Prin cererea formulata la data de 30.09.2009 si înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia comerciala sub nr.12711/118/2009, reclamanta SC S.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanta prin Primar revizuirea judiciara a art.8 din contractul de prestatii nr.74659/2001 în sensul de a se adauga un nou alineat cu urmatorul continut „valoarea contractului va fi modificata si ori de câte ori se modifica salariul minim pe economie si obligatiile fiscale ale angajatorului fata de bugetul de stat”.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca în momentul adjudecarii s-a avut în vedere caietul de sarcini prezentat în documentatia de licitatie. Printre elementele de cost avute în vedere a fost salariul minim pe economie, care era la acel moment de 151,69 lei.
În conditiile în care de la data încheierii contractului si pâna în prezent conditiile economice s-au modificat substantial, executarea contractului a devenit extrem de anevoioasa pentru societate, astfel ca se impune ca si contractul sa fie adaptat noilor schimbari economice.
Desi nu exista dispozitii legale în materia revizuirii contractelor bazata pe teoria impreviziunii, legiuitorul a avut în vedere si aceste neajunsuri de legi, motiv pentru care în noul si-a gasit reglementarea în art.1271.
Sectia comerciala a Tribunalului Constanta a constatat natura cauzei ca fiind de administrativ, dosarul fiind reînregistrat sub nr.12711/118/2009.
Reclamanta a facut precizari la actiune aratând ca temeiul juridic al cererii îl reprezinta art.8 si 18 alin.4 din Legea nr.554/2004 si OUG nr.34/2006.
Instanta a invocat din oficiu exceptia inadmisibilitatii actiunii, iar prin sentinta civila nr.601/13.05.2010 Tribunalul Constanta a respins actiunea reclamantei si a obligat reclamanta catre pârât la plata sumei de 595 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Analizând cu prioritate exceptia inadmisibilitatii actiunii, tribunalul a constatat ca, fata de disp. art.18 alin.4 lit.d din Legea nr.554/2004, actiunea este inadmisibila, întrucât interesul public nu cere suplinirea consimtamântului pârâtului, modificarea unilaterala putând fi facuta numai pentru motive exceptionale care pot fi considerate ca fiind orice modificari intervenite în legatura cu interesul national sau local si care fac ca serviciul public sa nu mai poata satisface corespunzator acest interes.
Prin urmare, caracterul exceptional nu trebuie raportat la previzibilitatile unui eveniment, ci la efectele pe care acesta le produce asupra interesului general. În speta, faptul ca salariul minim pe economie a avut o crestere de la data încheierii contractului, respectiv anul 2001, fapt ce a determinat executarea mai anevoioasa din partea reclamantei, nu produce efecte asupra interesului general.
S-a mai retinut ca interesul public este reglementat de art.2 lit.r din Legea nr.554/2004 ca fiind interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea normelor comunitare, realizarea competentei publice. Ori, motivele invocate de reclamanti pentru suplinirea consimtamântului pârâtului nu produce efecte si nu este cerut de interesul public, ci de interesul privat al reclamantei.
Pentru aceste considerente, instanta a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins actiunea ca inadmisibila.
Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs reclamanta SC S.T. SRL, în temeiul art.3041 Cod procedura civila, criticând solutia instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinica.
A sustinut recurenta ca, în speta, se aplica în mod perfect teoria îmbratisata si de doctrina comerciala româna a impreviziunii, ce determina necesitatea unor clauze de tip hardship si de indexare, si care a fost transpusa reglementativ si în noul cod civil, ce urmeaza a intra în vigoare.
S-a aratat ca este vorba de necesitatea corelarii valorii unui contract cu alte valori, supuse unor variatii inerente si previzibile ca aparitie, si nu ca amploare certa, astfel încât sa fie mentinuta, pe tot parcursul îndelungat al executarii contractului, o valoare reala a obligatiilor contractuale si asigurat astfel un echilibru cât mai bun, mai echitabil între partile contractante.
În situatia data, echilibrul dintre parti este serios afectat de cresterea, de-a lungul timpului, de mai mult de trei ori a salariului minim pe economie, element de structura a tarifului, astfel cum a fost stabilit contractual, fapt ce determina o crestere de cost si o diminuare corespunzatoare a profitului. În acest fel, executarea obligatiilor asumate prin contract devine deosebit de împovaratoare, de aici nascându-se dreptul societatii recurente de a obtine o restabilire a acestui echilibru, daca nu prin negociere directa cu contractantul, atunci pe cale judiciara.
Instanta de fond, printr-o interpretare particulara a normei de drept, leaga posibilitatea antamarii demersului judiciar în baza art.554/2004 cu scop de revizuire contractuala prin suplinirea consimtamântului pârâtului ce o refuza în mod expres, de interesul public într-o asemenea revizuire.
În acest fel, se confera prevederilor art.18 alin.4 lit.d o adevarata valoare unilaterala, potrivit careia, practic, se poate obtine revizuirea contractuala doar daca aceasta este solicitata de catre entitatea ce are în grija interesul public si anume autoritatea contractanta, în cazul contractelor administrative încheiate în urma unei proceduri de achizitie publica.
Ori, o asemenea interpretare a unei norme continute de legea contenciosului administrativ, nascuta din grija legiuitorului de a proteja cetatenii fata de încalcari ale drepturilor lor de catre institutiile publice, este evident gresita.
Prin lege, interesul public este definit ca interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si îndatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice.
O alta definitie doctrinara arata ca interesul public este acel interes care implica garantarea si respectarea de catre institutiile si autoritatile publice a drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale cetatenilor, recunoscute de Constitutie, legislatia interna si tratatele internationale la care România este parte, precum si îndeplinirea atributiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficientei, eficacitatii si economicitatii cheltuirii resurselor.
Prin urmare, nu se poate considera ca interesul public exclude interesele legitime ale cetatenilor (iar extrapolarea la interesul unei entitati de tipul societatii comerciale cu raspundere limitata se poate face lesne).
Pârâtul, prin organele sale, are, printre altele, atributia de a asigura protectia si refacerea mediului, întretinerea, conservarea si punerea în valoare a spatiilor verzi (art.36 din Legea nr.215/2001). Tot el a luat hotarârea, în anul 2001, de a externaliza activitatea corespunzatoare acestei atributii, prin contractarea serviciilor de întretinere a spatiilor verzi cu o societate de drept privat, urmare a unei licitatii organizate potrivit legislatiei din acea vreme.
Procedând astfel, activitatea ce vizeaza, pâna la urma, un interes public (chiar daca de natura locala), si-anume întretinerea spatiilor verzi din oras, a fost transferata adjudecatarului licitatiei si semnatarului contractului de prestari servicii, în speta societatea recurenta, îndrituita si obligata în acelasi timp de a desfasura operatiunile specifice întretinerii spatiilor verzi si de plantare a materialului dendrologic în fiecare sezon în folosul tuturor cetatenilor Constantei, în baza unui pret, câta vreme autoritatea publica locala a renuntat a efectua, prin mijloace proprii o asemenea activitate impusa de lege.
Recurenta, co-contractant al municipalitatii în acest contract, si prestatoare a serviciilor sus-descrise, nu poate fi privita în mod disociat de interesul public.
Câta vreme faptele sunt certe – compunerea tarifului pe baza salariului minim pe economie, cresterea acestuia în decursul ultimilor noua ani cu peste 300%, pierderea unei parti importante din profitul previzionat la începutul relatiei contractuale, datorita majorarii considerabile a costurilor îndeosebi datorita salariului minim (peste 90% din personal fiind încadrati cu acest salariu) – respingerea actiunii pe motiv de inadmisibilitate echivaleaza cu denegarea de dreptate, astfel cum glasuieste art.3 din Cod Civil.
Mai mult, o asemenea solutie produce o încalcare evidenta a dreptului de acces la justitie (garantat prin art.21 din Constitutie) întrucât îngradeste, prin interpretarea gresita a legii, posibilitatea societatii de a exercita acest drept.
Întretinerea spatiilor verzi din municipiu este realizata actualmente de doua societati: recurenta si SC Pomacost SRL. În cazul rezilierii celor doua contracte din initiativa prestatorilor, în primul rând municipalitatea se va putea îndrepta împotriva acestora cu cereri de dezdaunare, iar în al doilea rând va trebui organizata o noua licitatie pentru atribuirea contractelor catre noi prestatori, cu cheltuiala si întârzierile de rigoare, care contracte vor contine tarife construite în acelasi mod, adica pornind de la salariul minim pe economie actual.
Întrucât partile, la compunerea textului contractual, au prevazut cresterea tarifului doar pe baza de inflatie, neluând în seama posibila crestere a salariului minim, apare ca legala prin echitate, corecta si logica modificarea contractului prin luarea în considerare si a acestui element de influenta valorica.
Câta vreme co-contractantul, pârât în speta, manifesta o opozitie nejustificata, aproape de abuz, privitor la o asemenea modificare, considera recurenta ca are dreptul procesual, în baza drepturilor subiective, materiale, de a solicita instantei de judecata, pe baza materialului probator, sa pronunte modificarea contractuala dorita.
În drept, au fost invocate disp. art.299, 3041, 312 al.3 Cod procedura civila, art.970 alin.2, Legea nr. 554/2004, OG nr. 34/2006.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Astfel, reclamanta a solicitat instantei de judecata revizuirea contractului de prestatie nr.74659/2001 încheiat între parti în sensul completarii acestuia cu o clauza privind modificarea valorii contractului corespunzator modificarii salariului minim pe economie si a obligatiilor fiscale ale angajatorului fata de bugetul de stat.
În mod corect instanta a analizat cererea în raport de legislatia în vigoare la momentul la care a fost sesizata, iar nu de dispozitiile invocate de recurenta, ce nu se afla înca în vigoare si care nu pot determina o alta solutie decât cea pronuntata.
Ori, dispozitiile art.18 alin.4 lit.d din Legea nr.554/2004 limiteaza posibilitatea instantei de a interveni în contractul administrativ prin suplinirea consimtamântului uneia dintre parti doar la situatia în care o astfel de imixtiune este impusa de interesul public.
Astfel cum însasi recurenta a sesizat, interesul legitim public este interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si îndatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatii publice, definitie data de art.2 alin.1 lit.r din Legea nr.554/2004.
În mod evident, interesul invocat de recurenta reclamanta nu se încadreaza în aceasta definitie atâta timp cât o aliniere a valorii contractului în raport de salariul minim pe economie, precum si în functie de obligatiile fiscale ale angajatorului fata de bugetul de stat tine exclusiv de interesul privat al societatii reclamante, neavând nicio legatura cu interesul public.
Chiar daca serviciul prestat de recurenta se refera la întretinerea spatiilor verzi din Municipiul Constanta, iar o reziliere a contractului ar putea produce eventuale prejudicii pentru ambele parti, o atare împrejurare nu este de natura sa justifice interventia instantei în vointa partilor. Totodata, nu s-ar putea retine o conduita abuziva din partea autoritatii publice locale, astfel cum sustine recurenta, în conditiile în care contractul de prestari servicii stabileste o valoare actualizata în raport de rata inflatiei, iar o astfel de modalitate de determinare a pretului a fost agreata de parti în situatia în care acestea cunosteau ca, în lipsa unui termen, contractul urma sa se desfasoare pe o perioada îndelungata de timp.
Curtea considera ca, pentru exercitarea unei actiuni de tipul celei formulate de reclamanta, dispozitiile speciale si derogatorii ale art.18 alin.4 lit.d din Legea nr.554/2004 impun ca si conditie esentiala aceea a interesului public, iar faptul ca reclamanta nu a justificat un astfel de interes face ca actiunii sa îi lipseasca unul din elementele esentiale, de natura sa paralizeze însusi exercitiul dreptului.
Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurenta sunt nefondate, urmeaza a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod procedura civila.
