Când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv, chiar dacă este vorba despre un act anterior naşterii dreptului său de creanţă.
(Decizia nr. 1488 din 8 noiembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, sub nr. 14275/2000, reclamanta, societatea de S.C. “A.” S.A., le-a chemat în judecată pe pârâtele Q.M. şi S.C. “L.” S.R.L., solicitând instanţei să dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de cele două pârâte în dauna intereselor reclamantei, în calitate de creditoare a pârâtei S.C. “L.” S.R.L., cu consecinţa revenirii autovehiculului în patrimoniul debitoarei.
Prin Sentinţa civilă nr. 14341 din 3.11.2000, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.
Prin Sentinţa civilă nr. 8291 din 12.12.2000, pronunţată în Dosarul nr. 10044/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Q.M., şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia civilă nr. 598 din 20.04.2001, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială a admis apelul declarat, a desfiinţat sentinţa civilă atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
în fond, după desfiinţare, prin Sentinţa civilă nr. 8593 din 6.11.2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Q.M., şi pe fond a admis acţiunea formulată şi a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 975 din Codul civil, reclamanta fiind prejudiciată prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare între cele două pârâte, contract prin care s-a urmărit micşorarea patrimoniului pârâtei S.C. “L.” S.R.L. Instanţa de fond a mai reţinut că în cauză a fost dovedită complicitatea terţului la fraudă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Q.M., care, în motivarea recursului, a arătat că:
1. Instanţa a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii. Astfel, pentru ca acţiunea revocatorie să fie admisă, este necesar ca reclamantul să dovedească prejudiciul şi întinderea lui, precum şi starea de insolvabilitate a debitorului, creditorul să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, anterioară datei încheierii actului atacat şi să fie dovedită complicitatea la fraudă a terţului debitor, condiţii neîndeplinite în speţă.
2. Recurenta a arătat că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive fără să o motiveze.
3. Instanţa nu s-a pronunţat asupra probelor invocate de pârâtă în apărare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 975 din Codul civil, text de lege ce reglementează acţiunea pauliană, creditorii pot să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Din interpretarea acestui articol rezultă condiţiile care trebuie îndeplinite pentru promovarea acţiunii pauliene sau revocatorii, şi anume: creditorul să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă care, în principiu, să fie anterioară actului de înstrăinare făcut de debitor, act prin care debitorul fraudează dreptul de gaj general al creditorului său, în sensul că îşi creează sau îşi măreşte starea de insolvabilitate.
Doctrina şi jurisprudenţa au statuat că se impune şi existenţa complicităţii la fraudă a terţului dobânditor al bunului.
Curtea reţine că, în speţă, creditoarea a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acţiunii pauliene, dovedind că este titulara unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
în ceea ce priveşte respectarea principiului anteriorităţii creanţei reclamate de creditoare, principiu de care se prevalează recurenta-pârâtă în susţinerea recursului, Curtea reţine că această condiţie a anteriorităţii creanţei este cerută doar în principiu, de unde rezultă că se admite şi excepţia de la regulă. Sub acest aspect, s-a statuat că, atunci când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv, chiar dacă este vorba despre un act anterior naşterii dreptului său de creanţă.
în plus, Curtea reţine că, dată fiind natura juridică a actului încheiat de părţi din care izvorăşte creanţa reclamantei, respectiv contract de asigurare a creditului, nu se poate susţine că la data încheierii actului fraudulos debitoarea S.C. “L.” S.R.L. nu cunoştea că reclamanta S.C. “A.” S.A. are un drept de creanţă faţă de ea, întrucât, conform clauzei 1.2. din contractul de asigurare, creditoarea s-a obligat să achite către S.C. “R.” S.A. ratele scadente neachitate de S.C. “L.” S.R.L.
Prin urmare, simplul fapt al neîndeplinirii obligaţiei de plată de către debitoarea S.C. “L.” S.R.L. dă naştere obligaţiei de plată a ratelor de către creditoarea reclamantă şi implicit dreptului de creanţă al acesteia faţă de debitoarea menţionată, conform art. 1.4. din contractul de asigurare.
în ceea ce priveşte condiţia complicităţii la fraudă a terţului dobânditor, Curtea reţine că şi aceasta a fost dovedită în cauză, întrucât, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare între cele două pârâte, recurenta a avut cunoştinţă de rezultatul păgubitor al actului faţă de creditoare, fapt ce rezultă din aplicarea interdicţiei de vânzare până la data achitării integrale a ratelor, pe cartea de identitate.
Prin urmare, Curtea reţine că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut îndeplinirea în cauză a condiţiilor impuse de art. 975 din Codul civil.
Cât priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, respectiv lipsa considerentelor cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, Curtea retine că această excepţie a fost solutionată deja prin Decizia civilă nr. 598/2001.
Prin această decizie, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, în sensul netemeiniciei acesteia, iar conform art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecarea fondului.
Cât priveşte ultimul motiv de recurs, Curtea reţine că pârâta nu a fost prezentă la termenul la care s-au propus probe şi nici nu a solicitat apoi probe în apărare.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 304 pct. 7, 9 şi 10 din coroborate cu art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
