Ordinului Preşedintelui C.N.A.S. nr. 648/11.09.2008
Lipsa fondurilor băneşti nu conduce la stingerea dreptului conferit de Ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 648/11.09.2008 şi nu poate constitui un argument suficient pentru a justifica refuzul de a plăti sporul. Acesta se acordă pentru întreaga perioadă reglementată de actul administrativ cu caracter normativ în baza căruia anterior s-au făcut plăţi, dar nu mai mult de până la data la care a intrat în vigoare sistemul unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar şi în contextul în care se păstrează condiţiile care au generat acordarea sporului.
Prin Sentinţa nr. 1151/25.10.2010 a Tribunalului Mureş, s-a respins excepţia inadmisibilităţii, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către S.S. C.A.S. Târgu Mureş, în numele membrului de sindicat A.A., în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S. şi C.A.S. Mureş, fiind obligate pârâtele la plata despăgubirilor băneşti echivalente neacordării sporului de condiţii vătămătoare în cuantum de 10 % din salariul de bază aferent perioadei 01.03.2009 – 30.09.2009, precum şi pentru viitor, pe toată perioada în care se afla în raport de serviciu cu C.A.S. Mureş şi se menţin condiţiile avute în vedere la acordarea lui, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie aferent perioadei de la care trebuiau acordate aceste drepturi şi până la data plăţii efective; s-au respins ca neîntemeiate restul pretenţiilor.
În considerentele hotărârii atacate s-a reţinut că :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, la data de 1.10.2009 sub nr. 2262/102/2009 reclamantul S.S. C.A.S. Târgu Mureş, în numele şi pentru membrul de sindicat A.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S. şi C.A.S. Mureş, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, instanţa să oblige pârâţii:
1. La plata despăgubirilor băneşti echivalente neacordării sporului de confidenţialitate în cuantum de 15% din salariul de bază pentru perioada 01.09.2006-30.09.2009, precum şi pentru viitor, pe toată perioada în care funcţionarul public se află în raport de serviciu cu pârâtul C.A.S. Mureş;
2. La plata despăgubirilor băneşti echivalente neacordării sporului de condiţii vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază aferent perioadei 01.03.2009-30.09.2009, precum şi pentru viitor, pe toată perioada în care funcţionarul public se află în raport de serviciu cu pârâtul C.A.S. Mureş;
3. Actualizarea sumelor prevăzute la petitele 1 şi 2 ale prezentei acţiuni cu indicele de inflaţie aferent perioadei de la care trebuiau acordate drepturile solicitate şi până la data plăţii lor efective.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta are calitatea de funcţionar public în cadrul Ca.A.S. Mureş.
În fapt, din cadrul C.A.S. Mureş nu le este acordat sporul de confidenţialitate în cuantum de 15% din salariul de bază.
Spor de confidenţialitate primeşte tot personalul din instituţiile şi autorităţile publice care gestionează informaţii clasificate din clasa secrete de stat şi secrete de serviciu, motiv pentru care şi reclamanta este îndreptăţită la plata acestui spor.
În sensul acordării sporului de confidenţialitate pledează şi o serie de alte acte normative care dobândesc o deplină aplicabilitate în speţa dedusă judecăţii: prevăzut de art.16 şi art. 41 alin.4 din Constituţie, art.6 alin.3 din Codul muncii, art.1 alin.2 lit.1 din O.U.G. nr.137/2000, Directivele Consiliului Europei nr.2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane şi nr.2000/78/CE privind egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.
Referitor la petitul nr. 2 al prezentei acţiuni, reclamanta a beneficiat de sporul de condiţii vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază până la data de 01.03.2009, după care pârâtul a sistat plata acestuia în mod nejustificat.
Sistarea acestui spor s-a făcut fără a se emite un act administrativ prin care să se justifice neacordarea sporului şi mai ales în contextul în care condiţiile care au generat acordarea lui nu au dispărut, funcţionarii publici din cadrul C.A.S. Mureş desfăşurându-şi în continuare activitatea în condiţii vătămătoare şi fără ca pârâtul să fi făcut demersuri în vederea ameliorării condiţiilor la locul de muncă.
Prin urmare, primesc aplicare actele normative în care este consacrat în mod expres acest drept de natură salarială, respectiv art. 16 din O.G. nr.6/2007.
De asemenea, conform H.G. nr. 1136/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrărilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice, angajatorul trebuie să evalueze şi, dacă este necesar, să măsoare şi/sau să calculeze nivelurile câmpurilor electromagnetice la care sunt expuşi lucrătorii.
Potrivit buletinului de măsurători nr. 302/11515/30.07.2008 emis de către Societatea Naţională de Radiocomunicaţii, expunerea lucrătorilor din cadrul C.A.S. Mureş la câmpurile electromagnetice depăşeşte valoarea de referinţă prevăzută de H.G. nr.1136/2006, motiv pentru care salariaţii instituţiei sunt îndreptăţiţi a solicita acordarea sporului de 10%.
Prima instanţă a reţinut că, dat fiind caracterul special al litigiului, nu pot fi invocate dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel că nu poate fi reţinut ca întemeiat motivul invocat de către C.A.S. Mureş, vizând lipsa plângerii prealabile, astfel încât se impune a fi respinsă şi excepţia inadmisibilităţii.
Cu privire la sporul de confidenţialitate, instanţa de fond a reţinut că acordarea acestuia, întrucât pe de o parte, sporul nu este prevăzut în niciunul din actele normative care reglementează salarizarea acestei categorii de personal, iar pe de altă parte, întrucât în cadrul instituţiei din care face parte reclamanta nu se acordă acest spor, chiar şi doar unei părţi din personalul salarizat, în baza unor alte acte normative. În acest sens, s-a susţinut că doar în acest caz din urmă ar putea fi aplicabile dispoziţiile d e principiu din Decizia nr. 46/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la celălalt spor, pentru condiţii vătămătoare, s-a apreciat că acesta se impune a fi acordat, întrucât reclamanta a beneficiat de acest spor până la 1.03.2009, inclusiv după emiterea Ordinului nr.648/2009, şi că nu există nicio justificare care să conducă la înlăturarea acestuia şi cu atât mai puţin ar fi întemeiat motivul neacordării acestui spor ca urmare a lipsei fondurilor necesare plăţii.
S-a mai arătat că, o parte din salariaţii instituţiei beneficiază de acest spor, astfel încât se impune acordarea acestuia şi reclamantei, pentru că doar astfel s-ar înlătura situaţia vădit discriminatorie existentă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termenul legal pârâtele C.N.A.S. şi C.A.S. Mureş.
Pârâta C.A.S. Mureş a criticat hotărârea atacată ca nelegală, susţinând în esenţă că art. 16 alin. 2 din Ordonanţa nr. 6/2007 cu modificările şi completările ulterioare prevede, fără echivoc, care sunt categoriile de funcţionari publici, cuantumul sporului şi că, condiţiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Astfel, prin Ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 648/11.09.2008, acest spor s-a acordat personalului C.A.S. Mureş, în cuantum de 10 %, începând cu aceeaşi dată, în funcţie de condiţiile specifice stabilite prin valorile măsurate ale buletinelor de analiză, în limita cheltuielilor de personal aprobate. Iar începând cu luna martie al anului 2009, s-au diminuat fondurile, cu titlu de cheltuieli de personal, acesta fiind şi motivul pentru care consideră imposibilă acordarea acestui spor.
Recurenta C.N.A.S a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că între această parte şi reclamantă nu există un raport juridic, astfel încât nu se poate stabili în contradictoriu cu aceasta drepturi şi obligaţii ca urmare a promovării prezentei acţiuni.
C.N.A.S. a susţinut, cu privire la fondul cauzei, nelegalitatea hotărârii atacate, arătând că, potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale, ordonatorii principali de credite repartizează pentru personalul bugetar din aparatul propriu şi din unităţile subordonate sumele destinate cheltuielilor salariale.
Reclamanta a beneficiat până la data de 01.03.2009 de sporul de condiţii vătămătoare în cuantum de 10 % aplicat la salariul de bază.
Conform art. 2 al Ordinului nr. 648/11.09.2008 al Preşedintelui C.N.A.S. ordin care a reglementat acordarea acestui spor, individualizarea acordării sporului pentru condiţii vătămătoare se face de către C.A.S. Mureş, în funcţie de condiţiile specifice identificate prin valorile măsurate ale buletinelor de analiză pentru fiecare loc de muncă, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
Astfel că, având în vedere diminuarea sumelor alocate cheltuielilor de personal date de către bugetul redus al Fondului Naţional Unic de Asigurări de Sănătate, fundamentat pe realitatea economică a ultimului an; şi luând în considerare obligaţia C.A.S. Mureş de a se încadra în sumele aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli cu personalul, nedispunând de fondurile necesare, a apărut imposibilitatea acordării funcţionarilor publici a sporului de condiţii vătămătoare.
Pe de altă parte, acordarea acestui spor pe viitor nu ar fi posibilă cel puţin din punct de vedere legal, deoarece la Secţiunea a 2-a capitolul „Sporuri” precum şi în Anexele Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu este încadrată şi nici reglementată acordarea sporului de condiţii vătămătoare pentru această categorie de funcţionari publici.
Totodată, în consolidarea susţinerilor sale, pârâta C.N.A.S. a invocat soluţiile date de aceeaşi instanţă de administrativ şi fiscal a Tribunalului Mureş, în cauze similare din punct de vedere al obiectului cererii, în sensul că instanţa a respins acest gen de acţiuni prin Sentinţele nr. 80/22.01.2010, nr. 81/22.01.2010, nr. 354/29.03.2010.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate în recurs, precum şi din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de C.N.A.S., se impune a fi respinsă, ca nefondată, întrucât această parte are calitatea de ordonator secundar de credite, şi în această calitate, printre alte atribuţii îi revine şi aceea de a asigura către C.A.S. Mureş, fondurile necesare achitării tuturor drepturilor băneşti către salariaţii acestei instituţii.
În ceea ce priveşte sporul acordat pentru condiţii vătămătoare, Curtea a constat că acordarea acestuia este justificată, după cum a reţinut şi instanţa de fond, considerentele din sentinţa atacată fiind aşadar împărtăşite de Curte.
Mai mult, întrucât reclamanta a beneficiat de acest spor până la 1.03.2009, inclusiv după emiterea Ordinului nr. 648/2009, nu există nicio justificare care să conducă la înlăturarea acestuia, şi cu atât mai puţin nu poate fi reţinut aspectul susţinut de celelalte două recurente, că motivul neacordării acestui spor ar fi lipsa fondurilor necesare plăţii.
Această împrejurare, a lipsei disponibilităţilor băneşti necesare plăţii, nu este un argument suficient pentru a susţine refuzul pârâtelor de a plăti în continuare sporul în cauză, întrucât simpla lipsă a fondurilor nu conduce în mod automat la stingerea dreptului în materialitatea sa, orice debitor având obligaţia de a depune diligenţele necesare pentru achitarea datoriei, cu atât mai mult cu cât solicitarea reclamantei de acordare a acestui spor este justificată pe deplin de constatările cuprinse în buletinul de măsurători emis de autoritatea competentă, care confirmă expunerea angajaţilor din cadrul instituţiei pârâte la câmpuri electromagnetice ce depăşesc valoarea de referinţă prevăzută de normele legale în materie, respectiv H.G. nr. 1136/2006.
Pe de altă parte, este de observat că, o parte din salariaţii instituţiei pârâte beneficiază de acest spor, după cum rezultă din practica judiciară depusă în probaţiune de reprezentantul reclamantei, astfel că reclamanta este pe deplin îndreptăţită să primească la rândul ei, acest spor, pentru că altfel s-ar ajunge la o situaţie vădit discriminatorie, ca reclamanta să nu beneficieze de un spor care este acordat altor persoane ce desfăşoară activitatea în aceeaşi instituţie şi în aceleaşi condiţii vătămătoare.
În ceea ce priveşte perioada pentru care se acordă acest spor, este de observat că acesta se impune însă a fi limitat până la data de 31.12.2009, ca urmare a adoptării Legii nr. 330/2009 (actualmente abrogată prin Legea nr. 284/2010), care are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, orice alte dispoziţii cuprinse în alte acte normative şi care au ca obiect de reglementare salarizarea fiind abrogate.
În consecinţă, pentru motivele expuse anterior, recursurile promovate în cauză vor fi admise ca întemeiate, potrivit art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, iar hotărârea atacată se impune a fi modificată în sensul celor de mai sus, respectiv data până la care se acordă sporul de condiţii vătămătoare de 10% din salariul de bază, fiind 31.12.2009, iar celelalte dispoziţii din hotărârea atacată vor fi menţinute ca legale şi temeinice.
