A. CONFISCARE SPECIALĂ. NEAGRAVAREA
SITUAŢIEI ÎN PROPRIA CALE DE ATAC.
B. INFRACŢIUNE CONTINUATĂ. CIRCUMSTANŢA
AGRAVANTĂ PREVĂZUTĂ DE ART.75 LIT.C
COD PENAL.
a. Confiscarea în folosul statului, în conformitate cu
dispoziţiile art.118 lit.d Cod penal, se poate face şi în
apelul inculpatului care a fost exonerat de plata
despăgubirilor civile în
cuantumul sumei confiscate,măsura dispusă
neîncălcând principiul non reformatio in pejus.
b. Circumstanţa agravantă prevăzută de art.75 lit.c
Cod penal – săvârşirea infracţiunii de către un infractor
major, împreună cu un infractor minor – se aplică, în
cazul infracţiunii continuate la infracţiunea în
ansamblul său şi nu numai pentru acele acte materiale
la săvârşirea cărora a participat inculpatul minor.
Situaţia respectivă va fi avută, însă,în vedere la
individualizarea pedepsei.
(decizia penală nr.72/R/MF din 1.09. 2005)
a. Prin sentinţa penală nr.641 din 17 decembrie 2004, pronunţată
de Judecătoria Câmpulung, inculpaţii M.F. şi C.C. au fost condamnaţi pentru
săvârşirea infracţiunii de furt şi obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile
S.C.”L.B.” S.R.L. suma de 17.611.000 lei.
Urmare apelurilor inculpaţilor, Tribunalul Argeş, prin decizia
penală nr.13/MF din 14 aprilie 2005, a înlăturat obligarea acestora la plata
despăgubirilor, constatându-se că prejudiciul, constând în contravaloarea
bunurilor furate de inculpaţi şi nerestituit părţii vătămate, a fost acoperit de
către firma asigurătoare.
Curtea de Apel Piteşti, sesizată cu soluţionarea recursului formulat
de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, prin care decizia tribunalului a fost
criticată pentru nelegalitate, sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor
art.118 lit.d Cod penal, a admis recursul prin decizia penală nr.72/R/MF din
1 septembrie 2005 şi a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a câte ? din
suma respectivă, anume câte 8.805.000 lei, prin obligarea la plata către stat a
acestor sume.
Instanţa de recurs a reţinut că prin confiscarea sumelor, chiar în
apelurile inculpaţilor nu se încalcă principiul „non reformatio in pejus”, prevăzut
de art.372 Cod pr. penală, combinat cu art.385/8 Cod pr. penală; sumele
confiscate de la fiecare inculpat sunt inferioare celor la plata cărora au fost
obligaţi, în solidar, iar în al doilea rând, confiscarea nu ar fi însemnat decât
schimbarea naturii obligaţiei; situaţia inculpaţilor nu a fost înrăutăţită în
propria cale de atac, prin obligarea la plata unor sume superioare.
b. Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul major G.F. a fost condamnat
pentru săvârşirea infracţiunii de furt în formă continuată, cu reţinerea
circumstanţei agravante prevăzută de art.75 lit. c Cod penal (săvârşirea
infracţiunii împreună cu inculpatul minor C.C.), dispoziţie menţinută de
instanţa de apel.
S-a reţinut că la săvârşirea de către major a unui act material de
furt (din două acte comise) a participat şi inculpatul minor C.C.
In raport de dispoziţiile art.41 alin.2 Cod penal, privind
infracţiunea continuată, reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art.75
lit.c Cod penal, nu se poate face doar pentru actele materiale de furt la care a
participat minorul, din moment ce aceste acte compun unitatea legală de
infracţiune, respectiv cea a infracţiunii în formă continuată; fiecare act
material se integrează în ansamblul infracţional, astfel că îşi pierde autonomia
funcţională.
Prin urmare, aplicarea dispoziţiilor art.41 alin.2 Cod penal, se face
pentru ansamblul infracţionale (art.208, 209 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod
penal).
Dar, participarea inculpatului minor numai la săvârşirea unora din actele
materiale de furt, urmează a fi avută în vedere la individualizarea pedepsei ce
se va aplica inculpatului major, căruia i se va aplica circumstanţa agravantă
prevăzută de art.75 lit. c Cod penal, pentru întreaga infracţiune continuată.