Pentru exerciţiul acţiunii civile este necesară şi justificarea interesului, adică folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare.
Condiţia interesului pentru punerea în mişcare a acţiunii este îndeplinită dacă reclamanţii, în calitate de ai imobilului, au solicitat pronunţarea unei hotărâri care să interzică dreptul de folosinţă a pârâtei.
(Decizia nr. 1701 din 11 decembrie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată sub nr. 4851/2002 pe rolul Tribunalului Bucureşti -Secţia comercială, reclamanţii M.N., H.A., L.D., G.A. şi C.M.T. au chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “T.” S.A. şi au solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să interzică pârâtei dreptul de folosinţă asupra restaurantului “C.” şi obligarea ei la plata de daune cominatorii de 50.000.000 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes în susţinerea cererii de interzicere a dreptului de folosinţă către pârâtă şi suspendarea cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
Prin Sentinţa civilă nr. 4899 din 4.04.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare, a fost admisă excepţia lipsei de interes şi a fost respinsă acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de suspendare, aceasta este neîntemeiată întrucât soluţionarea prezentei cauze nu depinde de Dosarul nr. 4264/1999 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
In ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, s-a reţinut că este întemeiată deoarece reclamanţii sunt titularii dreptului de proprietate asupra unui imobil situat în Bucureşti, aceştia având posibilitatea legală de a solicita de la pârâtă contravaloarea lipsei de folosinţă în momentul achitării debitului.
împotriva Sentinţei civile nr. 4899 din 4.04.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, au declarat recurs M.N., H.A., L.D., C.A. şi C.M.T., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare.
în motivarea cererii de recurs se arată că greşit instanţa a admis excepţia lipsei de interes deoarece ei sunt proprietarii imobilului restaurantului “C.”. Recurenţii mai arată că, pentru a-şi apăra dreptul de a culege sau nu fructele, proprietarul poate să introducă acţiune în vederea interzicerii terţilor de a culege fructele în locul său.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei civile recurate ca fiind legală şi temeinică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se reţine că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Sub aspect procedural interesul constă în avantajul pe care cineva crede că şi-l poate procura prin exercitarea activităţii care urmăreşte satisfacerea unei nevoi sau împiedicarea unei activităţi străine care i-ar putea cauza prejudiciu.
în prezenta cauză reclamanţii justifică interesul de a introduce acţiune având ca obiect interzicerea dreptului de folosinţă a imobilului în litigiu deoarece sunt proprietarii acelui imobil.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 şi 5 din Codul de procedură civilă, a admis recursul, a casat Sentinţa civilă nr. 4899 din 4.04.2002 şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială.
