Prin sentinţa civilă nr. 604 din 23 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Dragomireşti s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta RCI LEASING ROMÂNIA, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei RCI LEASING ROMÂNIA invocată de aceasta,s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta RCI LEASING ROMÂNIA şi s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul DANCI GHEORGHE, domiciliat în Borşa, str.Cosaşului, nr.2, judeţul Maramureş, în contradictoriu cu pârâţii POP VASILE, domiciliat în Săliştea de Sus, str.Rodnei, nr.10, judeţul Maramureş, IUGA VASILE, domiciliat în Săliştea de Sus, nr.1830, judeţul Maramureş, RCI LEASING ROMÂNIA, cu sediul în Bucureşti, B-dul Aviatorilor, nr.41, sector 1 şi SOCIETATEA ASIGURATOARE ASIROM BUCUREŞTI, cu sediul în Bucureşti, B-dul Carol I, nr.31-33 în reprezentarea HIGHWAY INSURANCE CO LTD, având ca obiect pretenţii. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei RCI LEASING ROMÂNIA cheltuieli de judecată în sumă de 1.116 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit art. 137 C.pr. civilă, instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta RCI LEASING ROMÂNIA prin întâmpinare, raportat la faptul că pârâta are calitatea de profesionist, iar dispoziţiile art. 7201 C. proc. Civ. instituie obligaţia reclamantului de a încerca soluţionarea litigiului, fie prin mediere, fie prin conciliere directă, însă reclamantul, anterior promovării cererii introductive, nu a respectat această obligaţie.
Dispoziţiile prevăzute în art. 109 alin. 2 Codul de procedură civilă au caracter imperativ, iar încercarea de conciliere trebuie realizată înainte de introducerea acţiunii în instanţă.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei RCI LEASING ROMÂNIA invocată de aceasta prin întâmpinare, raportat la faptul că la data de 18.04.2009, când s-a produs accidentul, aceasta nu mai era proprietarea autovehiculului avariat cu numărul B 44 MZI deoarece prin contractul de leasing financiar nr. 28446/09.06.2005 încheiat cu S.C. VIVAT SRL, care s-a finalizat prin emiterea si achitarea facturii nr. 962765/29.06.2007 conţinând valoarea reziduală, s-a operat transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului de la pârâtă la aceasta societate.
Potrivit art 11 alin. 4, respectiv alin. 10 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, noul proprietar, SC VIVAT SRL avea obligaţia ca în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea proprietarului, să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, însă chiar dacă aceasta nu a înţeles sa efectueze formalităţile necesare transcrierii, nu îi schimbă calitatea de proprietar al autovehiculului. Însă această societate comercială nu a fost chemată în judecată de către reclamant nici la introducerea acţiunii şi nici pe parcursul procesului în care s-au acordat cinci termene de judecată.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanţa a constatat că pârâta RCI LEASING ROMÂNIA nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece nu există vreun raport obligaţional între aceasta şi reclamant, sens în care instanţa a admis şi această excepţie.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţii RCI LEASING ROMÂNIA şi Iuga Vasile, instanţa a considerat că, raportat la dat producerii faptei ilicite, 18.04.2009, se aplică dispoziţiile Decretului nr 167/1958, care la art. 8 prevede că „prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut, sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.” În cazul nostru, reclamantul a cunoscut paguba, pe care chiar a reparat-o, aşa cum rezultă din facturile privind reparaţiile din data de 22.04.2009.
De asemenea, reclamantul a cunoscut pe cei care trebuiau să răspundă de ea din momentul producerii accidentului, din 18.04.2009, când organele de poliţie au identificat conducătorii auto implicaţi în accidentul de judecată.
Reclamantul consideră că termenul de prescripţie pentru depunerea acţiunii de la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr.767 din 30.09.2009 din dos. nr. 612/224/2009 având ca obiect plângere la contravenţie în care Pop Vasile a fost petent şi a contestat procesul verbal de constatare a contravenţiei seria AX, nr. 0137509, adică din 08.12.2009. De altfel, reclamantul Dunca Gheorghe a fost chemat şi el în judecată în calitate de intimat în acel dosar.
Nu are relevanţă momentul rămânerii definitive a acelei hotărâri faţă de Dunca Gheorghe, căruia i s-a comunicat hotărârea pronunţată la data de 30.09.2009 la data de 20.11.2009, aşa cum rezultă din citaţia de la f. 41 din dos. ataşat nr. 612/224/2009, deoarece dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 sunt clare şi nu lasă loc de interpretări.
Raportat la faptul că fapta ilicită s-a petrecut la data de 18.04.2009 şi prezenta acţiune a fost expediată prin poştă la data de 20.11.20012, instanţa apreciază că a fost depăşit termenul de prescripţie a dreptului la acţiune de 3 ani prevăzut de art. 3 al Decretului nr. 167/1958, sens în care va admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de pârâta RCI LEASING ROMÂNIA în sumă de 1.116 lei, raportat la prevederile art. 274 C.pr.civ şi văzând factura de la f. 65, instanţa a apreciat că acestea sunt justificate, sens în care le-a admis.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Danci Gheorghe solicitând admiterea recursului şi, în principal, casarea în totalitate a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond pentru a se pronunţa asupra fondului, iar în subsidiar, casarea în totalitate a sentinţei atacate, reţinerea cauzei spre judecată şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanţa de fond a admis în mod nelegal excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată în baza art. 720 indice 1 Cod procedură civilă, de către pârâta R.C.I. Leasing, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.C.I. Leasing şi, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a R.C.I Leasing şi a respins în mod netemeinic şi nefondat acţiunea.
Instanţa a soluţionat acţiunea fără a intra în cercetarea fondului şi a admis în mod nelegal şi nefondat toate excepţiile invocate de pârâta R.C.I. Leasing, a respins în mod greşit acţiunea iar faţă de restul părţilor nu s-a mai pronunţat.
Având în vedere calitatea sa de reclamant persoană fizică neprofesionistă şi calitatea pârâţilor Pop Vasile şi Iuga Vasile de asemenea persoane fizice neprofesioniste nu se pot aplica dispoziţiile art. 720 indice 1 Cod procedură civilă. Mai mult decât atât, dacă instanţa ar fi admis această excepţie, trebuia să respingă acţiunea ca prematur introdusă nu ca inadmisibilă cum greşit a procedat.
În al doilea rând instanţa de fond a admis în mod ilegal şi netemeinic excepţia prescripţiei dreptului la acţiune având în vedere că accidentul rutier s-a produs în data de 18.04.2009, termenul de prescripţie curge de la data rămânerii definitive a sentinţei, respectiv 07.12.2009 şi nu de la data producerii accidentului. Numai după rămânerea definitivă a sentinţei nr. 767/30.09.2009 prin care s-a respins plângerea la contravenţie a pârâtului Pop Vasile reclamantul a avut certitudinea că pârâţii Pop Vasile şi Iuga Vasile sunt vinovaţi de producerea acestui accident.
Potrivit decretului 167/1958 art. 8 al. 1 „Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.” Astfel textul invocat arată că termenul de prescripţie curge de la momentul când a cunoscut pe cel care răspunde de pagubă.
Pârâta S.C. RCI Leasing Romania IFN SA, formulând întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii în integritate a sentinţei civile atacate, arătând, în esenţă că hotărârea primei instanţa este temeinică şi legală.
Ceilalţi intimaţi deşi legal citaţi nu şi-au exprimat poziţia procesuală cu privire la recursul declarat în cauză.
Analizând recursul declarat tribunalul reţine că este fondat.
Prin sentinţa atacată, prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii, având în vedere lipsa procedurii concilierii directe, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.C.I. Leasing România I.F.N. SA, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea reclamantului Danci Gheorghe.
În ceea ce priveşte lipsa procedurii concilierii directe avută în vedere de către judecătorul fondului, tribunalul constată că art. 720 indice 1 Cod procedură civilă impune încercarea de soluţionare a litigiului fie prin mediere fie prin conciliere directă, doar în cazul litigiilor dintre profesionişti, evaluabile în bani şi derivate din raporturi contractuale.
Acţiunea pe care reclamantul o promovează în cauza de faţă este o acţiune în răspundere civilă delictuală, ea nederivând din raporturile contractuale ale reclamantului cu vreuna dintre părţile din proces. Prevederile art. 720 indice 1 Cod procedură civilă sunt inaplicabile speţei, în consecinţă, excepţia invocată în faţa judecătorului fondului găsindu-şi o greşită soluţionare prin sentinţa ce face obiect al recursului.
Prima instanţă a procedat corect atunci când a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei RCI Leasing România IFN S.A. Argumentaţia esenţială a admiterii acestei excepţii constă însă, în opinia instanţei de recurs, în aceea că într-o acţiune în răspundere civilă delictuală întemeiată pe art. 998 Cod Civil, calitatea de pârât nu revine proprietarului autoturismului implicat în accident. Având în vedere şi ceea ce reţine prima instanţă, că la data săvârşirii faptei transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului apare deja în favoarea unei alte societăţi comerciale, este evidentă lipsa legitimităţii procesuale pasive a pârâtei RCI Leasing România IFN SA.
În ceea ce priveşte însă excepţia prescripţiei, instanţa de recurs constată că, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză, prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.
Interpretarea acestui text de lege şi aplicarea lui unor diverse situaţii de caz nu a fost unanimă în jurisprudenţă.
În opinia instanţei de recurs, momentul la care termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă este cel al rămânerii irevocabile a hotărârii pronunţate în cauza în care s-a verificat legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, într-o procedură contradictorie, la care au participat toţi cei trei şoferi implicaţi în accident.
Raportat la data de 7 decembrie 2009, data rămânerii irevocabile a sentinţei civile nr. 769/30 septembrie 2009 a Judecătoriei Vişeu de Sus, introducerea de către reclamant a acţiunii la data de 26.11.2011 s-a făcut cu respectarea termenului general de prescripţie, drept pentru care tribunalul, constatând că în mod greşit a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va casa sentinţa cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare pentru o analiză pe fond a raportului litigios între părţile cu calitate procesuală în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit art. 137 C.pr. civilă, instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta RCI LEASING ROMÂNIA prin întâmpinare, raportat la faptul că pârâta are calitatea de profesionist, iar dispoziţiile art. 7201 C. proc. Civ. instituie obligaţia reclamantului de a încerca soluţionarea litigiului, fie prin mediere, fie prin conciliere directă, însă reclamantul, anterior promovării cererii introductive, nu a respectat această obligaţie.
Dispoziţiile prevăzute în art. 109 alin. 2 Codul de procedură civilă au caracter imperativ, iar încercarea de conciliere trebuie realizată înainte de introducerea acţiunii în instanţă.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei RCI LEASING ROMÂNIA invocată de aceasta prin întâmpinare, raportat la faptul că la data de 18.04.2009, când s-a produs accidentul, aceasta nu mai era proprietarea autovehiculului avariat cu numărul B 44 MZI deoarece prin contractul de leasing financiar nr. 28446/09.06.2005 încheiat cu S.C. VIVAT SRL, care s-a finalizat prin emiterea si achitarea facturii nr. 962765/29.06.2007 conţinând valoarea reziduală, s-a operat transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului de la pârâtă la aceasta societate.
Potrivit art 11 alin. 4, respectiv alin. 10 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, noul proprietar, SC VIVAT SRL avea obligaţia ca în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea proprietarului, să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, însă chiar dacă aceasta nu a înţeles sa efectueze formalităţile necesare transcrierii, nu îi schimbă calitatea de proprietar al autovehiculului. Însă această societate comercială nu a fost chemată în judecată de către reclamant nici la introducerea acţiunii şi nici pe parcursul procesului în care s-au acordat cinci termene de judecată.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanţa a constatat că pârâta RCI LEASING ROMÂNIA nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece nu există vreun raport obligaţional între aceasta şi reclamant, sens în care instanţa a admis şi această excepţie.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţii RCI LEASING ROMÂNIA şi Iuga Vasile, instanţa a considerat că, raportat la dat producerii faptei ilicite, 18.04.2009, se aplică dispoziţiile Decretului nr 167/1958, care la art. 8 prevede că „prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut, sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.” În cazul nostru, reclamantul a cunoscut paguba, pe care chiar a reparat-o, aşa cum rezultă din facturile privind reparaţiile din data de 22.04.2009.
De asemenea, reclamantul a cunoscut pe cei care trebuiau să răspundă de ea din momentul producerii accidentului, din 18.04.2009, când organele de poliţie au identificat conducătorii auto implicaţi în accidentul de judecată.
Reclamantul consideră că termenul de prescripţie pentru depunerea acţiunii de la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr.767 din 30.09.2009 din dos. nr. 612/224/2009 având ca obiect plângere la contravenţie în care Pop Vasile a fost petent şi a contestat procesul verbal de constatare a contravenţiei seria AX, nr. 0137509, adică din 08.12.2009. De altfel, reclamantul Dunca Gheorghe a fost chemat şi el în judecată în calitate de intimat în acel dosar.
Nu are relevanţă momentul rămânerii definitive a acelei hotărâri faţă de Dunca Gheorghe, căruia i s-a comunicat hotărârea pronunţată la data de 30.09.2009 la data de 20.11.2009, aşa cum rezultă din citaţia de la f. 41 din dos. ataşat nr. 612/224/2009, deoarece dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 sunt clare şi nu lasă loc de interpretări.
Raportat la faptul că fapta ilicită s-a petrecut la data de 18.04.2009 şi prezenta acţiune a fost expediată prin poştă la data de 20.11.20012, instanţa apreciază că a fost depăşit termenul de prescripţie a dreptului la acţiune de 3 ani prevăzut de art. 3 al Decretului nr. 167/1958, sens în care va admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de pârâta RCI LEASING ROMÂNIA în sumă de 1.116 lei, raportat la prevederile art. 274 C.pr.civ şi văzând factura de la f. 65, instanţa a apreciat că acestea sunt justificate, sens în care le-a admis.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Danci Gheorghe solicitând admiterea recursului şi, în principal, casarea în totalitate a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond pentru a se pronunţa asupra fondului, iar în subsidiar, casarea în totalitate a sentinţei atacate, reţinerea cauzei spre judecată şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanţa de fond a admis în mod nelegal excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată în baza art. 720 indice 1 Cod procedură civilă, de către pârâta R.C.I. Leasing, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.C.I. Leasing şi, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a R.C.I Leasing şi a respins în mod netemeinic şi nefondat acţiunea.
Instanţa a soluţionat acţiunea fără a intra în cercetarea fondului şi a admis în mod nelegal şi nefondat toate excepţiile invocate de pârâta R.C.I. Leasing, a respins în mod greşit acţiunea iar faţă de restul părţilor nu s-a mai pronunţat.
Având în vedere calitatea sa de reclamant persoană fizică neprofesionistă şi calitatea pârâţilor Pop Vasile şi Iuga Vasile de asemenea persoane fizice neprofesioniste nu se pot aplica dispoziţiile art. 720 indice 1 Cod procedură civilă. Mai mult decât atât, dacă instanţa ar fi admis această excepţie, trebuia să respingă acţiunea ca prematur introdusă nu ca inadmisibilă cum greşit a procedat.
În al doilea rând instanţa de fond a admis în mod ilegal şi netemeinic excepţia prescripţiei dreptului la acţiune având în vedere că accidentul rutier s-a produs în data de 18.04.2009, termenul de prescripţie curge de la data rămânerii definitive a sentinţei, respectiv 07.12.2009 şi nu de la data producerii accidentului. Numai după rămânerea definitivă a sentinţei nr. 767/30.09.2009 prin care s-a respins plângerea la contravenţie a pârâtului Pop Vasile reclamantul a avut certitudinea că pârâţii Pop Vasile şi Iuga Vasile sunt vinovaţi de producerea acestui accident.
Potrivit decretului 167/1958 art. 8 al. 1 „Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.” Astfel textul invocat arată că termenul de prescripţie curge de la momentul când a cunoscut pe cel care răspunde de pagubă.
Pârâta S.C. RCI Leasing Romania IFN SA, formulând întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii în integritate a sentinţei civile atacate, arătând, în esenţă că hotărârea primei instanţa este temeinică şi legală.
Ceilalţi intimaţi deşi legal citaţi nu şi-au exprimat poziţia procesuală cu privire la recursul declarat în cauză.
Analizând recursul declarat tribunalul reţine că este fondat.
Prin sentinţa atacată, prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii, având în vedere lipsa procedurii concilierii directe, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.C.I. Leasing România I.F.N. SA, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea reclamantului Danci Gheorghe.
În ceea ce priveşte lipsa procedurii concilierii directe avută în vedere de către judecătorul fondului, tribunalul constată că art. 720 indice 1 Cod procedură civilă impune încercarea de soluţionare a litigiului fie prin mediere fie prin conciliere directă, doar în cazul litigiilor dintre profesionişti, evaluabile în bani şi derivate din raporturi contractuale.
Acţiunea pe care reclamantul o promovează în cauza de faţă este o acţiune în răspundere civilă delictuală, ea nederivând din raporturile contractuale ale reclamantului cu vreuna dintre părţile din proces. Prevederile art. 720 indice 1 Cod procedură civilă sunt inaplicabile speţei, în consecinţă, excepţia invocată în faţa judecătorului fondului găsindu-şi o greşită soluţionare prin sentinţa ce face obiect al recursului.
Prima instanţă a procedat corect atunci când a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei RCI Leasing România IFN S.A. Argumentaţia esenţială a admiterii acestei excepţii constă însă, în opinia instanţei de recurs, în aceea că într-o acţiune în răspundere civilă delictuală întemeiată pe art. 998 Cod Civil, calitatea de pârât nu revine proprietarului autoturismului implicat în accident. Având în vedere şi ceea ce reţine prima instanţă, că la data săvârşirii faptei transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului apare deja în favoarea unei alte societăţi comerciale, este evidentă lipsa legitimităţii procesuale pasive a pârâtei RCI Leasing România IFN SA.
În ceea ce priveşte însă excepţia prescripţiei, instanţa de recurs constată că, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză, prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.
Interpretarea acestui text de lege şi aplicarea lui unor diverse situaţii de caz nu a fost unanimă în jurisprudenţă.
În opinia instanţei de recurs, momentul la care termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă este cel al rămânerii irevocabile a hotărârii pronunţate în cauza în care s-a verificat legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, într-o procedură contradictorie, la care au participat toţi cei trei şoferi implicaţi în accident.
Raportat la data de 7 decembrie 2009, data rămânerii irevocabile a sentinţei civile nr. 769/30 septembrie 2009 a Judecătoriei Vişeu de Sus, introducerea de către reclamant a acţiunii la data de 26.11.2011 s-a făcut cu respectarea termenului general de prescripţie, drept pentru care tribunalul, constatând că în mod greşit a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va casa sentinţa cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare pentru o analiză pe fond a raportului litigios între părţile cu calitate procesuală în cauză.
