În raport de disp. art.137 alin.1 C.pr.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. În consecinţă, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei de interes a reclamanţilor şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Astfel, în ceea ce priveşte condiţiile de exercitare a acţiunii civile, instanţa reţine că interesul de promovare a oricărei cereri reprezintă o astfel de condiţie esenţială, prin interes înţelegându-se folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, ce trebuie să-l vizeze pe cel ce recurge la forma procedurală ( în speţă cererea având ca obiect „acţiune în constatare” ).
Pentru a justifica sesizarea instanţei de judecată, interesul trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
1. să fie legitim, adică atunci când se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege, şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut;
2. să fie personal şi direct;
3. să fie născut şi actual, să existe în momentul în care este formulată cererea.
Având în vedere conţinutul procurii aut. sub nr.654/24.05.2006 de notar public D.S.C., instanţa apreciază că reclamanţii justifică interes în soluţionarea capătului 3 din cererea precizată.
Calitatea procesuală într-un proces civil presupune existenţa unei identităţi între părţile din procesul civil şi persoanele implicate în raportul juridic dedus judecăţii. Astfel, reclamantul trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiţiei, calitatea procesuală activă aparţine celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă este a celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calităţii procesuale active şi a celei pasive în procesul civil, revine reclamantului, obligaţie ce îşi are temeiul în art.112 cod pr.civ., iar instanţa de judecată este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calităţi. Calitatea procesuală este titlul legal care îndreptăţeşte o persoană să fie parte în proces.
Reţinând că, prin procura aut. sub nr.654/24.05.2006 de notar public D.S.C., V.I. (în prezent decedat) a mandatat pe numita D.D. M. şi că V. F. este soţie supravieţuitoare, instanţa apreciază că pârâtele justifică calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru aceste motive, instanţa va respinge excepţia lipsei de interes a reclamanţilor şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine că prin procura aut. sub nr.654/24.05.2006 de notar public D.S. C., V.I. (în prezent decedat) a mandatat pe numita D. D. M. să administreze imobilul situat în B. , str. M.C.A. nr…., sector 1.
Trebuie precizat, că prin sentinţa civilă nr. 1674/10.03.2003 pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti, irevocabilă şi devenită titlu executoriu , instanţa a admis acţiunea în revendicare, prin compararea titlurilor de proprietate, formulată de V. I. împotriva reclamanţilor din prezenta cauză şi a obligat pe aceştia din urmă să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul nr.6 compus din 3 camere, vestibul, bucătărie, baie, culoar, oficiu, WC, cămară la mansardă, balcon, pivniţă în suprafaţă de 86,51 mp reprezentând o cotă indiviză de 9,76% din imobilul situat în B., str. Mr.A.C., nr…., sector 1. Prin procesul verbal din data de 15.09.2006 emis de BEJ G. J. în dosarul de executare nr. 211E/2006, reclamanţii din prezenta cauză au eliberat ap.nr.6 situat în Bucureşti, str. Mr.A..C, nr.36, sector 1. La data de 26.10.2006 a decedat V.I . Pârâta V.F. este soţia supravieţuitoare a defunctului, iar pârâtul V.E. este fiul acestuia, iar succesiunea defunctului V. I. nu a fost dezbătută până în prezent , formând obiectul dosarului nr.26785/299/2009 al Judecătoriei sector 1 Bucureşti, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr.14190/29.06.2010, depusă la dosar de către pârâte.
Mandatul este un contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire şi pe care îl reprezintă (art.1532 şi urm. Cod civil).
Mandatul este, de regulă, un contract consensual, care ia naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără a fi supus vreunei forme speciale. În practică, mandatul este constatat de obicei printr-un înscris numit procură sau împuternicire.
Procura, ca negotium, este un act juridic unilateral, exprimând voinţa mandantului, iar ca instrumentum, este înscrisul în care se enumeră actele juridice ce urmează să fie îndeplinite de mandatar în numele mandantului. Părţile redactează un înscris pentru ca terţii să fie în măsură să verifice puterile conferite mandatarului, precum şi limitele în care acesta poate contracta în numele mandantului. Astfel, mandatarul trebuie să fie împuternicit prin procură autentică numai în cazul în care legea prevede o asemenea formă pentru validitatea actului juridic ce urmează să fie încheiat prin mandatar. Aceasta întrucât procura formează un tot indivizibil cu actul în vederea căruia a fost dat (regula simetriei formelor).
În cauză, instanţa constată pe baza înscrisurile aflate la dosar că numitul V. I. , în calitate de titular al dreptului de uzufruct asupra imobilului din B., str. Mr. A.C., nr…., sector 1 a împuternicit pe pârâta D. D.M. să administreze acest imobil.
Faţă de motivele expuse anterior, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanţilor privind constatarea lipsei calităţii de mandatar a numitei D. D. privind apartamentul nr.6 din str. M. A.C, nr…., sector 1 Bucureşti aşa cum reiese din procura aut.sub nr.654 din 24 mai 2006.
Instanţa va lua act de cererea pârâtelor de solicitare a cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Astfel, în ceea ce priveşte condiţiile de exercitare a acţiunii civile, instanţa reţine că interesul de promovare a oricărei cereri reprezintă o astfel de condiţie esenţială, prin interes înţelegându-se folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, ce trebuie să-l vizeze pe cel ce recurge la forma procedurală ( în speţă cererea având ca obiect „acţiune în constatare” ).
Pentru a justifica sesizarea instanţei de judecată, interesul trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
1. să fie legitim, adică atunci când se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege, şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut;
2. să fie personal şi direct;
3. să fie născut şi actual, să existe în momentul în care este formulată cererea.
Având în vedere conţinutul procurii aut. sub nr.654/24.05.2006 de notar public D.S.C., instanţa apreciază că reclamanţii justifică interes în soluţionarea capătului 3 din cererea precizată.
Calitatea procesuală într-un proces civil presupune existenţa unei identităţi între părţile din procesul civil şi persoanele implicate în raportul juridic dedus judecăţii. Astfel, reclamantul trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiţiei, calitatea procesuală activă aparţine celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă este a celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calităţii procesuale active şi a celei pasive în procesul civil, revine reclamantului, obligaţie ce îşi are temeiul în art.112 cod pr.civ., iar instanţa de judecată este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calităţi. Calitatea procesuală este titlul legal care îndreptăţeşte o persoană să fie parte în proces.
Reţinând că, prin procura aut. sub nr.654/24.05.2006 de notar public D.S.C., V.I. (în prezent decedat) a mandatat pe numita D.D. M. şi că V. F. este soţie supravieţuitoare, instanţa apreciază că pârâtele justifică calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru aceste motive, instanţa va respinge excepţia lipsei de interes a reclamanţilor şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine că prin procura aut. sub nr.654/24.05.2006 de notar public D.S. C., V.I. (în prezent decedat) a mandatat pe numita D. D. M. să administreze imobilul situat în B. , str. M.C.A. nr…., sector 1.
Trebuie precizat, că prin sentinţa civilă nr. 1674/10.03.2003 pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti, irevocabilă şi devenită titlu executoriu , instanţa a admis acţiunea în revendicare, prin compararea titlurilor de proprietate, formulată de V. I. împotriva reclamanţilor din prezenta cauză şi a obligat pe aceştia din urmă să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul nr.6 compus din 3 camere, vestibul, bucătărie, baie, culoar, oficiu, WC, cămară la mansardă, balcon, pivniţă în suprafaţă de 86,51 mp reprezentând o cotă indiviză de 9,76% din imobilul situat în B., str. Mr.A.C., nr…., sector 1. Prin procesul verbal din data de 15.09.2006 emis de BEJ G. J. în dosarul de executare nr. 211E/2006, reclamanţii din prezenta cauză au eliberat ap.nr.6 situat în Bucureşti, str. Mr.A..C, nr.36, sector 1. La data de 26.10.2006 a decedat V.I . Pârâta V.F. este soţia supravieţuitoare a defunctului, iar pârâtul V.E. este fiul acestuia, iar succesiunea defunctului V. I. nu a fost dezbătută până în prezent , formând obiectul dosarului nr.26785/299/2009 al Judecătoriei sector 1 Bucureşti, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr.14190/29.06.2010, depusă la dosar de către pârâte.
Mandatul este un contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire şi pe care îl reprezintă (art.1532 şi urm. Cod civil).
Mandatul este, de regulă, un contract consensual, care ia naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără a fi supus vreunei forme speciale. În practică, mandatul este constatat de obicei printr-un înscris numit procură sau împuternicire.
Procura, ca negotium, este un act juridic unilateral, exprimând voinţa mandantului, iar ca instrumentum, este înscrisul în care se enumeră actele juridice ce urmează să fie îndeplinite de mandatar în numele mandantului. Părţile redactează un înscris pentru ca terţii să fie în măsură să verifice puterile conferite mandatarului, precum şi limitele în care acesta poate contracta în numele mandantului. Astfel, mandatarul trebuie să fie împuternicit prin procură autentică numai în cazul în care legea prevede o asemenea formă pentru validitatea actului juridic ce urmează să fie încheiat prin mandatar. Aceasta întrucât procura formează un tot indivizibil cu actul în vederea căruia a fost dat (regula simetriei formelor).
În cauză, instanţa constată pe baza înscrisurile aflate la dosar că numitul V. I. , în calitate de titular al dreptului de uzufruct asupra imobilului din B., str. Mr. A.C., nr…., sector 1 a împuternicit pe pârâta D. D.M. să administreze acest imobil.
Faţă de motivele expuse anterior, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanţilor privind constatarea lipsei calităţii de mandatar a numitei D. D. privind apartamentul nr.6 din str. M. A.C, nr…., sector 1 Bucureşti aşa cum reiese din procura aut.sub nr.654 din 24 mai 2006.
Instanţa va lua act de cererea pârâtelor de solicitare a cheltuielilor de judecată pe cale separată.
