Curtea de apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 2790din 27 iunie 2011
Prin sentinţa civilă nr.5968 din 26.11.2010 pronunţată de Tribunalul Sălaj a fost admisă acţiunea formulată de petenta SC P.P. SRL -Zalău, societate în lichidare judiciară reprezentată de lichidator judiciar şi obligată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Sălaj să plătească reclamantei suma de 12.579 lei reprezentând indemnizaţii pentru concedii medicale pe perioada august 2007 – aprilie 2010.
A fost respinsă excepţia prescrierii dreptului pentru anul 2006.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin petitul acţiunii se solicită restituirea sumei de 12.579 lei reprezentând indemnizaţia pentru perioada august 2007 – aprilie 2010 şi nu din ianuarie 2007. Apoi, nu s-a dovedit că în această sumă a fost inclus soldul aferent anului 2007 . Prin urmare, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru restituirea indemnizaţiei nu s-a prescris.
Conform art.12 din Legea nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de sociale de sănătate , indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă de către angajator , din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă , iar din ziua următoare , din bugetul Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Disp. art.36 şi 40 din lege reglementează calculul , plata indemnizaţiilor şi documentaţia necesară.
Angajatorul SC P.P. SRL a calculat şi virat la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii.
Pe de altă parte, Casa de Asigurări de Sănătate nu s-a contestat realitatea sumei de 12,579 lei şi nici depunerea de către angajator a documentaţiei pentru plata acesteia.
Raportul juridic obligaţional s-a născut sub acţiunea OUG nr. 158/2005 , înainte de modificările aduse prin OUG nr.36/2010 , astfel că se aplică în întregime prevederile actului normativ valabil la momentul încheierii sau naşterii raportului juridic.
OUG nr.36/ 2010 nu se poate aplica actului juridic şi efectelor acestora , adică restituirilor de indemnizaţii , născute sub egida vechii reglementări , situaţie în care termenul de prescripţie pentru solicitarea indemnizaţiilor este de 3 ani conform vechilor reglementări , nu de 90 de zile, prevăzut de noua lege. A interpreta astfel ar însemna că noua lege retroactivează ceea ce ar contraveni principiului neretroactivităţii prevăzut de art.15 din Constituţie.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Sălaj a formulatrecursîmpotriva acestei hotărărisolicitănd casarea sentinţei şi rejudecarea cauzei pe fond învederând în esenţă că prima instanţă a ignorat principiul aplicării imediate a legii noi şi a interpretat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză.
Curtea din oficiu, în baza art.306 alin.2 C.pr.civ. a invocat ca motiv de ordine publică, nelegala compunere a completului de judecată, raportat la dispoziţiile art. 304 pct.1 C.pr.civ coroborat cu art.52 din OG nr.158/2005 şi art. 55 din Legea nr.304/2004 şi reţine cauza în pronunţare.
Analizând motivele de recurs invocate. Curtea retine următoarele.
* >
Potrivit art.6 din Legea nr.85/2006, toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului comercial, în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.
Conform art.11 alin.1 şi 2 din acelaşi act normativ, atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolvenţei, principalele atribuţii ale judecătorului sindic fiind enumerate.
Coroborând dispoziţiile legale enunţate anterior, Curtea constată că nu se poate susţine cu temei că toate acţiunile promovate de către debitoarea aflată în sunt date de legiuitor în competenţa materială a judecătorului sindic, atribuţiile sale jurisdicţionale fiind limitate doar la cele aferente procedurii.
Prin urmare, acţiunile prin care debitoarea în insolvenţă tinde la recuperarea creanţelor proprii de la diverşi parteneri contractuali nu intră în competenţa judecătorului sindic întrucât deşi vizează averea debitoarei nu sunt aferente procedurii în înţelesul art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Aşadar, întrucât în speţă demersul judiciar al reclamantei care vizează recuperarea unor creanţe ale debitoarei de la debitorii săi nu este dată de legiuitor în competenţa de soluţionare a judecătorului sindic, constatând că ne aflăm în prezenţa unei cereri în materie comercială, evaluabilă în bani, obiectul cererii fiind 12.572 lei, Curtea va stabili că potrivit dispoziţiilor art.52 din OG nr.158/2005 şi art. 55 din Legea nr.304/2004, competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine unei jurisdicţii speciale, completele constituite în materia asigurărilor sociale potrivit dispoziţiilor legale enunţate anterior.
În consecinţă, Curtea, în temeiul art.312 alin.5 şi art. 304 pct.1 C.pr.civ. raportat la art.52 din OG nr.158/2005 şi art. 55 din Legea nr.304/2004 va admite recursul declarat de pârâtă, va casa în întregime hotărârea recurată şi va trimite cauza în vederea soluţionării în primă instanţă Tribunalului Sălaj, completelor specializate în materia asigurărilor sociale. (Judecător Augusta Chichişan)
