Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr.2778/324/2011 la data de 03.06.2011, reclamantul P G a chemat în judecată pe pârâţii P T P D. V şi P V. G S pentru desfiinţarea contractului de vânzare cumpărare cu încheierea de autentificare nr.4583/04.11.2007 a Notariatului Public M.N. B T, cu consecinţa revenirii bunului în patrimoniul debitoarei sale P T şi a solicitat obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
În fapt în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, este creditorul pârâtei P T conform sentinţei civile 1390/27.05.2010 a Judecătoriei T, în temeiul căreia îi datorează 50.000 Euro şi 14.193,60 lei .
A arătat reclamantul că, debitoarea ştiind că este urmărită silit, împreună cu soţul său a înstrăinat bunul imobil situat în intravilanul com.C constând în suprafaţa de 1875 m.p. teren şi construcţiile, precum şi terenul arabil situat în extravilanul com.C, jud.G.
Precizează reclamantul că prin această înstrăinare a suferit un prejudiciu actual şi personal, deoarece pârâta şi-a provocat starea de insolvabilitate şi nu-şi poate executa creanţa .
Şi-a întemeiat cererea pe disp.art.975 C.civ.
In dovedirea acţiunii a solicitat probele cu înscrisuri şi martori.
A depus la dosar următoarele acte: procesul verbal din 21.03.2011 – dosar executare 495/2010 al BEJ G R T, act de dezmembrare şi contractul de vânzare cumpărare cu încheierea de autentificare 4583/04.11.2007, adresa nr.5608/2010 emisă de UAT C – P C, notificare nr.495/17.12.2010, adresă din acelaşi dosar de executare emisă la 31.01.2011, somaţie de executare 495/08.10.2010 şi procesul verbal privind cheltuielile de executare, sentinţa civilă 1390/2010 a Judecătoriei Tecuci, încheierea din 11.08.2010 – dosar 3863/324/2010 al Judecătoriei T, încheierea din 03.09.2010 – dosar 4329/324/2010 al Judecătoriei T .
Pârâţii P T şi V au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii astfel:
1) pe cale de excepţie – invocând prescripţia dreptului la acţiune, deoarece fiind o acţiune revocatorie se prescrie în termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art.8 alin.1 din Decretul 167/1958.
2) pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, deoarece bunul a fost înstrăinat din alte motive decât cele arătate de reclamant şi de asemenea pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile acţiunii pauliene.
Astfel au arătat pârâţii să nu şi-au creat o stare de insolvabilitate în frauda reclamatului, deoarece valoarea bunului înstrăinat a fost înlocuită de preţul primit, nefăcând vreo liberalitate.
Mai mult, actul de vânzare – cumpărare a fost încheiat în anul 2007, iar executarea a început în anul 2010, iar creditorul trebuie să probeze reaua – credinţă, participarea terţului la aşa-zisa fraudă.
Au mai susţinut că pârâtul Purcel George – Silviu a muncit în străinătate pentru a achita preţul.
In dovedirea susţinerilor au solicitat administrarea probelor cu acte şi martori .
Au depus la dosar contractul de muncă şi acte din care rezultă veniturile pârâtului Purcel Silviu, o serie de facturi şi bonuri de achiziţionare a diverse bunuri şi materiale de construcţie.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, instanţa s-a pronunţat prin încheierea din data de 01.11.2011, prin care a respins această excepţie pentru următoarele considerente:
Conform art.975 C.civ. acţiunea revocatorie (pauliană) este acţiunea prin care creditorul poate cere revocarea (desfiinţarea) pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale.
Aşadar una din condiţiile pe care acţiunea în speţă, trebuie să o îndeplinească este ca titularul acestei acţiuni să aibă calitate de creditor.
În prezenta cauză reclamantul a dobândit calitate de creditor din momentul rămânerii definitive a sentinţei civile nr.1390/2010 a Judecătoriei Tecuci, prin care pârâta P T a fost obligată să plătească reclamantului suma de 50.000 euro în echivalent lei la data plăţii şi 7.353 lei cheltuieli de judecată.
Aşadar, instanţa apreciază că termenul de prescripţie de trei ani prev. de art.3 alin.1 din Decretul 167/1958 aplicabil în condiţiile art.201 din Legea 71/2011, a început să curgă de la data rămânerii definitive a sentinţei civile 1390/2010 a Judecătoriei Tecuci şi nu de la data intabulării contractului de vânzare – cumpărare în cartea funciară.
Chiar dacă prin îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară dreptul de proprietate a devenit opozabil erga omnes reclamantul nu avea interesul să promoveze prezenta acţiune mai devreme, deoarece realizarea dreptului său depindea de soarta procesului finalizat prin sentinţa civilă 1390/2010 a Judecătoriei Tecuci.
Pe fondul cauzei instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1390/27.05.2010 a Judecătoriei Tecuci pronunţată în dosarul nr.3591/324/2007 pârâta P T a fost obligată să plătească reclamantului suma de 50.000 Euro în echivalent lei la data plăţii şi 7353 lei cheltuieli de judecată.
Sentinţa a fost investită cu formulă executorie şi pusă în executare de creditorul Purcel Georgică , declanşându-se executarea silită faţă de P T aşa cum rezultă din actele de executare emise în dosarul 495/2010 al BEJ G din T.
Pe parcursul executării s-a constatat că, debitoarea P T nu figura cu bunuri mobile şi imobile ( adresa nr.5608/2010 – Primăria T) şi că împreună cu soţul său, pârâtul P V vându-se fiului lor, pârâtul P G – S, întreaga lor avere constând în imobil casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 1875 m.p. situat în intravilanul com.C, jud.Gl, precum şi terenul în suprafaţă de 5625 m.p. situat în extravilanul com.C.
Această vânzare s-a realizat cu contractul autentificat sub nr.4583/04.11.2007 .
Instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile intentării acţiunii revocatorii ( pauliene) astfel:
1) Prin contractul de vânzare – cumpărare cu încheierea de autentificare 4583/2007 s-a creat un prejudiciu creditorului, deoarece debitoarea P T şi-a creat starea de insolvabilitate, ea nemaiavând şi alte bunuri care să poată fi urmărite silit .
2) Debitoarea P T a avut cunoştinţă de rezultatul păgubitor al contractului de vânzare – cumpărare, faţă de creditorul său.
Astfel, de observat că deşi sentinţa civilă 1390 este pronunţată în anul 2010, litigiul respectiv dăinuie din anul 2007, acţiunea fiind înregistrată la data de 21.09.2007 ( dosar 3591/324/2007 – sentinţa civilă 1390/2010 – fila 15).
Aşadar la data încheierii contractului 04.11.2007, pârâta fusese deja chemată în judecată de reclamant la data de 21.09.2007 şi deci aflase de pretenţiile acestuia .
Anticipând rezultatul procesului, pârâta cu acordul soţului său, pârâtul P V şi-au înstrăinat bunurile imobile fiului lor, pârâtul P S pentru a preîntâmpina şi împiedeca o eventuală executare silită.
3) Reclamantul – creditor are o creanţă constatată prin titlul executoriu pe care îl constituie sentinţa civilă nr.1390/2010 a Judecătoriei T.
4) In ceea ce priveşte complicitatea la fraudă a terţului, în speţă pârâtul Purcel Silviu, cu care debitoarea şi soţul ei au încheiat actul oneros, instanţa apreciază că este dovedită.
Astfel, pârâtul P G S este fiul vânzătorilor, iar reclamantul este rudă cu părţile în proces, fiind fratele pârâtului P V, ceea ce înseamnă că avea cunoştinţă de litigiul existent între părţi .
Din considerentele sentinţei civile 1390/2010 rezultă că reclamantul i-ar fi încredinţat pârâtei spre păstrare suma de 100.000 euro la data de 20.08.2006, iar din contractul de vânzare – cumpărare atacat, rezultă că în acea perioadă pârâţii P T şi V au edificat casa ce a făcut obiectul contractului respectiv ( locuinţa prin edificare în baza autorizaţiei 14/30.06.2004 eliberată de Primăria com. C, fiind finalizată conform procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr.2311/15.06.2007).
Foarte probabil că banii respectivi să fi fost investiţi în locuinţa celor doi soţi pârâţi, locuinţă pe care apoi au vândut-o fiului lor P G- S, de la care nu există nicio dovadă certă că au încasat vreun preţ, deoarece în contract se face menţiunea că preţul a fost înmânat vânzătorilor anterior autentificării contractului .
Martorul M M audiat în cauză a arătat că până când acesta a plecat în Italia să muncească înainte de anul 2007 a locuit cu părinţii lui, iar atunci când vine în ţară locuieşte în imobilul ce face obiectul contractului, aşa încât este imposibil ca pârâtul P G – S să nu fi cunoscut de litigiul dintre unchiul ( reclamantul) şi mama lui ( pârâta). Nu prezintă importanţă că pârâtul P G – S efectuează lucrări de finisare a casei, acest lucru neputând demonstra că nu a existat complicitatea lui la fraudă.
Instanţa nu apreciază ca fiind relevante nici susţinerile martorului în sensul că banii obţinuţi din vânzarea imobilului sunt folosiţi pentru întreţinerea fiicei pârâţilor P T şi V, deoarece aceste aspecte sunt cunoscute din spusele celei din urmă, care are interes să declare astfel.
Aşadar este evidentă complicitatea frauduloasă a celor trei pârâţi la încheierea actului de vânzare – cumpărare, cu toţii având interesul provocării stării de insolvabilitate a debitoarei.
In această situaţie se impune desfiinţarea contractului de vânzare – cumpărare, dar şi repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul reintrării imobilului în patrimoniul pârâţilor P T şi V, chiar dacă numai PT are calitatea de debitor, pentru că pentru recuperarea debitului şi continuarea executării silite se impune solicitarea partajului acestor bunuri .
Faţă de aceste considerente şi având în vedere disp.art.975 C.civ. instanţa va admite acţiunea.
Va desfiinţa contractul de vânzare cumpărare cu încheierea de autentificare nr.4583/04.11.2007 a BNP E. M şi M.N. B din T cu consecinţa reintrării imobilelor ce fac obiectul contractului, constând în casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 1.875 mp situat în intravilanul com. C şi terenul arabil în suprafaţă de 5625 mp situat în extravilanul com. C , jud. G în patrimoniul pârâţilor P M. T şi P D. V .
Conform art.274 C.p.c. va obliga pârâţii să plătească reclamantului 3216 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru şi timbru judiciar.
