Prin cererea înregistrata, reclamanta F a chemat în judecată pe pârâtul IMV solicitând instanţei ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să stabilească locuinţa minorilor ID-M şi IA-D la reclamantă, să oblige pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor în cuantum de 1/3 parte din veniturile nete pe care le realizează până, la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de stabilire a domiciliului minorilor ce face obiectul dosarului civil nr. 7……./328/2012 aflat pe rolul Tribunalului C.
În motivarea in fapt, reclamanta a arătat că deşi că au fost de acord ambii părinţi cu situaţia prezentată în convenţie, lucrurile au stat cu totul diferit imediat după semnarea convenţiei, aceasta lovindu-se constant de refuzul paratului de a-i permite sa aibă legături personale cu minorii. Astfel, cu toate ca prin convenţia încheiata in procedura divorţului cu copii minori autentificata sub nr. ,…../06.04.2012 de d-na notar MF, au stabilit de comun acord ca “dupa divorţ, locuinţa minorilor este stabilita sa fie la IMVA, in sat S, comuna C, judeţ C”, acesta si-a schimbat domiciliul si, pe cale de consecinţa si pe cel al minorilor fara acordul reclamantei si fara sa o fi anunţat anterior, mai mult, nu a fost consultata de către parat in ceea ce priveşte grădiniţa pe care o vor frecventa copiii. Paratul a înscris copiii la Grădiniţa Albă ca Zăpada fără măcar să-i spună, reclamanta fiind nevoită să se intereseze Inspectoratul Şcolar la ce grădiniţă îi sunt înscrişi copiii. Din luna septembrie a anului curent minorii locuiesc efectiv la reclamantă. In urma înţelegerii dintre parti au convenit asupra acestui fapt si paratul a fost de acord cu înscrierea minorului D-M in clasa 0 la Scoală Generala “Radu Stanca”, iar minora A-Da este inscrisa in grupa mijlocie. In ceea ce priveşte contribuţia la cheltuielile legate de educaţie, au stabilit ca reclamanta sa suporte taxa pentru minorul D-M, iar paratul sa achite taxa pentru grădiniţa minorei A-D. Paratul duce copiii la bunicii paterni la sfârşitul săptămânii, de vinerea seara si pana duminica, păstrându-se astfel o relaţie apropiata intre minori si acestia. Cu toate ca i-a solicitat sa redacteze un acord in acest sens paratul a refuzat, motivând ca nu are timp de scris.
In prezent, pentru a se putea ocupa exclusiv de minori, reclamanta a renunţat la locul de munca pe care l-a avut, beneficiind de sprijinul material si moral al părinţilor săi. Nu in ultimul rand, este ajutata de prietenul său, care locuieşte cu ei si cu care copiii au dezvoltat o relaţie buna.
In prezent copiii sunt foarte speriaţi de tatăl lor si nu doresc sa se întoarcă la acesta, deoarece, prin modul lui autoritar de comportare, ii supune unei tensiuni psihice constante, alterând in acest fel procesul de educare si formare a copiilor.
Minorii au nevoie de stabilitate, de un climat familial normal, lucru pe care paratul nu îl înţelege si se comporta imatur, crezând ca in acest fel se răzbuna pe reclamanta.
Conform art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului “Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. ”
În cauză sunt întrunite cele trei condiţii necesare admiterii ordonanţei, potrivit art. 996 alin. l N.C.P.C, respectiv urgenţa, vremelnicia şi neprejudicierea fondului.
In condiţiile in care paratul îi ameninţa pe minori ca îi ia si îi duce la Salicea fara sa le mai dea voie sa vina la mama, îi ameninţă cu politia si chiar solicita ajutorul politiei care a venit acasă, fara sa tina cont de programul lor zilnic de scoală, de grădiniţa, extracuricular, se justifica urgenta, iar măsura s-a solicitat a fi luata până la soluţionarea irevocabilă a dosarului civil nr. 7…./328/2012.
În drept, au fost invocate prevederile art. 996 şi 919 respectiv ale art. 453 C.p.civ.,
Pârâtul IMV a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanţei să respingă cerere de chemare în judecată, apreciind că nu sunt întrunite nici condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 Cpc, nici prevederile art. 919 Cpc.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine ca minorii
sunt copiii reclamantei I şi paratului.
Pe rolul Judecătoriei a fost înregistrat dosarul nr. 7…../328/2012 având ca obiect stabilire domiciliu minor, dosar format în urma cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta F şi soluţionat prin sentinţa civilă nr. …./2013 pronunţată la data de 28.06.2014, prin respingerea acţiunii reclamantei. Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel, nesoluţionat până la data prezentei cereri.
In soluţionarea cererii instanţa va avea in vedere ca potrivit dispoziţiilor art. 996 Noul Cod pr.civ. – „(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului”.
Din aceasta dispoziţie legala se desprind cele trei condiţii de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale respectiv urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului, în lipsa cărora o astfel de cerere nu ar putea fi primita.
În speţă, instanţa apreciază că cele trei condiţii prevăzute de textul art. 996 N. C.proc.civ. nu sunt întrunite.
Relativ la urgenţa măsurii, instanţa reţine că existenta acesteia se apreciaza in functie de imprejurarile concrete ale cauzei, obiective si subiective, inclusiv perioada de timp scursa de la aparitia urgentei si pana la formularea cererii si daca, functie de comportamentul partilor, ea se mentine in intervalul aratat.
Aceasta condiţie nu este îndeplinită în cauză, faţă de faptul că reclamanta nu a dovedit o nevoie imperios necesară de a se dispune la acest moment asupra stabilirii domiciliului minorilor, pe calea sumară a ordonanţei preşedinţiale. Astfel, pe de o parte s-a arătat de către reclamantă ca minorii locuiesc în prezent cu ea şi se află înscrişi la şcoala, respectiv grădiniţa în C N, în baza înţelegerii părţilor, iar pe de altă parte termenul de soluţionare a apelului declarat împotriva sentinţei de fond este la data de 15.01.2014 reclamanta neprecizând care sunt motivele pentru care se impune pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale cu câteva zile înainte de soluţionarea definitivă a fondului.
Instanţa va avea în vedere de asemenea ca datorită faptului că ordonanţa preşedinţială presupune urgenţa şi luarea unei măsuri vremelnice, instanţa nu are căderea, într-un astfel de proces să prejudece fondul dreptului, dar este datoare să cerceteze aparenţa sa.
In acest sens sunt dispoziţiile art. 996 Cpciv anterior citate, potrivit cărora, ceea ce se impune a se aprecia este daca în favoarea reclamantului există o aparenţa de drept.
In acord cu susţinerile pârâtului, instanţa va constata că în cauza aparenţa dreptului nu este de partea reclamantei, în condiţiile în care cererea sa a fost respinsă în dosarului civil nr. 7…../328/2012, domiciliul minorilor fiind stabilit la tată.
În concluzie, pentru toate motivele arătate, instanţa va respinge cererea promovată de reclamantă.
În temeiul art. 453 alin. 2 N. C.pr.civ., va obliga reclamanta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către pârât.
În motivarea in fapt, reclamanta a arătat că deşi că au fost de acord ambii părinţi cu situaţia prezentată în convenţie, lucrurile au stat cu totul diferit imediat după semnarea convenţiei, aceasta lovindu-se constant de refuzul paratului de a-i permite sa aibă legături personale cu minorii. Astfel, cu toate ca prin convenţia încheiata in procedura divorţului cu copii minori autentificata sub nr. ,…../06.04.2012 de d-na notar MF, au stabilit de comun acord ca “dupa divorţ, locuinţa minorilor este stabilita sa fie la IMVA, in sat S, comuna C, judeţ C”, acesta si-a schimbat domiciliul si, pe cale de consecinţa si pe cel al minorilor fara acordul reclamantei si fara sa o fi anunţat anterior, mai mult, nu a fost consultata de către parat in ceea ce priveşte grădiniţa pe care o vor frecventa copiii. Paratul a înscris copiii la Grădiniţa Albă ca Zăpada fără măcar să-i spună, reclamanta fiind nevoită să se intereseze Inspectoratul Şcolar la ce grădiniţă îi sunt înscrişi copiii. Din luna septembrie a anului curent minorii locuiesc efectiv la reclamantă. In urma înţelegerii dintre parti au convenit asupra acestui fapt si paratul a fost de acord cu înscrierea minorului D-M in clasa 0 la Scoală Generala “Radu Stanca”, iar minora A-Da este inscrisa in grupa mijlocie. In ceea ce priveşte contribuţia la cheltuielile legate de educaţie, au stabilit ca reclamanta sa suporte taxa pentru minorul D-M, iar paratul sa achite taxa pentru grădiniţa minorei A-D. Paratul duce copiii la bunicii paterni la sfârşitul săptămânii, de vinerea seara si pana duminica, păstrându-se astfel o relaţie apropiata intre minori si acestia. Cu toate ca i-a solicitat sa redacteze un acord in acest sens paratul a refuzat, motivând ca nu are timp de scris.
In prezent, pentru a se putea ocupa exclusiv de minori, reclamanta a renunţat la locul de munca pe care l-a avut, beneficiind de sprijinul material si moral al părinţilor săi. Nu in ultimul rand, este ajutata de prietenul său, care locuieşte cu ei si cu care copiii au dezvoltat o relaţie buna.
In prezent copiii sunt foarte speriaţi de tatăl lor si nu doresc sa se întoarcă la acesta, deoarece, prin modul lui autoritar de comportare, ii supune unei tensiuni psihice constante, alterând in acest fel procesul de educare si formare a copiilor.
Minorii au nevoie de stabilitate, de un climat familial normal, lucru pe care paratul nu îl înţelege si se comporta imatur, crezând ca in acest fel se răzbuna pe reclamanta.
Conform art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului “Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. ”
În cauză sunt întrunite cele trei condiţii necesare admiterii ordonanţei, potrivit art. 996 alin. l N.C.P.C, respectiv urgenţa, vremelnicia şi neprejudicierea fondului.
In condiţiile in care paratul îi ameninţa pe minori ca îi ia si îi duce la Salicea fara sa le mai dea voie sa vina la mama, îi ameninţă cu politia si chiar solicita ajutorul politiei care a venit acasă, fara sa tina cont de programul lor zilnic de scoală, de grădiniţa, extracuricular, se justifica urgenta, iar măsura s-a solicitat a fi luata până la soluţionarea irevocabilă a dosarului civil nr. 7…./328/2012.
În drept, au fost invocate prevederile art. 996 şi 919 respectiv ale art. 453 C.p.civ.,
Pârâtul IMV a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanţei să respingă cerere de chemare în judecată, apreciind că nu sunt întrunite nici condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 Cpc, nici prevederile art. 919 Cpc.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine ca minorii
sunt copiii reclamantei I şi paratului.
Pe rolul Judecătoriei a fost înregistrat dosarul nr. 7…../328/2012 având ca obiect stabilire domiciliu minor, dosar format în urma cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta F şi soluţionat prin sentinţa civilă nr. …./2013 pronunţată la data de 28.06.2014, prin respingerea acţiunii reclamantei. Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel, nesoluţionat până la data prezentei cereri.
In soluţionarea cererii instanţa va avea in vedere ca potrivit dispoziţiilor art. 996 Noul Cod pr.civ. – „(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului”.
Din aceasta dispoziţie legala se desprind cele trei condiţii de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale respectiv urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului, în lipsa cărora o astfel de cerere nu ar putea fi primita.
În speţă, instanţa apreciază că cele trei condiţii prevăzute de textul art. 996 N. C.proc.civ. nu sunt întrunite.
Relativ la urgenţa măsurii, instanţa reţine că existenta acesteia se apreciaza in functie de imprejurarile concrete ale cauzei, obiective si subiective, inclusiv perioada de timp scursa de la aparitia urgentei si pana la formularea cererii si daca, functie de comportamentul partilor, ea se mentine in intervalul aratat.
Aceasta condiţie nu este îndeplinită în cauză, faţă de faptul că reclamanta nu a dovedit o nevoie imperios necesară de a se dispune la acest moment asupra stabilirii domiciliului minorilor, pe calea sumară a ordonanţei preşedinţiale. Astfel, pe de o parte s-a arătat de către reclamantă ca minorii locuiesc în prezent cu ea şi se află înscrişi la şcoala, respectiv grădiniţa în C N, în baza înţelegerii părţilor, iar pe de altă parte termenul de soluţionare a apelului declarat împotriva sentinţei de fond este la data de 15.01.2014 reclamanta neprecizând care sunt motivele pentru care se impune pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale cu câteva zile înainte de soluţionarea definitivă a fondului.
Instanţa va avea în vedere de asemenea ca datorită faptului că ordonanţa preşedinţială presupune urgenţa şi luarea unei măsuri vremelnice, instanţa nu are căderea, într-un astfel de proces să prejudece fondul dreptului, dar este datoare să cerceteze aparenţa sa.
In acest sens sunt dispoziţiile art. 996 Cpciv anterior citate, potrivit cărora, ceea ce se impune a se aprecia este daca în favoarea reclamantului există o aparenţa de drept.
In acord cu susţinerile pârâtului, instanţa va constata că în cauza aparenţa dreptului nu este de partea reclamantei, în condiţiile în care cererea sa a fost respinsă în dosarului civil nr. 7…../328/2012, domiciliul minorilor fiind stabilit la tată.
În concluzie, pentru toate motivele arătate, instanţa va respinge cererea promovată de reclamantă.
În temeiul art. 453 alin. 2 N. C.pr.civ., va obliga reclamanta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către pârât.
