Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 16.08.2011 sub nr. 3XXXX/299/2011, reclamanta S.C. X GROUP S.A în contradictoriu cu pârâtul GNF, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 24715,80 lei reprezentând despăgubire, a sumei de 189323 lei reprezentând penalităţi de întârziere de 1% pe zi de întârziere calculate de la data de 03.07.2009 şi până la data de 08.08.2011, precum şi în continuare la plata penalităţilor de întârziere calculate până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul de agent nr. 7XX/21.12.2005, întrucât la data producerii evenimentului, acesta nu depusese prima de asigurare.
În drept, şi-a invocat disp. art. 969,970 C. civil., Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, Legii nr. 32/2000, art. 720 ind.1 şi urm. C. proc. civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă timbru şi timbru judiciar.
În temeiul art. 242 alin.1, pct.2 C. proc. civ, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 25.04.2013, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, excepţia prematurităţii cererii introductive, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia netimbrării şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dr.Tr. Severin, respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, ca prescrisă, ca prematur introdusă, iar pe fond ca neîntemeiată.
A motivat prin întâmpinare că reclamanta trebuia să facă dovada confirmării de primire şi a concilierii prealabile. S-a menţionat că dreptul material la acţiune este prescris, deoarece accidentul s-a produs în data de 24.12.2007, iar acţiunea a fost introdusă de reclamantă la data de 16.08.2011. Pârâtul a învederat faptul că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Dr.Tr. Severin. Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pârâtul a arătat că reclamanta în lipsa unei poliţie de asigurare valabile nu trebuia să deschidă dosarul de daună.
Prin sentinţa civilă nr. 10363/08.05.2013 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dr.Tr. Severin.
Pe rolul Judecătoriei Dr.Tr. Severin, s-a înregistrat la data de 23.07.2013, dosarul cu nr. 3XXXX/299/2011 cu termen de judecată fixat la data de 04.10.2013.
În dovedirea acţiunii, reclamanţii au depus în copie următoarele înscrisuri: dovada comunicării cu confirmare de primire, contract de agent nr. 9XX/31.08.2010, act adiţional, decizia nr. 407 din 15.06.2007 şi un înscris privind furnizare informaţii nr. 6XXXXX/22.05.2012 emis de ORC Bucureşti.
Prin încheierea de şedinţă din 01.11.2013, instanţa cu privire la excepţia de netimbrare a cererii invocată de pârât, a respins-o întrucât reclamanta corespunzător pretenţiilor solicitate face dovada achitării taxei de timbru de 5891,78 lei şi a timbrului judiciar de 5 lei, taxă aferentă cererii la data introducerii acţiunii, respectiv 16.08.2011.
A fost respinsă şi excepţia lipsei procedurii prealabile, instanţa potrivit art. 720 ind. 1 C. proc. civ,, întrucât s-a reţinut că reclamanta face dovada convocării pârâtului la data de 10.09.2010.
Referitor la excepţia lipsei procesuale pasive invocate de pârât şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, fiind necesară administrarea de probe, instanţa le-a unit cu fondul cauzei.
Instanţa apreciind că probele cu înscrisuri solicitate de părţi prin apărători, sunt legale, necesare şi utile soluţionării cauzei, în conformitate cu disp. art. 167 alin.1 C. proc. civ., le-a încuviinţat.
Cu privire la proba testimonială cu martorul PSC solicitată de pârât, instanţa a apreciat că nu este utilă soluţionării cauzei, valabilitatea poliţie de asigurare, urmând a fi dovedită cu actele existente la dosar.
Analizând prezenta acţiune în considerarea probelor de la dosar şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:
Instanţa reţine că între părţi s-a încheiat contractul de agent nr. urmând a avea în vedere dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 71/2011, conform cărora contractul nr.1742/31.07.2007 este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa, raportat la data încheierii convenţiei , respectiv dispoziţiile vechiului cod civil.
Faţă de dispoziţiile art. 137 alin. 1 C.p.c. şi având în vedere , excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului şi prescripţiei dreptului material la acţiune de a solicita plata despăgubirilor, sunt excepţii care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanţa se va pronunţa mai întâi cu privire la acestea.
Analizând exceptia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului instanţa apreciază că aceasta nu poate fi primită întrucât între părţi a intervenit contractul de agent, iar potrivit art.3.1.7 din contractul nr.1742/31.07.2007 pârâtul avea obligaţia de a depune primul exemplar al borderoului de predare prin fax sau orice altă modalitate de informare în termen de 24 ore de la data întocmirii, lucru pe care nu l-a făcut. Faptul că asigurătorul a declarat poliţele ca fiind nule, deşi acestea se aflau în posesia agentului de asigurare nu pot fi opuse temei pentru neacordarea despăgubirilor către terţe persoane. Contractul de intermediere este opozabil numai părţilor care l-au semnat nu şi terţilor, în speţă reclamanta.
Nu poate fi primită nici excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune întrucât , în speţă fiind vorba despre neexecutarea obligaţiilor contractuale ale pârâtului, iar acţiunea reclamantei este o acţiune în pretenţii, întemeiată pe răspunderea contractuală a acestuia. Raportul dintre părţi nu se încadrează în sfera raporturilor ce izvorăsc din asigurare, şi pe cale de consecinţă nu este supus termenului special de prescripţie de 2 ani prevăzut de art.3 alin.2 din Decretul nr.167/1958 ,ci termenului general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 şi care curge de la momentul plăţii despăgubirii, respectiv data de 03.07.2009, acţiunea fiind introdusă la data de 16.08.2011 la Judecătoria Sector 1 Bucureşti.
Pe fondul cauzei se reţine că în fapt,între reclamantă şi pârât s-a încheiat contractul de agent nr. 1742/31.07.2007. Pârâtul,în calitate de agent de asigurări şi în baza contractului de agent a încheiat poliţa de asigurare RCA seria XXXX la data de 08.10.2007, transmiţând în cursul aceleiaşi zile asiguratului pe fax şi poliţa de asigurare RCA, fără ca asiguratul să plătească prima de asigurare.
Potrivit susţinerilor pârâtului acesta a anulat poliţa de asigurare menţionată anterior în aceeaşi zi în care a fost încheiată. În schimb,borderoul de predare al poliţei RCA seria XXXXX ca anulată, a fost transmis reclamantei la data de 25.02.2008 mult mai târziu de la data încheierii acesteia.
Prin urmare pârâtul nu şi-a respectat obligaţiile ce-i reveneau potrivit contractului de agent nr.1XXX/31.07.2007, acesta nedepunând primul exemplar al borderoului de predare cu privire la documentele de asigurare emise în termen de 24 ore de la data întocmirii, deşi anulase poliţa de asigurare pentru neplata primei de asigurare.
De asemenea, s-a reţinut că pârâtul nu şi-a respectat obligaţia de a depune în casierie sau a vira încasările realizate în numerar în fiecare zi de luni din săptămâna următoare celei în care s-au încasat primele de asigurare, având în vedere că la data producerii evenimentului rutier, respectiv 24.12.2007, acesta nu depusese prima de asigurare.
Astfel, potrivit contractului de agent în cazul în care : Borderourile nu se transmit în termen şi se produce riscul asigurat până la comunicarea acestora către asigurător, despăgubirile aferente contractelor de asigurare în care s-a produs riscul asigurat , se recuperează de la agent.
La data de 24.12.2007 a avut loc un eveniment rutier, în urma căruia reclamanta în calitate de asigurător RCA a achitat suma de 5842,98 euro în baza poliţei de asigurare RCA seria XXXX pentru autovehiculul cu nr.MH-XX-TXX.
Contravaloarea reparaţiilor la autoturism de 5842,98 euro a fost achitată la data de 03.07.2009, iar pârâtul nu şi-a respectat obligaţia contractuală, întrucât la data producerii evenimentului rutier de 24.12.2007, acesta nu depusese prima de asigurare.
Prin urmare, despăgubirile aferente contractelor de asigurare se recuperează de la agent.
Faţă de cele ce preced , având în vedere dispoziţiile art.969 cod civil şi dispoziţiile Legii nr.136/1995, instanţa apreciază că reclamanta a făcut dovada pretenţiilor sale urmând să admită acţiunea aşa cum a fost formulată şi penalităţi de întârziere potrivit art.5.3 din contract în cuantum de 1% /zi de întârziere din valoarea sumei nedepuse.
Se va dispune obligarea pârâtului la 24.715,80 lei c/valoare despăgubire şi 189.323 lei penalităţi întârziere calculate de la data de 03.07.2009 şi până la data de 08.08.2011 şi în continuare penalităţi de întârziere până la data plăţii efective a debitului, către reclamantă.
Fiind în culpă procesuală şi văzând dispoziţiile art. 274 cod procedură civilă, va obliga pârâtul la 5896,78 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru către reclamantă.
