Acţiune pauliană –revocatorie


Prin  acţiunea  înregistrată la  această  instanţă  sub  nr.2778/324/2011  la  data  de  03.06.2011,  reclamantul  P  G a  chemat  în judecată pe  pârâţii  P  T  P D.  V  şi  P  V. G S pentru  desfiinţarea  contractului de  vânzare  cumpărare  cu încheierea de  autentificare nr.4583/04.11.2007 a  Notariatului  Public M.N.  B  T,  cu  consecinţa  revenirii  bunului  în  patrimoniul  debitoarei  sale  P  T  şi  a  solicitat  obligarea  pârâţilor  la  cheltuieli de  judecată.

În  fapt în  motivarea  acţiunii, reclamantul a  arătat  că,  este  creditorul  pârâtei  P T conform sentinţei  civile 1390/27.05.2010 a  Judecătoriei  T, în temeiul  căreia  îi  datorează 50.000  Euro  şi  14.193,60  lei .

A arătat  reclamantul  că,  debitoarea  ştiind  că este  urmărită  silit, împreună  cu  soţul  său  a  înstrăinat  bunul  imobil  situat  în  intravilanul com.C  constând  în  suprafaţa de 1875  m.p.  teren  şi  construcţiile,  precum şi terenul  arabil  situat  în extravilanul  com.C,  jud.G.

Precizează  reclamantul  că  prin această  înstrăinare a suferit un prejudiciu actual  şi  personal, deoarece  pârâta şi-a  provocat  starea  de insolvabilitate  şi  nu-şi  poate executa  creanţa .

Şi-a  întemeiat  cererea pe  disp.art.975 C.civ.

In dovedirea  acţiunii a  solicitat probele  cu  înscrisuri  şi  martori.

A  depus  la  dosar următoarele  acte:  procesul verbal  din  21.03.2011 –  dosar executare 495/2010 al  BEJ  G  R T, act  de  dezmembrare  şi contractul  de  vânzare  cumpărare  cu încheierea  de  autentificare  4583/04.11.2007,  adresa  nr.5608/2010  emisă  de  UAT  C –  P  C,  notificare  nr.495/17.12.2010,  adresă  din  acelaşi  dosar de  executare  emisă  la 31.01.2011,  somaţie de executare  495/08.10.2010  şi  procesul  verbal  privind  cheltuielile  de  executare,  sentinţa  civilă  1390/2010 a Judecătoriei  Tecuci,  încheierea  din 11.08.2010 –  dosar 3863/324/2010  al  Judecătoriei  T,  încheierea  din  03.09.2010 –  dosar  4329/324/2010  al  Judecătoriei  T .

Pârâţii  P  T  şi V  au  formulat  întâmpinare  prin care  au  solicitat  respingerea  acţiunii astfel:

1) pe  cale de  excepţie –  invocând  prescripţia  dreptului la acţiune, deoarece fiind o acţiune  revocatorie se  prescrie  în termenul  general  de  prescripţie de 3  ani prevăzut  de art.8  alin.1  din  Decretul  167/1958.

2)  pe fondul  cauzei  a  solicitat  respingerea  acţiunii  ca  nefondată, deoarece  bunul a fost  înstrăinat  din alte  motive  decât  cele arătate  de reclamant  şi de asemenea  pentru  că  nu  sunt  îndeplinite  condiţiile  acţiunii pauliene.

Astfel au  arătat  pârâţii  să  nu  şi-au creat o stare de insolvabilitate  în  frauda  reclamatului, deoarece  valoarea bunului  înstrăinat a  fost înlocuită de preţul primit,  nefăcând  vreo  liberalitate.

Mai  mult, actul  de  vânzare –  cumpărare  a  fost  încheiat  în anul 2007, iar  executarea a început  în anul 2010,  iar creditorul  trebuie  să  probeze  reaua –  credinţă,  participarea  terţului la  aşa-zisa  fraudă.

Au mai  susţinut  că  pârâtul  Purcel  George –  Silviu a muncit în  străinătate  pentru a  achita preţul.

In dovedirea  susţinerilor au  solicitat  administrarea  probelor  cu  acte  şi  martori .

Au  depus  la  dosar  contractul  de  muncă  şi  acte din care rezultă  veniturile  pârâtului  Purcel  Silviu, o serie de  facturi  şi  bonuri de  achiziţionare a  diverse  bunuri  şi materiale  de construcţie.

 Referitor  la  excepţia  prescripţiei  dreptului la  acţiune,  instanţa  s-a  pronunţat  prin încheierea  din data  de  01.11.2011, prin care a  respins  această  excepţie pentru  următoarele  considerente:

Conform  art.975 C.civ. acţiunea revocatorie (pauliană) este acţiunea prin care creditorul poate cere revocarea (desfiinţarea) pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale.

Aşadar una din condiţiile pe care acţiunea în speţă, trebuie să o îndeplinească este ca titularul acestei acţiuni să aibă calitate de creditor.

În prezenta cauză reclamantul a dobândit calitate de creditor din momentul rămânerii definitive a sentinţei civile nr.1390/2010 a Judecătoriei Tecuci, prin care pârâta P T a fost obligată să plătească reclamantului suma de 50.000 euro în echivalent lei la data plăţii şi 7.353 lei cheltuieli de judecată.

Aşadar, instanţa apreciază că termenul de prescripţie de trei ani prev. de art.3 alin.1 din Decretul 167/1958 aplicabil în condiţiile art.201 din Legea 71/2011, a început să curgă de la data rămânerii definitive a sentinţei civile 1390/2010 a Judecătoriei Tecuci şi nu de la data intabulării contractului de vânzare – cumpărare în cartea funciară.

Chiar dacă prin îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară dreptul de proprietate a devenit opozabil erga omnes reclamantul nu avea interesul să promoveze prezenta acţiune mai devreme, deoarece realizarea dreptului său depindea de soarta procesului finalizat prin sentinţa civilă 1390/2010 a Judecătoriei Tecuci.

Pe  fondul  cauzei  instanţa  reţine  următoarele:

Prin sentinţa  civilă  nr.1390/27.05.2010 a  Judecătoriei  Tecuci  pronunţată în  dosarul nr.3591/324/2007  pârâta  P T a  fost  obligată  să  plătească  reclamantului  suma  de  50.000  Euro  în echivalent  lei la  data  plăţii  şi  7353 lei  cheltuieli de  judecată.

 Sentinţa a  fost investită  cu  formulă  executorie  şi  pusă în executare  de  creditorul Purcel  Georgică , declanşându-se  executarea  silită  faţă  de  P  T  aşa  cum  rezultă  din  actele  de  executare  emise  în  dosarul  495/2010  al BEJ  G  din  T.

Pe  parcursul  executării s-a constatat  că, debitoarea  P  T  nu  figura  cu  bunuri  mobile  şi  imobile (  adresa  nr.5608/2010 –  Primăria  T)  şi  că  împreună  cu  soţul  său,  pârâtul  P  V  vându-se  fiului  lor,  pârâtul  P  G –  S, întreaga  lor  avere  constând  în  imobil  casă de  locuit şi  teren  aferent  în  suprafaţă de  1875  m.p.  situat  în  intravilanul com.C,  jud.Gl, precum  şi  terenul  în  suprafaţă de  5625  m.p.  situat  în  extravilanul com.C.

Această  vânzare s-a  realizat  cu  contractul  autentificat  sub  nr.4583/04.11.2007 .

Instanţa  constată  că  sunt  îndeplinite  condiţiile  intentării  acţiunii revocatorii (  pauliene)  astfel:

1)  Prin  contractul de  vânzare –  cumpărare  cu  încheierea  de  autentificare  4583/2007 s-a  creat un prejudiciu  creditorului, deoarece debitoarea P  T şi-a  creat  starea  de  insolvabilitate,  ea nemaiavând  şi  alte  bunuri  care  să  poată  fi  urmărite  silit .

2)  Debitoarea P T a avut  cunoştinţă  de  rezultatul  păgubitor  al  contractului  de vânzare –  cumpărare, faţă  de  creditorul  său.

Astfel, de  observat că deşi  sentinţa  civilă 1390 este  pronunţată  în anul 2010,  litigiul  respectiv  dăinuie  din  anul  2007, acţiunea fiind  înregistrată la  data  de  21.09.2007 (  dosar  3591/324/2007 – sentinţa  civilă  1390/2010 –  fila  15).

 Aşadar la data încheierii contractului 04.11.2007,  pârâta  fusese  deja  chemată în judecată  de reclamant la data de  21.09.2007 şi  deci  aflase  de  pretenţiile  acestuia .

Anticipând  rezultatul  procesului,  pârâta  cu acordul soţului  său, pârâtul  P V  şi-au  înstrăinat  bunurile  imobile fiului  lor,  pârâtul  P S  pentru a  preîntâmpina  şi  împiedeca o  eventuală  executare  silită.

3) Reclamantul – creditor are  o  creanţă constatată  prin  titlul  executoriu pe  care  îl  constituie  sentinţa  civilă nr.1390/2010 a  Judecătoriei  T.

4) In ceea  ce  priveşte  complicitatea  la  fraudă a  terţului, în speţă  pârâtul Purcel  Silviu, cu  care  debitoarea şi soţul ei au încheiat  actul  oneros,  instanţa  apreciază  că  este  dovedită.

Astfel,  pârâtul P G  S este  fiul  vânzătorilor,  iar reclamantul  este  rudă  cu părţile  în  proces, fiind  fratele  pârâtului  P V, ceea  ce  înseamnă  că  avea  cunoştinţă de  litigiul  existent  între  părţi .

Din considerentele sentinţei  civile  1390/2010  rezultă că reclamantul  i-ar  fi  încredinţat  pârâtei  spre  păstrare  suma de 100.000  euro la data  de  20.08.2006,  iar din  contractul de  vânzare –  cumpărare  atacat,  rezultă  că în  acea  perioadă pârâţii  P T  şi  V  au edificat  casa  ce a  făcut  obiectul contractului  respectiv (  locuinţa  prin edificare  în baza autorizaţiei  14/30.06.2004  eliberată  de  Primăria  com. C, fiind  finalizată  conform  procesului verbal de  recepţie  la  terminarea  lucrărilor  nr.2311/15.06.2007).

Foarte  probabil  că  banii respectivi  să  fi  fost  investiţi  în locuinţa  celor doi  soţi  pârâţi,  locuinţă pe  care  apoi  au  vândut-o fiului  lor  P  G-  S, de  la care nu  există  nicio  dovadă  certă că  au  încasat  vreun  preţ, deoarece  în  contract  se  face  menţiunea  că  preţul a  fost  înmânat  vânzătorilor anterior  autentificării  contractului .

Martorul  M  M  audiat  în  cauză a  arătat  că  până  când acesta a  plecat în  Italia să  muncească  înainte  de anul 2007 a  locuit  cu  părinţii  lui,  iar atunci  când vine în ţară locuieşte  în  imobilul  ce  face  obiectul  contractului, aşa  încât este  imposibil  ca  pârâtul  P G –  S să  nu fi cunoscut  de  litigiul  dintre  unchiul ( reclamantul)  şi mama  lui (  pârâta).  Nu  prezintă  importanţă  că  pârâtul P G –  S  efectuează  lucrări  de  finisare a  casei, acest  lucru  neputând  demonstra  că  nu a  existat  complicitatea  lui  la  fraudă.

 Instanţa  nu  apreciază  ca fiind  relevante nici  susţinerile  martorului  în  sensul  că  banii  obţinuţi  din  vânzarea  imobilului  sunt  folosiţi pentru  întreţinerea  fiicei  pârâţilor  P T  şi  V, deoarece  aceste aspecte  sunt cunoscute  din  spusele  celei  din urmă,  care  are  interes  să declare  astfel.

Aşadar este evidentă complicitatea frauduloasă a  celor  trei  pârâţi  la  încheierea actului  de  vânzare –  cumpărare,  cu  toţii având  interesul provocării  stării de  insolvabilitate a  debitoarei.

In această  situaţie  se  impune  desfiinţarea  contractului  de  vânzare –  cumpărare, dar  şi  repunerea  părţilor  în  situaţia  anterioară  în sensul  reintrării  imobilului  în  patrimoniul  pârâţilor  P T  şi  V,  chiar  dacă  numai  PT  are  calitatea  de  debitor, pentru  că  pentru  recuperarea  debitului  şi  continuarea  executării  silite  se  impune  solicitarea  partajului  acestor  bunuri .

Faţă de  aceste  considerente  şi  având  în  vedere  disp.art.975 C.civ. instanţa  va  admite  acţiunea.

Va  desfiinţa contractul de vânzare cumpărare cu încheierea de autentificare nr.4583/04.11.2007 a BNP E. M  şi M.N. B din T cu consecinţa reintrării imobilelor ce fac obiectul contractului, constând în casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 1.875 mp situat în intravilanul com. C  şi terenul arabil în suprafaţă de 5625 mp  situat în extravilanul com. C , jud. G în patrimoniul pârâţilor P M. T şi P D. V .

Conform art.274 C.p.c.  va  obliga  pârâţii  să  plătească  reclamantului  3216  lei  cheltuieli  de  judecată reprezentând taxă  timbru  şi  timbru  judiciar.