In condiţiile prevăzute de art. 94 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001, suspendarea aplicării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică este de competenţa instanţei de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (1) din acelaşi act normativ, care prevede condiţii distincte, suspendarea trebuie dispusă de autoritatea contractantă.
(Decizia nr. 149 din 30 ianuarie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin cererea înregistrată în data de 06.12.2001, la Tribunalul Teleorman, reclamanta S.C. “G.” S.A. Craiova a chemat-o în judecată pe pârâta D.M.S.S. Teleorman, solicitând ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, instanţa să dispună suspendarea procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică pentru obiectul de investiţie “Sediul D.M.S.S.” Teleorman, în urma licitaţiei organizate de pârâtă.
Prin Sentinţa civilă nr. 1812 din 10.12.2001, Tribunalul Teleorman a respins cererea ca inadmisibilă, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001, “Ori de câte ori primeşte o contestaţie înaintată în termen autoritatea contractantă suspendă în mod obligatoriu procedura pentru atribuirea contractului de achiziţie publică în cauză”, astfel încât suspendarea procedurii de atribuire revine autorităţii contractante.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
în motivarea recursului recurenta a invocat următoarele critici:
– Cauza a fost soluţionată de Secţia civilă a Tribunalului Teleorman, iar nu de Secţia administrativ, căreia îi fusese adresată acţiunea de fond.
– Sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a legii, fiind respinsă ca inadmisibilă, în condiţiile în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 94 lit. a) – c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001, suspendarea aplicării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică este de atributul instanţei judecătoreşti.
– Au fost interpretate eronat probatoriile administrate, respectiv conţinutul Adresei nr. 8453 din 30.11.2001.
La dosar, au fost depuse: adresele nr. 1213 din 06.12.2001, nr. 109 din 05.12.2001, nr. 8384 din 30.11.2001 şi copia acţiunii în justiţie privind anularea licitaţiei.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, susţinând că suspendarea atribuirii contractului este atributul pârâtei, ca autoritate contractantă, potrivit art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001.
în apărare, au fost depuse Decizia nr. 56 din 30.11.2001 şi copia contestaţiei formulate.
Asupra recursului formulat, Curtea a reţinut următoarele:
Judecarea cererii de către secţia civilă a tribunalului, iar nu de secţia contencios administrativ nu este un motiv de casare, în înţelesul art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă, care intervine atunci când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, împărţirea pe secţii fiind o chestiune de ordin administrativ a fiecărei instanţe.
Cât priveşte celelalte critici, la art. 94 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001 se prevede că în cel mult 10 zile de la introducerea unei acţiuni în justiţie instanţa de judecată poate hotărî, cu citarea părţilor (…), măsuri cu caracter provizoriu, până la soluţionarea pe fond a cauzei, iar, în concret, la lit. a) a acestui articol se prevede “suspendarea aplicării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică”.
Prin urmare, soluţionarea acestei cereri de suspendare a aplicării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică este de competenţa instanţei de judecată, situaţie distinctă de prevederile art. 85 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2001, care dau posibilitatea autorităţii contractante de a suspenda ea însăşi această procedură, atunci când primeşte o contestaţie.
în consecinţă, în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, considerând că suspendarea nu este de atributul instanţei de judecată. Prin urmare, Curtea, constatând că recursul este fondat, l-a admis, în raport cu dispoziţiile art. 3041 coroborat cu art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, casând hotărârea atacată şi trimitând cauza spre rejudecare aceleiaşi instante. (A. A.)
