Acţiunea prin care promitentul cumpărător, având şi calitatea de beneficiar al promisiunii de vânzare, solicită să se constate intervenită convenţia şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare nu este inadmisibilă.
Potrivit art.l073, 1077 din Codul civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, iar în situaţia în care obligaţia de a face nu este executată de către debitor, creditorul poate fi autorizat a o aduce la îndeplinire pe cheltuiala debitorului.
Inadmisibilitatea unei acţiuni trebuie să rezulte dintr-un text legal expres care este de strictă interpretare, pentru a nu se limita nelegal accesul la justiţie.
Prin sentinţa civilă nr. 2849 din 25 mai 2005, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul civil nr.1541/2005 a fost respinsă acţiunea prin care reclamantul X, în contradictoriu cu pârâţii Y şi Z, a solicitat să se constate că între părţi a intervenit o convenţie de vânzare-cumpărare cu privire la un teren şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că, potrivit legislaţiei relative la dreptul de proprietate asupra terenurilor, acţiunea este inadmisibilă, reclamantul având posibilitatea să îi notifice pe pârâţi şi să solicite obligarea lor la daune cominatorii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul care a susţinut că nici o dispoziţie legală nu declară inadmisibile asemenea acţiuni şi că prima instanţă a ignorat voinţa părţilor din proces.
Apelul a fost apreciat ca fondat.
Sentinţa primei instanţe este nelegală, întrucât nici o dispoziţie legală
nu declară inadmisibilitatea acţiunilor prin care promitentul cumpărător (beneficiar al promisiunii de vânzare) solicită să se constate intervenită convenţia şi să se pronunţe o hotărâre care să valoreze act autentic, suplinind astfel lipsa de voinţă a unora din părţile actului.
In lipsa unei asemenea dispoziţii exprese care ar avea şi efectul limitării accesului la justiţie şi în prezenţa principiului înscris în art.21 din Constituţie şi în art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, acţiunea nu putea fi respinsă ca inadmisibilă.
Pe de altă parte, admisibilitatea capătului 1 din acţiune, derivând din caracterul subsidiar prevăzut de art.III C.Proc.civ., se raportează la realizarea dreptului subiectiv ca efect final, în speţă la realizarea dreptului de a beneficia de îndeplinirea exactă a obligaţiei, potrivit art. 1073 Cod civil.
Reţinând astfel că prima instanţă a soluţionat procesul fără a analiza fondul pretenţiei, pronunţându-se pe o excepţie nelegală, tribunalul, în temeiul art.297 Cod procedură civilă, va admite apelul, va desfiinţa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va cerceta dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1073, 1077 Cod civil, raportate la obiectul cauzei şi în funcţie de administrarea probei cu înscrisurile necesare transmiterii dreptului de proprietate asupra terenurilor şi de elementele obligatorii pe care trebuie să le conţină convenţia, va soluţiona în fond cauza.
Se vor avea în vedere şi prevederile art.5 alin. 2, titlul X din Legea nr.247/2005.
