Acţiunea în anulare sentinţă arbitrală. Competenţa materială de soluţionare.
Instanţa competentă a soluţiona acţiunea în anulare sentinţă arbitrală este instanţa imediat superioară celei care, in lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece in fond cauza.
– Articolul 365 alin. 1 Cod procedură civilă.
Potrivit art.365 alin.1 C.pr.civ, competenţa de a judeca in primă instanţă acţiunea in anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute la art.342, in circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul, iar potrivit art.342 alin. 1 C.pr.civ, pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi in organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată care, in lipsa convenţiei arbitrale, ar fi competentă să judece in fond, in primă instanţă.
Potrivit art.365 alin.1 C.pr.civ, competenţa de a judeca in primă instanţă acţiunea in anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute la art.342, in circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul, iar potrivit art.342 alin. 1 C.pr.civ, pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi in organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată care, in lipsa convenţiei arbitrale, ar fi competentă să judece in fond, in primă instanţă.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
SENTINŢA CIVILĂ NR.96 din 13.09.2012)
Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.06.2012 sub nr.4857/2/2012 reclamanta M F a formulat cerere in anularea sentinţei arbitrale nr.92/08.05.2012 pronunţată in dosarul nr.21/2012 de către CACI.
In motivarea cererii s-a invocat, in esenţă, faptul că hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii fiind incident cazul de anulare prevăzut de art.364 lit.i C.pr.civ. În acest sens s-a arătat că intră sub incidenţa acestui caz de anulare nerespectarea principiului contradictorialităţii, respectarea şi apărarea dreptului la apărare, faptul că hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele încălcarea sau ignorarea autorităţii de lucru judecat.
S-a mai invocat ca motiv de anulare a sentinţei arbitrale şi cazurile prevăzute de art.364 lit.a şi b, respectiv litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului şi tribunalul arbitral a soluţionat litigiu fără să existe o convenţie arbitrală sau in temeiul unei convenţii nule sau inoperante. Arată reclamanta că nu a avut cunoştinţă de semnarea vreunei convenţii, această convenţie nu a fost discutată şi aprobată de reclamantă, fiind in eroare cu privire la actele semnate şi nu i s-a solicitat prezenţa la sediu pentru a semna vreo convenţie.
Astfel, cât timp presupusul contract nu este o reprezentare a voinţei reclamantei, lipsindu-i elementele de bază pentru a se vorbi de un contract valabil, nu se poate pune problema de o soluţionare de către Curtea de Arbitraj Internaţional a acestui litigiu.
In drept s-au invocat prevederile art.364 lit.a, b şi i C.pr.civ, art.6 pct.1 CEDO, art.24 alin.1 , 2 din Constituţie.
La data de 18.07.2012, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a Civilă a fost înregistrată sub nr.5783/2/2012 cererea in anulare a sentinţei arbitrale nr.92/08.05.2012 pronunţată in dosarul nr.21/2012 de către CACI, modificată prin încheierea de îndreptare din 20.06.2012, formulată de reclamanta M F, fiind reluate aceleaşi motive ca şi in cererea înregistrată sub nr.4857/2/2012.
La termenul de judecată din data de 13.09.2012, Curtea a dispus conexarea dosarului nr.5783/2/2012 la dosarul nr.4857/2/2012, la acelaşi termen de judecată invocând din oficiu şi excepţia necompetenţei materiale a Curţii.
Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Curţii, faţă de dispoziţiile art.137 alin.2 C.pr.civ . care prevăd că instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură sau de fond care fac de prisos in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii, Curtea reţine următoarele:
In cauza de faţă, instanţa care ar fi fost competentă să judece in fond cauza, in lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost judecătoria având in vedere valoarea litigiului, respectiv 8.888,17 lei astfel cum este precizat in lei in acţiunea arbitrală precum şi dispoziţiile art.art.2 pct.1 lit.b C.pr.civ.
Prin urmare, instanţa imediat superioară este tribunalul, motiv pentru care, competenţa de soluţionare a prezentei acţiuni revine acestuia faţă de dispoziţiile legale precitate.
Având in vedere aceste considerente, Curtea, in temeiul art.158 alin.3 C.pr.civ şi art.365 alin.1 C.pr.civ rap la art. 342 alin. 1 C.pr.civ şi art.2 pct.1 lit.b C.pr.civ, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucureşti.
