(Tribunalul Bihor – Secţia a III a Civilă de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 80/CA/2015)
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
a) Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 24.01.2013, sub număr de dosar 1023/111/2013, reclamantul NO a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii în dosarul fiscal nr.405/01.07.2012, prin care i s-au calculat accesorii în sumă de 357 lei pentru plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor venituri.
În motivarea în fapt, a arătat că este exceptat de la plata asigurărilor sociale prevăzute de Legea nr. 19/2000, potrivit art.61 alin.2 din acest act normativ, deoarece pe lângă veniturile obţinute din activităţi independente, desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă. Cunoscând aceste prevederi legale, a arătat că nu a depus declaraţie de asigurare, apreciind că nu datorează contribuţii pentru asigurările sociale de stat, după cum nu are încheiat nici contractul de asigurare socială prevăzut la art.5 alin.2.
A susținut că, stabilirea în sarcina lui a unor sume de plată fără a exista un titlu de creanţă, îl îndreptățesc să refuze plata atât a obligaţiei principale cât și a acesoriilor.
Cu privire la titularul obligaţiei fiscale stabilite prin decizia contestată, a arătat că, în respectarea dispozițiilor art. 72 alin.1 din O.G. nr.92/2003, conform cărora „orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală”, s-a înregistrat fiscal sub forma persoanei fizice autorizate, astfel că apreciază că emiterea deciziei de calcul accesorii pe numele persoanei fizice este nelegală.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 4 lei ți 0,30 lei timbru judiciar.
b) Precizarea de acțiune
Prin precizarea depusă prin în ședința de judecată din 27.05.2014, reclamantul a arătat că înțelege să conteste toate deciziile emise sub nr.405 în dosarul fiscal.
c) Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în considerarea punctului de vedere al organului fiscal, anexat întâmpinării.
II. Procedura de soluţionare. Excepţii
În şedinţa de judecată din 13.01.2015, instanţa a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de dispoziţiile art.205 – art.218 Cod procedură fiscală, respectiv a actelor administrative care pot fi contestate direct în fața instanței de contencios administrativ.
III. Soluţia şi considerentele Tribunalului
Examinând actele şi lucrările dosarului sub aspectul excepţiei inadmisibilității introducerii acțiunii, instanţa reţine următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii, emisă în dosarul fiscal nr.405 din 01.07.2012, prin care s-au stabilit accesorii în cuantum de 357 lei, aferente contribuţiilor de asigurări sociale de stat datorate de persoane care realizează venituri din activităţi independente. Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea arătând că solicită „anularea tuturor deciziilor emise sub nr.405 în dosarul fiscal cu acelaşi număr”, fără însă să le individualizeze.
Deciziile contestate sunt acte administrative fiscale, supuse procedurii de contestare prevăzută de dispoziţiile art.205-art.218 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit prevederilor art.205 alin.1 din Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile art.218 alin.2 din Codul de procedură fiscală, deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art.212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă în condiţiile legii.
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege, instanța reține că deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii nu pot fi contestate direct la instanţa de contencios administrativ.
Doar decizia dată de organul fiscal competent în soluționarea contestației împotriva actului administrativ fiscal de impunere poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit dispoziţiilor art.218 din Codul de procedură fiscală, după contestarea în procedura recursului administrativ reglementată de art.205 şi urm. din Codul de procedură fiscală.
Deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii sunt analizate de instanţa de contencios administrativ numai în situaţia în care se solicită şi anularea deciziei prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată împotriva acestor decizii, având în vedere dispoziţiile art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004, care prevăd că instanţa este competentă să analizeze și să se pronunţe și asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.
Raportat la aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.205-art.218 C.proc.fisc., reținând că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în contencios administrativ este parcurgerea procedurii administrative prealabile iar obiectul controlului judiciar îl constituie deciziile emise în soluționarea contestațiilor, așa cum rezultă din dispozițiile art.218 C.proc.fisc., constatând că, în speță, reclamantul a contestat direct decizia de referitoare la obligaţiile de plată accesorii, instanța apreciază că acțiunea astfel cum a fost formulată este inadmisibilă.
Faţă de soluţia pronunţată, în conformitate cu prevederile art.274 C.proc.civ., nu se acordă cheltuieli de judecată.
