Prin cererea înregistrată la nr. XXXX reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna XXXX, judeţul XXXX a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a XXXX si Camera de Conturi a judeţului XXXX să se dispună anularea măsurii dispuse la pct. 3 din încheierea nr. XXXX de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Camerei de Conturi XXXX şi la cap. II lit. A, pct. 3 din decizia nr. XXXX a Camerei de Conturi XXXX, ca fiind netemeinice şi nelegale.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în perioada 26.08.2015 – 30.09.2015, s-a efectuat o misiune de audit financiar la unitatea administrativ-teritorială comuna XXXX, judeţul XXXX, cu tema „Auditul financiar asupra conturilor anuale de execuţie bugetară ale Unităţii Administrativ Teritoriale a Comunei” – cod acţiune 2003, fiind întocmit raportul de audit financiar, înregistrat la Camera de Conturi sub nr. XXXX, care a stat la baza emiterii deciziei nr. XXXX a Camerei de Conturi XXXX.
De asemenea, prin încheierea nr. XXXX pronunţată de Curtea de Conturi a XXXX – Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Camerei de Conturi XXXX a respins contestaţia formulată de Primarul Unităţii Administrativ Teritoriale a comunei XXXX, jud. XXXX, împotriva măsurilor prevăzute în decizia nr. XXXX emisă de Camera de Conturi XXXX.
La pct. 3 din încheierea nr. XXXX, în mod neîntemeiat şi nefondat, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a respins contestaţia formulată de către instituţie şi a menţinut ca legală măsura dispusă la cap. II, lit. A, pct 3 a deciziei nr. 43/29.10.2015 a Camerei de Conturi XXXX, când a reţinut că “in anul 2013, U.A.T.C XXXX a achiziţionat un autoturism marca Logan, contrar prevederilor art. 24 alin. (1), lit. “a” din O.U.G nr. 34/2009.
A solicitat reclamanta să se observe că, legiuitorul, aşa cum reiese din conţinutul prevederilor art. IV din Ordonanţa de Urgenţă nr. 68/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale interzice autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, să achiziţioneze autoturisme cu capacitatea mai mare de 1600 cm3 şi al căror pret nu poate depăşi contravaloarea in lei a sumei de 18.000 de euro inclusiv TVA, de unde rezultă per a contrario, că permite autorităţilor publice locale achiziţionarea de autoturisme care au capacitatea mai mica de 1600 cm3, si valoare mai mică de 18.000 de euro inclusiv TVA, situaţie care se regăseşte si in speţa dedusă judecăţii.
A precizat reclamanta că, la nivelul Unității Administrativ Teritoriale comuna XXXX, nu mai exista nici un autoturism de serviciu, motiv pentru care autoritatea publică locală pentru rezolvarea problemelor comunităţii locale, in cadrul procedurii de licitaţie publică a achiziţionat un autoturism marca Dacia Logan cu o capacitate mai mică de 1600 cm3 la un pret de 33.894 lei incluzând si TVA-ul, respectând întocmai prevederile art. IV din O.U.G nr. 68/2012, cu modificările si completările ulterioare, motiv pentru care solicităm admiterea acţiunii.
Aşa cum sunt definite la art. 3 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, instituţia a achiziţionat autoturismul marca Dacia Logan si cu respectarea prevederilor art. 24 alin. 3), lit. (b) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul proiectului cu finanţare nerambursabilă “Strategia de dezvoltare locală durabilă a Comunei XXXX….”, fiind incidente în speţa dedusă judecăţii, excepţia prevăzută de alin. 3 lit. “b” al art. 24 din actul normativ mai sus menţionat, ci nicidecum prevederile art. 24 alin. (1) lit. “a” din O.U.G nr. 34/2009.
A menţionat reclamanta că, a respectat întocmai atât prevederile art.IV din O.U.G nr.68/2012, în sensul că autoturismul de teren achiziţionat are o capacitate cilindrică mai mică de 1.600 cm şi o valoare mai mică de 18.000 euro, inclusiv TVA, respectându-se totodată şi principiul eficienţei utilizării fondurilor prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. “f” din OUG nr.34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, cât şi prevederile art. 24, alin.3), lit (b) din O.U.G nr. 34/2009 modificată si completată, cunoscut fiind faptul că la data derulării procedurilor de achiziţie publică, instituţia făcea demersuri pentru accesarea de fonduri europene nerambursabile de la U.E, realizând proiectul cu finanţare neramibursabilă “Strategia de dezvoltare locală durabilă a comunei XXXX… “, finanţat prin Programul Operaţional Social pentru Dezvoltarea resurselor Umane.
Deşi, prin conţinut, O.U.G nr. 68/2012 nu modifică şi nu completează O.U.G nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi respectarea unor măsuri fiscale, în contextul necoroborării celor două acte normative de către legiuitor, arată reclamanta că, a respectat întocmai prevederile celor două acte normative respectiv atât prevederile art. IV din O.U.G nr. 68/2012, modificată şi completată, cât şi prevederile art. 24 alin.3) lit (b) din O.U.G nr. 34/2009, modificată si completată.
A susţinut reclamanta că în mod neîntemeiat, in considerentele actelor încheierea nr. XXXX, decizia nr. XXXX) cu privire la măsura contestată, organul de control apreciază că achiziţionarea de către autorităţile publice a autoturismelor să se facă “doar în cadrul Programului de stimulare a înnoirii parcului auto naţional”, având in vedere că legiuitorul prevede pe excepţie Ia art. 24 alin. (3) lit. “b” din O.U.G nr. 34/2009, posibilitatea achiziţionării de autoturisme si în cadrul “proiectelor finanţate din împrumuturi sau din fonduri externe nerambursabile…..”, situaţie care se regăseşte si in speţa de faţă, motiv pentru care, susţinerea membrilor comisiei de soluţionare a contestaţiei, conform căreia achiziţionarea de autoturisme de către autorităţile locale să se facă conform art. 24 alin. (1) lit. “a” din O.U.G nr. 34/2009, respectiv, doar în cadrul “Programului de stimulare a înnoirii parcului auto naţional”, este lipsită de fundament juridic.
Apreciază reclamanta că, achiziţionarea autoturismului marca Dacia Logan cu capacitate cilindrică mai mică de 1600 cm3, cu preţul de achiziţionare în sumă de 33.894 lei inclusiv TVA, s-a făcut cu respectarea prevederilor art. IV din O.U.G nr. 68/2012, respectiv a prevederilor art. 24 alin. (3) lit. “b” din O.U.G nr. 34/2009, de unde rezultă că plata autoturismului achiziţionat are bază legală, motiv pentru care afirmaţia auditorilor publici externi potrivit căreia “achiziţionarea autoturismului marca Dacia Logan nu are bază legală, ….”, este lipsită de temei juridic.
In drept, au fost invocate:Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile Codului de procedură civilă, republicat, modificat si completat, Regulamentul privind organizarea si desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobate prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014, Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 223 alin (3) din Codul de procedură civilă, republicat, modificat şi completat, reclamanta a solicitat judecarea în lipsă.
Au fost anexate contestaţiei decizia nr. 43/2015 emisă de Camera de Conturi XXXX şi încheierea nr. XXXX.
La data de 01.02.2016, pârâta CURTEA DE CONTURI A XXXX, în nume propriu şi pentru Camera de Conturi XXXX, în contradictoriu cu reclamanta Unitatea Administrativ -Teritorială XXXX, judeţul XXXX, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată şi nelegală a acţiunii şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca temeinice şi legale a actelor administrative emise de Curtea de Conturi a XXXX.
În motivarea cererii a arătat că:
În urma controlului efectuat, Camera de Conturi XXXX a constatat că în anul 2013, reclamanta a achiziţionat un autoturism nou, contrar prevederilor art. 24 alin. (1) lit. a şi alin. (3) lit. e din O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi O.G. nr. 80/2001.
Valoarea prejudiciului a fost estimată la suma totală de 33.894 lei, pentru care au fost calculate până la data de 30.09.2015 majorări de întârziere în sumă de 14.913 lei.
Potrivit art. 24 alin. (1) lit. a din O.U.G. nr. 34/2009 este interzisă achiziţionarea de autoturisme de către autorităţile si instituţiile publice.
Singura excepţie permisă de legiuitor este prevăzută în art. 24 alin. (3) lit. e din ordonanţa mai sus menţionată în sensul că, achiziţionarea autoturismelor se poate face doar în cadrul «Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional».
Restricţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) lit. a şi alin. (3) lit. e din O.U.G. nr. 34/2009, au fost în vigoare atât în anul 2013, prin art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cât şi în anul 2014, potrivit art. 11 din O.G.nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare.
De asemenea, deoarece la data achiziţiei, reclamanta deţinea în patrimoniul său un autoturism, în condiţiile în care actul normativ precizează la pct. 6 din Anexă, că pentru consiliile comunale limita maximă este de un singur autoturism, achiziţionarea autoturismului s-a efectuat cu nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi alin. (2), art. 5 alin. (1) şi ale Anexei nr. 3 – NORMATIVE DE CHELTUIELI privind dotarea cu autoturisme şi consumul lunar de carburanţi – I. Norme privind dotarea cu autoturisme, din O.G. nr. 80/2001.
Prin acţiunea introductivă, se susţine că art.IV din OUG nr. 68/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, care permite autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare interzice autorităţilor şi instituţiilor publice, să achiziţioneze autoturisme cu capacitate mai mare de 1600 cm şi al căror preţ nu poate depăşi contravaloarea în lei a sumei de 18.000 euro inclusiv TVA, de unde rezultă per a contrario, că permite autorităţilor publice locale achiziţionarea de autoturisme care au capacitatea mai mică de 1600 cm şi valoarea mai mică de 18.000 de euro inclusiv TVA, situaţie care se regăseşte şi în speţa dedusă judecăţii. ”
Susţinerile reclamantei sunt nefondate, întrucât caracteristicile tehnice ale maşinii şi preţul acesteia sunt doar condiţii subsidiare în cazul în care s-ar fi respectat dispoziţiile legale referitoare la numărul de maşini din dotare, necesitatea înnoirii parcului auto sau desfăşurarea unor proiecte de investiţii, condiţii obligatorii care nu au fost îndeplinite în cazul achiziţionării, în anul 2013, de către U.A.T.C. XXXX a autoturismului
De asemenea, susţinerile reclamantei în sensul că „ ….incidente în speţa dedusă judecăţii, excepţia prevăzută de alin 3 lit.b al art.24 din actul normativ mai sus menţionat, ci nicidecum prevederile art.24 alin.l lit.a din OUG nr.34/2009.” sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate de instanţă întrucât dispoziţiile art.24 alin.(3) lit.b din OUG nr. 34/2009 prevăd excepţia invocată în condiţiile desfăşurării unui proiect, or în cauză UATC XXXX nu a făcut această dovadă.
Conform art.24 alin.(3) lit.b) din OUG nr. 34/2009 „3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2): … achiziţiile pentru realizarea proiectelor finanţate din împrumuturi, din fonduri externe nerambursabile şi din fondurile de cofinanţare şi prefinanţare aferente, precum şi din fonduri provenite din donaţii şi sponsorizări;” , însă reclamanta nu a desfăşurat niciun astfel de proiect.
Prin urmare, cele arătate de reclamantă că „ ….la data derulării procedurii de achiziţie publică, instituţia noastră făcea demersuri pentru accesarea de fonduri europene nerambursabile de la U.E., realizând proiectul de finanţare nerambursabilă „Strategia de dezvoltare locală durabilă a comunei XXXX” finanţat prin Programul Operaţional Social pentru Dezvoltarea resurselor umane…” nu sunt dovedite de niciun document justificativ că derulează un proiect finanţat prin POSDRU.
Simplele afirmaţii nu pot fi considerate justificări valabile pentru invocarea excepţiei prevăzute de art. 24 alin. (3) lit. (b) din O.U.G. nr. 34/2009 şi pentru admiterea contestaţiei împotriva măsurilor dispuse.
Mai mult, strategia invocată se referă la perioada 2009 – 2011, anterioară anului – 2013 în care a fost achiziţionat nelegal autoturismul marca Dacia Logan.
Demersurile realizate în vederea obţinerii unui proiect, nu pot fi echivalate cu un proiect realizat, finanţat din împrumuturi, din fonduri externe nerambursabile, din fondurile de cofinanţare si prefinanţare aferente, precum şi din fonduri provenite din donaţii şi sponsorizări, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art.24 alin.3 lit.b din OUG nr.34/2009.
Singura excepţie care i-ar fi permis reclamantei cumpărarea autoturismului era în cadrul „Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional”, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.105/2006.
Prin urmare, achiziţionarea autoturismului s-a realizat cu nerespectarea prevederilor art.2 alin(1) din OUG nr.37/2008, cu modificările ulterioare şi ale art.24 alin (1) lit.a şi alin(3) lit.e din OUG nr.34/ 2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, care interzic achiziţionarea de autoturisme, cu excepţia achiziţionării acestora în cadrul «Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional».
Interdicţia a fost menţinută şi în anul 2013, prin art.9 din OUG nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi în anul 2014, prin art. 11 din OG nr.29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă, art. 24 alin. (1) lit. a şi alin. (3) lit. e din O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, O.G. nr. 80/2001, art.9 din OUG nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi în anul 2014, art.ll din OG nr.29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare.
Reclamanta a mai depus la dosar note scrise.
Analizând cererea reclamantei prin prisma probelor administrate şi a prevederilor legale incidente în cauză instanţa reţine că, este nefondată pentru considerentele ce succed:
În urma acţiunii de audit financiar desfăşurată la Unitatea Administrativ Teritorială Comuna XXXX s-a reţinut, prin decizia nr.XXXX-capitolul II lit.A pct.3 a Camerei de Conturi XXXX că, în anul 2013 aceasta a achiziţionat un autoturism marca Logan contrar prevederilor art.24 alin.1 lit.a din O.U.G nr. 34 din 11 aprilie 2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.
Potrivit textului de lege susmenţionat autorităţilor şi instituţiilor publice li se interzice achiziţionarea, preluarea în leasing sau închirierea de autoturisme, cu excepţiile prevăzute la alin.3 lit.b „achiziţiile pentru realizarea proiectelor finanţate din împrumuturi, din fonduri externe nerambursabile şi din fondurile de cofinanţare şi prefinanţare aferente, precum şi din fonduri provenite din donaţii şi sponsorizări” şi lit.e „achiziţionarea de autoturisme în cadrul “Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional”.
Aceste prevederi legale s-au aplicat în mod corespunzător atât în anul 2013, cât şi, în anul 2014 potrivit O.U.G.nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi O.G. nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, cu modificările şi completările ulterioare.
Susţinând legalitatea achiziţionării autoturismului marca Dacia Logan reclamanta a arătat că, se încadrează în prevederea de excepţie- alin.3 lit. b) al art.24 din OUG nr.34/2009, făcând vorbire de proiectul cu finanţare nerambursabilă “Strategia de dezvoltare locală durabilă a Comunei XXXX 2009-2011,, neexistând însă niciun mijloc probator care să ateste afirmaţia entităţii auditate, pe de o parte, iar pe de altă parte, strategia invocată se referă la perioada 2009-2011, anterioară anului 2013, în care a fost achiziţionat autoturismul marca Dacia Logan.
Reclamanta a făcut trimitere şi la prevederile art. IV din O.U.G nr. 68/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, care interzic autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, să achiziţioneze autoturisme cu capacitatea mai mare de 1600 cm3 şi al căror pret nu poate depăşi contravaloarea in lei a sumei de 18.000 de euro inclusiv TVA, precizând că, din interpretarea per a contrario a acestora rezultă că, autorităţile publice locale pot achiziţiona autoturisme, care au capacitatea mai mica de 1600 cm3 si valoare mai mică de 18.000 de euro inclusiv TVA.
Or, reclamanta se raportează exclusiv la prevederile art. IV din O.U.G nr. 68/2012, ignorând celelalte prevederi legale cu incidenţă în materie- art.24 alin.1 lit.a din O.U.G nr. 34/2009, care interzic achiziţionarea de autoturisme cu excepţiile expres prevăzute, fiind evident că, dispoziţia care reglementează în privinţa caracteristicilor tehnice şi preţului autoturismului vizează situaţiile de excepţie şi care nu au fost probate de reclamantă.
În cauză, achiziţionarea autoturismului s-a efectuat şi cu nerespectarea prevederilor pct.6 din Anexa nr. 3- NORMATIVE DE CHELTUIELI privind dotarea cu autoturisme şi consumul lunar de carburanţi – I. Norme privind dotarea cu autoturisme, a O.G. nr. 80/2001, care dispun că, pentru consiliile comunale limita maximă este de un singur autoturism, reclamanta deţinând, la data achiziţiei, în patrimoniul său un autoturism.
Cum, pentru achiziţia autoturismului marca Dacia Logan nu a existat o bază legală, criticile de nelegalitate a actelor administrative contestate nu pot fi primite, urmând a respinge ca nefondată contestaţia formulată împotriva acestora, potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în perioada 26.08.2015 – 30.09.2015, s-a efectuat o misiune de audit financiar la unitatea administrativ-teritorială comuna XXXX, judeţul XXXX, cu tema „Auditul financiar asupra conturilor anuale de execuţie bugetară ale Unităţii Administrativ Teritoriale a Comunei” – cod acţiune 2003, fiind întocmit raportul de audit financiar, înregistrat la Camera de Conturi sub nr. XXXX, care a stat la baza emiterii deciziei nr. XXXX a Camerei de Conturi XXXX.
De asemenea, prin încheierea nr. XXXX pronunţată de Curtea de Conturi a XXXX – Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Camerei de Conturi XXXX a respins contestaţia formulată de Primarul Unităţii Administrativ Teritoriale a comunei XXXX, jud. XXXX, împotriva măsurilor prevăzute în decizia nr. XXXX emisă de Camera de Conturi XXXX.
La pct. 3 din încheierea nr. XXXX, în mod neîntemeiat şi nefondat, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a respins contestaţia formulată de către instituţie şi a menţinut ca legală măsura dispusă la cap. II, lit. A, pct 3 a deciziei nr. 43/29.10.2015 a Camerei de Conturi XXXX, când a reţinut că “in anul 2013, U.A.T.C XXXX a achiziţionat un autoturism marca Logan, contrar prevederilor art. 24 alin. (1), lit. “a” din O.U.G nr. 34/2009.
A solicitat reclamanta să se observe că, legiuitorul, aşa cum reiese din conţinutul prevederilor art. IV din Ordonanţa de Urgenţă nr. 68/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale interzice autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, să achiziţioneze autoturisme cu capacitatea mai mare de 1600 cm3 şi al căror pret nu poate depăşi contravaloarea in lei a sumei de 18.000 de euro inclusiv TVA, de unde rezultă per a contrario, că permite autorităţilor publice locale achiziţionarea de autoturisme care au capacitatea mai mica de 1600 cm3, si valoare mai mică de 18.000 de euro inclusiv TVA, situaţie care se regăseşte si in speţa dedusă judecăţii.
A precizat reclamanta că, la nivelul Unității Administrativ Teritoriale comuna XXXX, nu mai exista nici un autoturism de serviciu, motiv pentru care autoritatea publică locală pentru rezolvarea problemelor comunităţii locale, in cadrul procedurii de licitaţie publică a achiziţionat un autoturism marca Dacia Logan cu o capacitate mai mică de 1600 cm3 la un pret de 33.894 lei incluzând si TVA-ul, respectând întocmai prevederile art. IV din O.U.G nr. 68/2012, cu modificările si completările ulterioare, motiv pentru care solicităm admiterea acţiunii.
Aşa cum sunt definite la art. 3 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, instituţia a achiziţionat autoturismul marca Dacia Logan si cu respectarea prevederilor art. 24 alin. 3), lit. (b) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul proiectului cu finanţare nerambursabilă “Strategia de dezvoltare locală durabilă a Comunei XXXX….”, fiind incidente în speţa dedusă judecăţii, excepţia prevăzută de alin. 3 lit. “b” al art. 24 din actul normativ mai sus menţionat, ci nicidecum prevederile art. 24 alin. (1) lit. “a” din O.U.G nr. 34/2009.
A menţionat reclamanta că, a respectat întocmai atât prevederile art.IV din O.U.G nr.68/2012, în sensul că autoturismul de teren achiziţionat are o capacitate cilindrică mai mică de 1.600 cm şi o valoare mai mică de 18.000 euro, inclusiv TVA, respectându-se totodată şi principiul eficienţei utilizării fondurilor prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. “f” din OUG nr.34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, cât şi prevederile art. 24, alin.3), lit (b) din O.U.G nr. 34/2009 modificată si completată, cunoscut fiind faptul că la data derulării procedurilor de achiziţie publică, instituţia făcea demersuri pentru accesarea de fonduri europene nerambursabile de la U.E, realizând proiectul cu finanţare neramibursabilă “Strategia de dezvoltare locală durabilă a comunei XXXX… “, finanţat prin Programul Operaţional Social pentru Dezvoltarea resurselor Umane.
Deşi, prin conţinut, O.U.G nr. 68/2012 nu modifică şi nu completează O.U.G nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi respectarea unor măsuri fiscale, în contextul necoroborării celor două acte normative de către legiuitor, arată reclamanta că, a respectat întocmai prevederile celor două acte normative respectiv atât prevederile art. IV din O.U.G nr. 68/2012, modificată şi completată, cât şi prevederile art. 24 alin.3) lit (b) din O.U.G nr. 34/2009, modificată si completată.
A susţinut reclamanta că în mod neîntemeiat, in considerentele actelor încheierea nr. XXXX, decizia nr. XXXX) cu privire la măsura contestată, organul de control apreciază că achiziţionarea de către autorităţile publice a autoturismelor să se facă “doar în cadrul Programului de stimulare a înnoirii parcului auto naţional”, având in vedere că legiuitorul prevede pe excepţie Ia art. 24 alin. (3) lit. “b” din O.U.G nr. 34/2009, posibilitatea achiziţionării de autoturisme si în cadrul “proiectelor finanţate din împrumuturi sau din fonduri externe nerambursabile…..”, situaţie care se regăseşte si in speţa de faţă, motiv pentru care, susţinerea membrilor comisiei de soluţionare a contestaţiei, conform căreia achiziţionarea de autoturisme de către autorităţile locale să se facă conform art. 24 alin. (1) lit. “a” din O.U.G nr. 34/2009, respectiv, doar în cadrul “Programului de stimulare a înnoirii parcului auto naţional”, este lipsită de fundament juridic.
Apreciază reclamanta că, achiziţionarea autoturismului marca Dacia Logan cu capacitate cilindrică mai mică de 1600 cm3, cu preţul de achiziţionare în sumă de 33.894 lei inclusiv TVA, s-a făcut cu respectarea prevederilor art. IV din O.U.G nr. 68/2012, respectiv a prevederilor art. 24 alin. (3) lit. “b” din O.U.G nr. 34/2009, de unde rezultă că plata autoturismului achiziţionat are bază legală, motiv pentru care afirmaţia auditorilor publici externi potrivit căreia “achiziţionarea autoturismului marca Dacia Logan nu are bază legală, ….”, este lipsită de temei juridic.
In drept, au fost invocate:Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile Codului de procedură civilă, republicat, modificat si completat, Regulamentul privind organizarea si desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobate prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014, Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 223 alin (3) din Codul de procedură civilă, republicat, modificat şi completat, reclamanta a solicitat judecarea în lipsă.
Au fost anexate contestaţiei decizia nr. 43/2015 emisă de Camera de Conturi XXXX şi încheierea nr. XXXX.
La data de 01.02.2016, pârâta CURTEA DE CONTURI A XXXX, în nume propriu şi pentru Camera de Conturi XXXX, în contradictoriu cu reclamanta Unitatea Administrativ -Teritorială XXXX, judeţul XXXX, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată şi nelegală a acţiunii şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca temeinice şi legale a actelor administrative emise de Curtea de Conturi a XXXX.
În motivarea cererii a arătat că:
În urma controlului efectuat, Camera de Conturi XXXX a constatat că în anul 2013, reclamanta a achiziţionat un autoturism nou, contrar prevederilor art. 24 alin. (1) lit. a şi alin. (3) lit. e din O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi O.G. nr. 80/2001.
Valoarea prejudiciului a fost estimată la suma totală de 33.894 lei, pentru care au fost calculate până la data de 30.09.2015 majorări de întârziere în sumă de 14.913 lei.
Potrivit art. 24 alin. (1) lit. a din O.U.G. nr. 34/2009 este interzisă achiziţionarea de autoturisme de către autorităţile si instituţiile publice.
Singura excepţie permisă de legiuitor este prevăzută în art. 24 alin. (3) lit. e din ordonanţa mai sus menţionată în sensul că, achiziţionarea autoturismelor se poate face doar în cadrul «Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional».
Restricţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) lit. a şi alin. (3) lit. e din O.U.G. nr. 34/2009, au fost în vigoare atât în anul 2013, prin art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cât şi în anul 2014, potrivit art. 11 din O.G.nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare.
De asemenea, deoarece la data achiziţiei, reclamanta deţinea în patrimoniul său un autoturism, în condiţiile în care actul normativ precizează la pct. 6 din Anexă, că pentru consiliile comunale limita maximă este de un singur autoturism, achiziţionarea autoturismului s-a efectuat cu nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi alin. (2), art. 5 alin. (1) şi ale Anexei nr. 3 – NORMATIVE DE CHELTUIELI privind dotarea cu autoturisme şi consumul lunar de carburanţi – I. Norme privind dotarea cu autoturisme, din O.G. nr. 80/2001.
Prin acţiunea introductivă, se susţine că art.IV din OUG nr. 68/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, care permite autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare interzice autorităţilor şi instituţiilor publice, să achiziţioneze autoturisme cu capacitate mai mare de 1600 cm şi al căror preţ nu poate depăşi contravaloarea în lei a sumei de 18.000 euro inclusiv TVA, de unde rezultă per a contrario, că permite autorităţilor publice locale achiziţionarea de autoturisme care au capacitatea mai mică de 1600 cm şi valoarea mai mică de 18.000 de euro inclusiv TVA, situaţie care se regăseşte şi în speţa dedusă judecăţii. ”
Susţinerile reclamantei sunt nefondate, întrucât caracteristicile tehnice ale maşinii şi preţul acesteia sunt doar condiţii subsidiare în cazul în care s-ar fi respectat dispoziţiile legale referitoare la numărul de maşini din dotare, necesitatea înnoirii parcului auto sau desfăşurarea unor proiecte de investiţii, condiţii obligatorii care nu au fost îndeplinite în cazul achiziţionării, în anul 2013, de către U.A.T.C. XXXX a autoturismului
De asemenea, susţinerile reclamantei în sensul că „ ….incidente în speţa dedusă judecăţii, excepţia prevăzută de alin 3 lit.b al art.24 din actul normativ mai sus menţionat, ci nicidecum prevederile art.24 alin.l lit.a din OUG nr.34/2009.” sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate de instanţă întrucât dispoziţiile art.24 alin.(3) lit.b din OUG nr. 34/2009 prevăd excepţia invocată în condiţiile desfăşurării unui proiect, or în cauză UATC XXXX nu a făcut această dovadă.
Conform art.24 alin.(3) lit.b) din OUG nr. 34/2009 „3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2): … achiziţiile pentru realizarea proiectelor finanţate din împrumuturi, din fonduri externe nerambursabile şi din fondurile de cofinanţare şi prefinanţare aferente, precum şi din fonduri provenite din donaţii şi sponsorizări;” , însă reclamanta nu a desfăşurat niciun astfel de proiect.
Prin urmare, cele arătate de reclamantă că „ ….la data derulării procedurii de achiziţie publică, instituţia noastră făcea demersuri pentru accesarea de fonduri europene nerambursabile de la U.E., realizând proiectul de finanţare nerambursabilă „Strategia de dezvoltare locală durabilă a comunei XXXX” finanţat prin Programul Operaţional Social pentru Dezvoltarea resurselor umane…” nu sunt dovedite de niciun document justificativ că derulează un proiect finanţat prin POSDRU.
Simplele afirmaţii nu pot fi considerate justificări valabile pentru invocarea excepţiei prevăzute de art. 24 alin. (3) lit. (b) din O.U.G. nr. 34/2009 şi pentru admiterea contestaţiei împotriva măsurilor dispuse.
Mai mult, strategia invocată se referă la perioada 2009 – 2011, anterioară anului – 2013 în care a fost achiziţionat nelegal autoturismul marca Dacia Logan.
Demersurile realizate în vederea obţinerii unui proiect, nu pot fi echivalate cu un proiect realizat, finanţat din împrumuturi, din fonduri externe nerambursabile, din fondurile de cofinanţare si prefinanţare aferente, precum şi din fonduri provenite din donaţii şi sponsorizări, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art.24 alin.3 lit.b din OUG nr.34/2009.
Singura excepţie care i-ar fi permis reclamantei cumpărarea autoturismului era în cadrul „Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional”, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.105/2006.
Prin urmare, achiziţionarea autoturismului s-a realizat cu nerespectarea prevederilor art.2 alin(1) din OUG nr.37/2008, cu modificările ulterioare şi ale art.24 alin (1) lit.a şi alin(3) lit.e din OUG nr.34/ 2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, care interzic achiziţionarea de autoturisme, cu excepţia achiziţionării acestora în cadrul «Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional».
Interdicţia a fost menţinută şi în anul 2013, prin art.9 din OUG nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi în anul 2014, prin art. 11 din OG nr.29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă, art. 24 alin. (1) lit. a şi alin. (3) lit. e din O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, O.G. nr. 80/2001, art.9 din OUG nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi în anul 2014, art.ll din OG nr.29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare.
Reclamanta a mai depus la dosar note scrise.
Analizând cererea reclamantei prin prisma probelor administrate şi a prevederilor legale incidente în cauză instanţa reţine că, este nefondată pentru considerentele ce succed:
În urma acţiunii de audit financiar desfăşurată la Unitatea Administrativ Teritorială Comuna XXXX s-a reţinut, prin decizia nr.XXXX-capitolul II lit.A pct.3 a Camerei de Conturi XXXX că, în anul 2013 aceasta a achiziţionat un autoturism marca Logan contrar prevederilor art.24 alin.1 lit.a din O.U.G nr. 34 din 11 aprilie 2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.
Potrivit textului de lege susmenţionat autorităţilor şi instituţiilor publice li se interzice achiziţionarea, preluarea în leasing sau închirierea de autoturisme, cu excepţiile prevăzute la alin.3 lit.b „achiziţiile pentru realizarea proiectelor finanţate din împrumuturi, din fonduri externe nerambursabile şi din fondurile de cofinanţare şi prefinanţare aferente, precum şi din fonduri provenite din donaţii şi sponsorizări” şi lit.e „achiziţionarea de autoturisme în cadrul “Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional”.
Aceste prevederi legale s-au aplicat în mod corespunzător atât în anul 2013, cât şi, în anul 2014 potrivit O.U.G.nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi O.G. nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, cu modificările şi completările ulterioare.
Susţinând legalitatea achiziţionării autoturismului marca Dacia Logan reclamanta a arătat că, se încadrează în prevederea de excepţie- alin.3 lit. b) al art.24 din OUG nr.34/2009, făcând vorbire de proiectul cu finanţare nerambursabilă “Strategia de dezvoltare locală durabilă a Comunei XXXX 2009-2011,, neexistând însă niciun mijloc probator care să ateste afirmaţia entităţii auditate, pe de o parte, iar pe de altă parte, strategia invocată se referă la perioada 2009-2011, anterioară anului 2013, în care a fost achiziţionat autoturismul marca Dacia Logan.
Reclamanta a făcut trimitere şi la prevederile art. IV din O.U.G nr. 68/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, care interzic autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, să achiziţioneze autoturisme cu capacitatea mai mare de 1600 cm3 şi al căror pret nu poate depăşi contravaloarea in lei a sumei de 18.000 de euro inclusiv TVA, precizând că, din interpretarea per a contrario a acestora rezultă că, autorităţile publice locale pot achiziţiona autoturisme, care au capacitatea mai mica de 1600 cm3 si valoare mai mică de 18.000 de euro inclusiv TVA.
Or, reclamanta se raportează exclusiv la prevederile art. IV din O.U.G nr. 68/2012, ignorând celelalte prevederi legale cu incidenţă în materie- art.24 alin.1 lit.a din O.U.G nr. 34/2009, care interzic achiziţionarea de autoturisme cu excepţiile expres prevăzute, fiind evident că, dispoziţia care reglementează în privinţa caracteristicilor tehnice şi preţului autoturismului vizează situaţiile de excepţie şi care nu au fost probate de reclamantă.
În cauză, achiziţionarea autoturismului s-a efectuat şi cu nerespectarea prevederilor pct.6 din Anexa nr. 3- NORMATIVE DE CHELTUIELI privind dotarea cu autoturisme şi consumul lunar de carburanţi – I. Norme privind dotarea cu autoturisme, a O.G. nr. 80/2001, care dispun că, pentru consiliile comunale limita maximă este de un singur autoturism, reclamanta deţinând, la data achiziţiei, în patrimoniul său un autoturism.
Cum, pentru achiziţia autoturismului marca Dacia Logan nu a existat o bază legală, criticile de nelegalitate a actelor administrative contestate nu pot fi primite, urmând a respinge ca nefondată contestaţia formulată împotriva acestora, potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004.
