blocarii accesului sau la functiile publice de conducere.
4. desi invocate drept temei al emiterii Deciziei nr. 87/2009, dispozitiile art. 3 din OG nr. 1/2009 si art. 100(4) din Lg. 188/1999 au fost încalcate flagrant întrucât OUG nr. 229/2008 vorbeste despre cinci posturi de executie, pentru a se constitui un birou conditie îndeplinita în cazul în speta, iar atributiile corespunzatoare functiei de conducere detinute de reclamanta nu s-au modificat în proportie de 50%, ci dimpotriva pârâta DGFP Calarasi a mentinut fisa postului reclamantei, astfel ca aceasta, în noua calitate de sef de compartiment presteaza acelasi volum de si are aceleasi atributii si competente ca si înainte de emiterea deciziei atacate.
5. desi reorganizat în data de 18.02.2009 prin decizia nr. 87/2009, Serviciul Registru contribuabili, declaratii fiscale persoane fizice din cadrul AFPM Calarasi, este reînfiintat prin organigrama aprobata prin Ordinul Presedintelui ANAF nr. 343/2009, la o luna dupa desfiintarea sa, în desconsiderarea dispozitiilor art. 100(5) din Lg. nr. 188/1999 care interzic astfel de operatiuni administrative într-un interval de 1 an de la data restructurarii.
Desi potrivit noii organigrame si art. 100 al.1 lit. d din Lg. 188/1999 reclamanta urma sa fie numita sef al acestei structuri, postul de sef al reînfiintatului Birou Registru contribuabili, declaratii fiscale persoane fizice din cadrul AFPM Calarasi, va fi încredintat direct, fara concurs unei alte persoane al carei post de conducere a fost restructurat, deoarece reclamanta ocupând o functie publica de executie nu poate sa-si depuna candidatura si nu poate participa legal la concursul pentru ocuparea posturilor de sef birou serviciu ce se vor organiza.
Astfel, din adresa ANAF nr. 343/2009 rezulta ca în caz de reorganizare a institutiei publice cu implicatii asupra functiilor publice sunt incidente dispozitiile art. 99 si 100 din Lg. nr. 188/1999, dispozitii încalcate flagrant de pârâta DGFP Calarasi.
Faptul ca o dispozitie legala cu valoare de principiu, art. 112 al.1 din Lg. 188/1999 care consacra regula celor 12% este reluata într-un nou act normativ, art. III al.1 din OUG nr. 229/2008 nu presupune sub nici o forma ca aplicarea textului legal, ar face inaplicabile dispozitiile statutului functionarului public, cu deosebire art. 99 si 100.
In drept a invocat dispozitiile 554/2004, Lg. 188/1999 precum si orice alte dispozitii legale evocate ori incidente în cauza.
In dovedirea contestatiei a depus înscrisuri în copie.
In termen legal, pârâta DGFP Calarasi a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de exceptie neîndeplinirea de catre reclamanta a procedurii administrative prealabile cu privire la capetele de cerere referitoare la anularea deciziei nr. 105/26.02.2009 emisa de DGFP Calarasi si a actelor administrative subsecvente, asa cum era obligata în temeiul art. 7 din Lg. nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea actiunii, având în vedere urmatoarele considerente:
1.Reclamanta desi a solicitat prin cererea introductiva anularea deciziei nr. 87/2009, nu a invocat nici un text de lege încalcat de pârâta în emiterea deciziei atacate.
2. Desfiintarea functiei de conducere ocupata de reclamanta, precum si modificarea raportului de serviciu al acesteia s-a facut în temeiul art. III al.2 din OUG nr. 229/2008 potrivit caruia nr. total al functiilor de conducere din cadrul institutiei publice este de 12/ din numarul total al functionarilor din fiecare institutie. Astfel au fost transformate în compartimente si structuri din cadrul DGFP Calarasi care întruneau si conditia referitoare la nr. minim de persoane pentru existenta unui birou sau serviciu si implicit pentru pastrarea functiei publice de conducere din cadrul respectivei structuri.
3. Actele administrative atacate s-au emis cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, acesta fiind mentionat prin adresa nr. 937.857/25.03.2009 a ANAF.
Pe data de 18.02.2009 nu a avut loc o reorganizare a DGFP Calarasi, ci doar o reducere a numarului de functii de conducere pâna la atingerea limitei de 12% din totalul nr. de functionari publici din cadrul DGFP Calarasi, deoarece nu s-a desfiintat nici o structura si nici un functionar public nu a fost disponibilizat, aspect care rezulta si din adresa ANAF nr. 937468/17.02.2009.
5. Dupa intrarea în vigoare a Ordinului Presedintelui ANAF nr. 343/20.03.2009 a avut loc o reorganizare a DGFP Calarasi prin care au fost desfiintate structuri si functii de conducere pastrându-se limita de 12 %. Prin adresa ANAF nr. 343/23.03.2009 pârâta a fost înstiintata ca functionarii publici de conducere ale caror functii se desfiinteaza pot opta pentru ocuparea altor functii de conducere vacante. Astfel, un functionar public de conducere a carui structura a fost desfiintata a optat pentru functia de sef de serviciu care pâna pe data de 18.02.2009 a fost condus de reclamanta, neexistând temei legal prin care reclamanta sa fie reintegrata fara concurs în functia de conducere detinuta anterior deciziei nr. 87/2009.
In drept a invocat art. 115 – 118 din C.pr.civila.
A solicitat si judecarea cauzei în lipsa conform dispozitiilor art. 242(2) cod pr.civila.
In sustinerea întâmpinarii, pârâta a depus înscrisuri în copie.
In sedinta publica de la 9.06.2009 pârâta a depus la dosar raspunsul la interogatoriul propus de reclamanta.
Tribunalul, în raport de capatul de cerere al actiunii reclamantei privind anularea actelor administrative subsecvente a solicitat lamuriri reclamantei sub aspectul obiectului acestui capat de cerere.
Referitor la solicitarea instantei reclamanta a precizat ca obiectul acestui capat de cerere îl constituie decizia nr. 105/26.02.2009 si nr. 132/24.04.2009 ambele emise de pârâta DGFP Calarasi.
In raport de aceste precizari al obiectului actiunii initiale, pârâta a ridicat exceptia neîndeplinirii de catre reclamanta a procedurii administrative prealabile cu privire la deciziile nr. 105/26.023.2009 si nr. 132/24.04.2009, ambele emise de pârâta DGFP Calarasi.
Tribunalul a analizat cu prioritate, conform art. 137 Cod pr.civila, exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind anularea actelor subsecvente, respectiv deciziile nr. 105/2009 si nr. 132/2009, pe care în raport de dispozitiile legale aplicabile, art. 7 din Lg. 554/2004 a admis-o cu argumentatia ca parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezinta o conditie obligatorie de exercitare a dreptului la actiune, a carei neîndeplinire este sanctionata cu respingerea capatului de cerere ca inadmisibil.
Totodata, pârâta a invocat în baza acelorasi dispozitii legale si exceptia neîndeplinirii procedurii prealabile privind capatul de cerere având ca obiect plata tuturor drepturilor salariale de care reclamanta pretinde ca a fost lipsita în intervalul de timp cuprins între data de 18.02.2009 si data reintegrarii reclamantei în functia de conducere de sef serviciu.
Tribunalul, solutionând cu prioritate exceptia inadmisibilitatii a respins-o cu motivatia ca nu sunt incidente dispozitiile art. 7 din Lg. 554/2004 referitoare la obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile în cazul cererii de despagubire formulata de reclamanta.
La solicitarea instantei, pârâta DGFP Calarasi a depus la dosar întreaga documentatie care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Analizând actele si lucrarile dosarului în raport de probele administrate în cauza, tribunalul a constatat nefondata actiunea reclamantei pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia nr. 87/2009 emisa de pârâta DGFP Calarasi, reclamanta C. L. M. a fost reîncadrata în functia publica de executie de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta l la Compartimentul Registru contribuabili, declaratii fiscale persoane fizice din cadrul AFPM Calarasi, urmare transformarii Serviciului Registru contribuabili, declaratii fiscale persoane fizice din cadrul AFPM Calarasi, în compartiment, în vederea încadrarii în normativul prevazut de OUG nr. 229/2008 pentru constituirea de servicii, birouri.
Potrivit OUG nr. 229/2008nr. total al functiilor de conducere din cadrul institutiilor publice este de 12% din nr. total al functiilor din fiecare institutie.
Astfel, în baza OUG nr. 229/2008 s-a aprobat de conducerea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala noul stat de functii al DGFP Calarasi valabil de la data de 18.02.2009 pâna la data aprobarii unui nou stat de functii eliberat în baza ordinului nr. 343/2009 al Presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Sub acest aspect, decizia emisa este legala, deoarece desfiintarea functiei de conducere ocupata de reclamanta C. L. M., precum si modificarea raportului de serviciu al acesteia s-a facut în baza legii, în temeiul art. III alin.2 din OUG nr. 229/2008 privind unele masuri pentru reducerea unor cheltuieli publice.
Potrivit noii structuri organizatorice a DGFP Calarasi, anumite birouri si servicii din cadrul DGFP Calarasi au fost transformate în compartimente chiar daca întruneau si conditia referitoare la nr. minim de persoane pentru existenta unui birou sau serviciu si implicit pentru pastrarea functiei de conducere (de sef birou sau serviciu) din cadrul respectivei structuri.
Concret au fost transformate în compartimente pentru încadrarea în procentul de 12% structuri din cadrul DGFP Calarasi care si-au pastrat nr. de functii publice necesar pentru a fi birouri sau serviciu.
Astfel, se poate observa din studiul statului de functii al DGFP Calarasi valabil la data de 18.02.2009 ca Serviciul Registru contribuabili, declaratii fiscale persoane fizice din cadrul AFPM Calarasi, a fost transformat în compartiment.
Ca atare, în organigrama valabila de la 18.02.2009 figureaza doar Compartimentul Registru contribuabili, declaratii fiscale persoane fizice din cadrul AFPM Calarasi, fiind desfiintata functia publica de conducere detinuta de reclamanta pâna la data de 18.02.2009.
Cum Serviciul Registru contribuabili, declaratii fiscale persoane fizice din cadrul AFPM Calarasi, fusese transformat în compartiment, iar functia publica de conducere desfiintata pe cale de consecinta s-a dispus reîncadrarea reclamantei pe functia publica de executie.
Sub acest aspect, decizia este legala fiind emisa în executarea OUG nr. 229/2008 în baza careia s-a aprobat statul de functii al DGFP Calarasi valabil la data de 18.02.2009 care stabileste noua structura organizatorica a DGFP Calarasi începând cu data de 18.02.2009.
Cum Agentia Nationala a Functionarilor Publici a avizat functiile publice din cadrul DGFP Calarasi conform statului de functii aratat prin avizul nr. 1882810/2009, tribunalul constata nefondata critica formulata de reclamanta cu privire la emiterea actului administrativ atacat.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a formulat recurs reclamanta C. L. M., care a criticat hotarârea pronuntata pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, invocând dispozitiile art. 304, pct.9 C.pr.civ., în ceea ce priveste solutionarea exceptiilor si art. 304 pct.7 C.pr.civ., în privinta solutiei pronuntate pe fondul cauzei, solicitând astfel admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei atacate, iar pe fond, admiterea actiunii, asa cum a fost formulata.
1) Referitor la solutionarea exceptiilor, s-a argumentat în esenta ca Decizia nr.105/26.02.2009 si Decizia nr. 132/2009 sunt acte administrative subsecvente Deciziei nr. 87/18.02.2009 contestata, si pentru acestea nu se impunea parcurgerea procedurii prealabile prevazuta de art.7 din Legea nr. 554/2004, pentru ca în cauza sunt aplicabile regulile imperative prevazute de art. 1 pct.6 din Legea nr. 554/2004 si principiul” quod nullum este nullum producit effectum”, asa încât în mod gresit tribunalul a admis exceptia inadmisibilitatii invocata de autoritatea publica pârâta. S-a mai aratat ca s-a pronuntat pe acest exceptii mai înainte ca documentatia necesara solutionarii cauzei sa fi fost la dosar.
2) Pe fondul cauzei s-a aratat, în esenta, ca hotarârea cuprinde motive contradictorii, ca instanta îsi întemeiaza solutia pe un înscris ce emana de la însasi supraordonatorul ierarhic al pârâtei, ca prin Decizia nr. 87/18.02.2009 s-a încalcat flagrant atât organigrama Directiei Generale a Finantelor Publice Calarasi, asa cum a fost aprobata prin Ordinul M.F.P nr. 268/2007 ( iesit din vigoare abia în data de 02.04.2009 prin intrarea în vigoare a Ordinului Presedintelui ANAF nr. 343/20.03.2009 de aprobare a noii organigrame a D.G.F.P. Judetene ) dar si Statul de Functii al D.G.F.P. Calarasi; ca în urma transformarii “serviciului” în “compartiment” nu au fost desfiintate si posturile de functionari publici, ca sa atraga aceasta ” transformare”, ca ulterior, sub pretextul aparitiei unei noi organigrame compartimentul s-a retransformat în serviciu, fiind ocupat de o alta persoana si ca emiterea Deciziei nr. 87/18.02.2009 s-a facut în absenta avizului Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Autoritatea publica intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat si mentinerea hotarârii pronuntata de prima instanta, ca fiind legala si temeinica.
Recursul este nefondat.
Examinând actele si lucrarile dosarului, în raport de criticile formulate si prevederile legale, Curtea constata ca prima instanta a facut o corecta interpretare si aplicare a prevederilor legale incidente în cauza, atât în solutionarea exceptiilor cât si pe fondul cauzei, încât, va respinge ca atare recursul formulat, pentru urmatoarele considerente:
1) Referitor la solutionarea exceptiilor;
Curtea retine ca prima instanta în mod corect a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii cu privire la anularea Deciziei nr. 105/26.02.2009 si a Deciziei nr. 132/24.04.2009, invocata de autoritatea publica pârâta, pentru neparcurgerea procedurii prealabile prevazuta de art.7 din Legea nr. 554/2004, actele administrative contestate neputând fi considerate accesorii Decizie nr. 87/2009.
Astfel, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004″ înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia”.
Prin urmare, Curtea, nu va putea primi apararea reclamantei, potrivi careia nu a avut cunostinta de existenta acestora, câta vreme Decizia nr. 105/2009 o privea direct ( fiind contestata prin însasi actiunea de chemare în judecata alaturi de Decizia nr. 87/2009) iar de Decizia nr. 132/2009 a luat cunostinta înca de la termenul din 30.06.2009, având astfel posibilitatea sa o conteste în fata organului emitent, pentru ca ratiunea parcurgerii acestei proceduri prealabile este tocmai aceea de a da posibilitatea autoritatii publice emitente sa revina asupra actului emis pretins nelegal.
Pe de alta parte, Decizia nr. 132/24.04.2009 a fost emisa în baza prevederilor Ordinului nr. 375 al Presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, asa încât, în nici un caz nu se poate aprecia ca acest act administrativ este subsecvent/ accesoriu Deciziei nr. 87/2009.
Mai mult decât atât, prevederile art. 1 alineat 6 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în cauza, acestea vizând o alta situatie juridica.
În fine, este cel putin tendentioasa sustinerea potrivit careia instanta s-a pronuntat asupra exceptiilor fara a avea documentatia necesara, câta vreme documentatia privea solutia ce urma sa se dispuna în raport de Decizia nr. 87/2009, ir nu în raport de Decizia nr. 105/2009 si respectiv Decizia nr. 132/2009.
De altfel, în mod corect, Tribunalul a respins ca inadmisibila exceptia neîndeplinirii plângerii prealabile privind capatul de cerere ce avea ca obiect plata drepturilor salariale, întrucât acest capat de cerere are, într-adevar , caracterul unui act administrativ subsecvent Deciziei nr. 87/2009.
2) Pe fondul cauzei,
Curtea va analiza solutia adoptata în raport de criticile formulate privind Decizia nr. 87/18.02.2009, iar nu si cele care s-ar putea constitui în veritabile critici, dar în raport de alte acte administrative, ce nu au fost contestate si care nu formeaza obiectul dosarului de fata.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. III alineat 2 din OUG nr. 229/30 decembrie 2008, privind masurile pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administratiei publice ” autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala si locala au obligatia de a face modificarile corespunzatoare în structura organizatorica si în statele de functii; de a stabili numarul maxim de functii publice de conducere si de executie, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici în termen de 45 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
În consecinta, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozitiilor art. 312 alineat 1 teza 1 C.pr.civ. va respinge ca atare recursul formulat.
