Act administrativ cu caracter individual. Acţiune în anulare formulată de către un terţ


Prin  actiunea înregistrata la data de 21 august 2007, pe rolul Curtii de Apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, reclamanta T.I.I. în contradictoriu cu  Ministerul Agriculturii, Padurii si Dezvoltarii Rurale  si SC AGROMEC SA , a solicitat sa se dispuna  anularea Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate asupra  terenurilor seria MO7nr. 0942 din 20 decembrie 1993 emis de Ministerul Agriculturii, Padurii si Dezvoltarii Rurale pentru suprafata de 7321 m.p. teren.

Prin  sentinta nr.  195 din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Suceava – sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, a respins – ca inadmisibila actiunea promovata de reclamanta retinând în motivare faptul ca reclamanta nu s-a conformat  dispozitiilor  art. 7 din Legea 554/2004 în sensul  de a se adresa autoritatii publice emitente – Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – pentru a solicita revocarea, în parte,  a certificatului de atestare criticat.

Prin decizia  1623 din 15 aprilie 2008, ICCJ- sectia contencios administrativ si fiscal a  admis recursul promovat de reclamanta, a casat sentinta recurata si a  dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeasi instanta, cu motivarea ca, analizarea cauzei prin retinerea exceptiei constând în lipsa procedurii prealabile, s-a facut prin încalcarea principiului contradictorialitatii, exceptia nefiind pusa în  discutia contradictorie a partilor litigante, ceea ce conduce la nulitatea hotarârii pronuntate.

Prin aceeasi decizie s-a dispus ca instanta de trimitere sa procedeze la verificarea  sustinerilor recurentei reclamante privind: îndeplinirea procedurii prealabile ( conditie de admisibilitate a actiunii) si respectiv apararile ce vizeaza  fondul litigiului.

Instanta de trimitere investita cu rejudecarea cauzei,  în raport de motivele de casare, retine urmatoarele:

1. Cu privire la  exceptiile invocate  de societatea pârâta, curtea retine urmatoarele:

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis în conformitate cu prevederile HG 834/1991, este un act  administrativ în sensul  art. 1(1) lit. C din  Legea 554/2004, astfel încât actiunea prin care se solicita anularea sau modificarea  unui astfel de certificat se  circumscrie prevederilor  art. 1 din  lege si este de competenta instantei de contencios administrativ, chiar si în pofida faptului ca dreptul de proprietate asupra terenului atribuit prin certificatul atacat a fost înscris în CF.

Cu referire la calcularea si respectarea termenului instituit de lege înlauntrul caruia persoana vatamata într-un drept al sau este obligata sa declanseze procedura prealabila atacarii actului  administrativ în discutie, Curtea constata ca reclamanta este tert în raport de actul  administrativ atacat, astfel încât îi sunt aplicabile  dispozitiile  art. 7(3) din  lege, respectiv termenul de 6 luni calculat din „ momentul  în care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta  acestuia”.

Jurisprudenta nu este unanima în a numi circumstantele care constituie „moment” al luarii la cunostinta în sensul  art. 7 alin. 3 din lege: unele  instante considerând ca înscrierea dreptului de proprietate în CF constituie momentul luarii la cunostinta, argumentat pe opozabilitatea operatiunii – art. 22, 26, 27 din Legea 7/1996, alte instante apreciind ca derularea corespondentei  cu  autoritatea administrativa ar reprezenta un atare moment; iar altele apreciaza ca se impune  administrarea unui amplu si util probatoriu care sa demonstreze caracterul efectiv al luarii la cunostinta al certificatului de atestare criticat.

Instanta se raliaza acestui ultim punct de vedere exprimat, sens în care, statueaza ca  adresa nr. 6276 din 29 mai 2007 prin care Primaria  comunei expediaza duplicatul certificatului de atestare în discutie la dosar 8782/193/2006 al Judecatoriei Botosani în care – parte litiganta – este reclamanta din prezenta cauza, formeaza convingerea certa asupra luarii la cunostinta – în sensul legii – de  actul contestat.

Retinând  acest moment,  declansarea procedurii prealabile s-a  facut înlauntrul termenului stabilit de lege ( f. 54 dosar).

Curtea de apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal – prin sentinta nr.32 din 13 februarie 2009, a constatat ca reclamanta  justifica calitate procesuala activa în prezenta cauza, în conditiile în care nu este contestat faptul ca autorul reclamantei  a fost proprietarul  initial al terenului în litigiu, iar reclamanta are în curs de derulare pe rolul instantelor judecatoresti (dosar nr. 8782/193/2006 al Judecatoriei Botosani) dosar având ca obiect  reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la  acest teren, prin invocarea calitatii sale de  mostenitoare a proprietarului initial, defunctul S.D.

În  considerarea argumentelor  expuse  mai sus, Curtea a statuat ca exceptiile invocate nu sunt întemeiate

2. Cu referire la  fondul cauzei  Curtea  a retinut urmatoarele:

Prin Legea  15/1990 s-a instituit cadrul legal prin care  fostele unitati economice de stat se transformau în  societati comerciale prin preluarea activului si pasivului acelor  unitati economice.

În aplicarea respectivei legi, pentru cazul specific al terenurilor (în aplicarea  art. 19 si 20 din Legea 15/1990) s-a emis HG 834/1991.

Potrivit prevederilor HG 834/1991, eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este conditionata de: detinerea în  folosinta a terenurilor de catre societatile comerciale – la data înfiintarii lor – si evaluarea masurii în  care  aceste terenuri le sunt necesare desfasurari activitatii conform obiectului lor de  activitate – evaluari ce trebuie sa aiba la baza  criteriile elaborate în aplicarea acestei hotarâri.

Criteriile comune ale M.F. si M.L.P.A.T  date în aplicarea HG 834/1991 stabilesc  componenta  documentatiei necesare pentru eliberarea  Certificatului de Atestare respectiv: documentatia topografica,  titlul asupra terenului, procesele verbale de delimitare,  documentele privind înfiintarea societatii,  documentele de constituire a comisiei  de stabilire si evaluare a terenurilor din cadrul societatii, însa evaluarea  necesitatii terenurilor  pentru buna desfasurare a  activitatii societatii este atributul exclusiv al comisiei astfel înfiintate, evaluare ce  are la baza procesarea si interpretarea întregii documentatii de  specialitate pusa la dispozitia sa.

Din perspectiva celor aratate mai sus, în speta este  a se observa ca partile nu  contesta faptul ca la data înfiintarii societatii pârâte ( fosta S.M.A.) sectia V. M. (indicata la pct. 6 în centralizatorul de la f. 8 dosar 337/39/2007) avea în folosinta suprafata de 7321 mp teren ( delimitat  cu gard – conform depozitiilor martorilor audiati.

Din aceasta suprafata de teren:  suprafata de 400 mp i-a fost atribuita în baza Deciziei nr. 542/1973 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al  Judetului Botosani iar diferenta de 6921  mp teren era detinuta fara titlu, contractul de concesiune fiind încheiat cu  autoritatile locale, la data de 4 octombrie 1993- ulterior datei întocmirii  documentatiei  care a stat la baza eliberarii certificatului de atestare(  documentatie înregistrata sub nr. 535 din 13  septembrie 1993 f. 7 dosar 337/39/2007).

Din consultarea aceleiasi  documentatii prealabile emiterii certificatului urmeaza a se observa  ca, urmare a masuratorilor topografice cât si a verificarii actelor de provenienta, Comisia abilitata a facut propuneri pentru emiterea  certificatului de  atestare numai în limita suprafetei  totale de  26.730 mp teren si nu 57.575 mp teren ( pentru  suprafata de teren în litigiu numai în limita suprafetei de 400 mp teren si nu pentru 7321 mp teren) – a se vedea f. 27, 32, 33 dosar –  pentru diferenta de teren detinuta dar nejustificata cu acte de provenienta, facându-se  recomandarea ca societatea sa se adreseze organelor abilitate pentru rezolvarea  situatiei juridice.

Contrar  acestei recomandari, certificatul de atestare a fost eliberat pentru întreaga  suprafata de teren detinuta, desi comisia abilitata nu si-a  exprimat  în mod  clar optiunea în sensul ca si diferenta de teren detinuta fara acte de provenienta ar fi necesara  normalei desfasurari a activitatii  societatii nou înfiintate.

Asa fiind, în considerarea si a  concluziilor  din raportul de expertiza topo atasat la dosar, Curtea a constatat ca  Certificatul de Atestare se impune a fi eliberat numai pentru suprafata de 400 m.p. teren – si nu pentru suprafata de 7321 m.p.-  la Vorona Mare – teren ce este ocupat de  constructii si necesar  functionarii acestor constructii, sens în care a admis – în parte – actiunea reclamantei.

Procesul verbal de vecinatate este un act  întocmit de expertul  topograf (lucrare  ce se regaseste în capitolul „ Masuratori  topografice” din  cadrul documentatiei prealabile), iar  invitarea vecinilor  în vederea întocmirii lui ofera garantii numai sub aspectul delimitarii terenului nu si sub aspectul evaluarilor ulterioare ale Comisiei abilitate si respectiv al legalitatii certificatului de  atestare  eliberat în final.

Curtea a lua act  de precizarile reclamantei în sensul  ca actiunea vizeaza  numai anularea partiala a certificatului de atestare  nu si cererile privind: suspendarea actului administrativ; anularea documentatiei întocmite de OCPI Botosani si plata daunelor morale.