Acţiune revocatorie. Condiţii de admisibilitate.
Prin cererea înregistrată la Judecatoria Vaslui reclamanta P. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M. G., M. A., M. R. şi M. A., revocarea contractului de vânzare – cumpărare a unui imobil situat in sat Bădeana, comuna Tutova, judeţul Vaslui.
In motivare se arată că reclamanta este creditoarea pârâtei M. A. şi aceasta a vândut imobilul cu rea-credinţă pentru ca reclamanta să nu-şi poată recupera banii care i se cuvin.
Pârâta M. A., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii întrucât imobilul vândut nu era în totalitate bun comun al soţilor M. ci, partial, bun propriu al soţului ei, dobândit prin donaţie, iar soţul ei nu este debitor faţă de reclamanta.
în contradovadă s-au depus acte.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a retinut următoarele:
Prin sentinţa civilă 1406/17.05.2006 a Judecătoriei Vaslui, pârâta M. A. a fost obligată să plătească reclamantei suma de 59.513.289,90 lei reprezentând împrumut, 120.064.285 lei reprezentând dobândă şi 39.312.000 lei penalităţi, precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 13.835.000 lei.
Hotărârea este definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului la 6.03.2007.
La data de 17.01.2008 pârâta M. A. şi soţul ei M. G. vând fiilor lor, pârâţii M. A. şi M. R., imobilul proprietatea lor bun propriu şi bun comun, situat în sat Bădeana, comuna Tutova.
Acţiunea reclamantei are caracterul unei acţiunii revocatorii ce se fundamentează atât pe principiul înscris în dispoziţiile art. 1718 Cod civil: „ oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobiliare şi imobiliare, prezente şi viitoare”, adică cu întregul său patrimoniu, asupra căruia se întinde dreptul de gaj general al creditorilor, cât şi pe un alt principiu, acela al executării cu bună-credinţă a contractelor (art.970 alin. 1 Cod civil).
Scopul acţiunii revocatorii este de a asigura şi păstra integritatea patrimoniului debitorului, prin desfiinţarea actelor frauduloase pe care debitorul le-ar face în dauna creditorilor săi.
Dreptul creditorilor de a recurge la o astfel de acţiune este reglementată de art. 975 Cod civil, potrivit căruia ei pot să atace actele viclene facute de debitori in prejudiciul drepturilor lor.
Acţiunea revocatorie are un caracter subsidiar. Ea este justificată numai în ipoteza m care creditorul nu-şi poate realiza creanţa împotriva debitorului dat fiind că prin actele frauduloase efectuate acesta şi-a diminuat substantial
3
patrimoniul sau a devenit insolvabil, încât creanţa nu poate fi executată în întregime sau nici partial.
Reclamanta, interpelată de instanţă, a arătat că nu a uzat de procedura executării silite a pârâtei care îi este debitoare. A depus însă la dosar o adeverinţă emisă de Primăria Tutova din care rezultă că familia M. G. şi A. nu deţin bunuri mobile şi imobile pe raza comunei Tutova conform evidenţelor lor (fila 7).
Instanţa apreciază că această adeverinţă este insufîcientă pentru a demonstra insolvabilitatea debitoarei sau imposibilitatea executării fie şi parţiale a creanţei.
Dacă reclamanta ar fi solicitat executarea silită a debitoarei, executorul judecătoresc ar fi avut posibilitatea de a veriflca starea materială generală a pârâtei întrucât patrimoniul unei persoane nu cuprinde numai bunuri mobile şi imobile, ci şi lichidităţi băneşti şi drepturi de creanţă faţă de alţi debitori, etc.
Numai în situaţia în care ar fi existat dovada certă că pârâta-debitoare nu mai deţine niciun fel bunuri şi venituri prezente şi viitoare care să poată fi executate pentru realizarea creanţei reclamantei – creditoare, acţiunea revocatorie ar fi fost în principiu admisibilă cu condiţia dovedirii şi a celorlalte condiţii de admisibilitate legate de frauda debitului şi complicitatea la fraudă a terţului.
In consecinţă, neexistând dovada că prin actul atacat debitorul a acţionat cu intenţia de a-şi provoca sau mări starea dajnsolvabilitate prejudiciind astfel creditorul, acţiunea reclamantei a fost respinsă.
Hotărârea a fost menţinută de instanţa de recurs.
