metodologice de aplicare a OUG 148/2005
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia comerciala si de administrativ si fiscal sub nr.4599/118/07.05.2009, reclamanta A.R., în contradictoriu cu pârâta DMPS CONSTANTA, a solicitat ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna anularea Deciziei nr.6892/13.03.2009.
Motivând cererea, a aratat ca, prin Decizia nr.16691/2009 s-a stabilit în favoarea reclamantei o indemnizatie pentru cresterea copilului de 600 lei, începând cu data de 16.01.2009, desi reclamanta a dat nastere la doi copii.
Arata reclamanta ca, a contestat decizia în termenul legal, iar prin adresa nr.6892/2009 i s-a comunicat ca „… pentru gemeni, tripleti etc. se acorda o singura indemnizatie pentru cresterea copilului”.
Prin solutia data, reclamanta a considerat ca, unul dintre cei doi copii este lipsit de dreptul la prevederile O.U.G. nr.148/2005, invocând exceptia de nelegalitate a art.3 alin.1 din H.G. nr.1025/2006.
Prin întâmpinare, pârâta DMPS CONSTANTA a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, cu motivatia în esenta ca, aceasta ar apartine celui fata de care se poate realiza interesul respectiv, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, precum si a exceptiei de nelegalitate invocata cu referire la disp.art.3 al.1 din HG nr.1025/2006.
Prin Încheierea de sedinta din data de 15 octombrie 2009, Tribunalul Constanta a admis cererea formulata de reclamanta pentru introducerea în cauza în calitate de pârâta si a AJPS CONSTANTA, reclamanta precizând ca aceasta are calitate procesuala pasiva.
Prin întâmpinare, pârâta AJPS CONSTANTA a solicitat respingerea actiunii dedusa judecatii, ca nefondata.
Prin Încheierea din 29.10.2009 instanta de fond a dispus sesizarea Curtii de Apel Constanta cu solutionarea exceptiei de nelegalitate invocata de reclamanta.
Curtea de Apel Constanta prin Sentinta civila nr.48/2010 a admis exceptia de nelegalitate si a constatat nelegalitatea art.3 alin.1 din H.G. nr.1025/2006, retinând în esenta ca, dispozitiile a caror nelegalitate se solicita a fi constatata completeaza în mod nelegal actul normativ cu forta superioara, în aplicarea caruia a fost emis si încalca principiul egalitatii de tratament între copii proveniti dintr-o sarcina simpla si multipla.
Prin Sentinta civila nr.674 din 27.05.2010, Tribunalul Constanta a admis actiunea formulata de reclamanta A.R., dispunând anularea Deciziei nr.6892/13.03.2009 emisa de pârâta, cu consecinta obligarii pârâtei la emiterea unei decizii privind acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului, pentru fiecare minor, începând cu 16.01.2009 si pâna la împlinirea vârstei de 2 ani pentru minorii A.A. si A.A.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut în esenta ca, la data de 01.12.2008 reclamanta a nascut minorii A.A. si A.A., iar în urma solicitarii sale s-a emis Decizia nr.16691/2009 prin care i s-a acordat o indemnizatie de 600 lei pentru cresterea copilului.
Potrivit art.2 alin.1, 2, 3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.148/2005 aprobate prin H.G. nr.1025/2006: „Concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului sau, dupa caz, pentru primii 3 copii încredintati în vederea adoptiei, adoptati sau aflati în plasament ori în plasament în regim de urgenta, precum si pentru cei pentru care a fost instituita tutela. Alocatia de stat pentru copii se cuvine pentru fiecare dintre copiii rezultati în urma primelor 3 nasteri sau, dupa caz, pentru primii 3 copii încredintati în vederea adoptiei, adoptati sau aflati în plasament ori în plasament în regim de urgenta, precum si pentru cei pentru care a fost instituita tutela.
În întelesul disp. art.(1) si (2) prin nastere se întelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii”.
În întelesul disp. art.(1) si (2) prin nastere se întelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii”.
Potrivit art.6 alin.1 din O.U.G. nr.148/2005 concediul si indemnizatia lunara prevazute la art.1, respectiv la art.2, precum si stimulentul prevazut la art.3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nasteri sau, dupa caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situatiile prevazute la art.5 alin.2, respectiv persoana care a adoptat copilul, careia i s-a încredintat copilul în vederea adoptiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenta, cu exceptia asistentului maternal profesionist, precum si persoana care a fost numita tutore.
Potrivit principiului egalitatii între cetateni si practicii CEDO s-a retinut ca, între persoane aflate în situatii identice sau analoage, nu poate fi operata nici o .
Asa fiind, apreciaza instanta de fond ca, daca s-ar admite ipoteza ca, indemnizatia s-ar acorda nu pentru fiecare copil nascut, ci pentru nastere, între nou-nascuti ar face distinctie dupa cum acestia s-au nascut dintr-o sarcina simpla sau multipla, ceea ce ar încalca principiul egalitatii de tratament între acestia.
Prin urmare, singura împrejurarea prin care nou-nascutii ar beneficia de un tratament similar, ar fi ca fiecare dintre ei sa beneficieze de indemnizatie.
O atare interpretare îsi gaseste sprijin chiar în disp. O.U.G. nr.148/2005, care nu distinge între primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situatiile prevazute la art.5 alin.(2), respectiv persoana care a adoptat copilul, careia i s-a încredintat copilul în vederea adoptiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenta, cu exceptia asistentului maternal profesionist, precum si persoana care a fost numita tutore.
Cu aceeasi ocazie pot fi plasati sau adoptati doi sau trei copii, ceea ce nu împiedica acordarea drepturilor raportat la numarul lor si nu la împrejurarea care da nastere dreptului.
Având în vedere acest fapt, precum si ca O.U.G. nr.148/2005 nu defineste nasterea, nu se justifica o interpretare diferita pentru împrejurarea nasterii fata de celelalte împrejurari generatoare ale drepturilor în discutie, si în cazul nasterii elementul de referinta trebuind sa fie numarul copiilor, iar nu cel al nasterilor.
Astfel, instanta de fond a apreciat ca, pentru înlaturarea acestei inechitati este necesar sa se acorde indemnizatia de crestere a copilului pentru fiecare copil, indiferent daca provine dintr-o sarcina singulara sau una multipla.
De altfel, chiar legiuitorul a înteles necesitatea acordarii indemnizatiei pentru fiecare copil nascut prin adoptarea Legii nr.239/2009, care înlatura aceste discriminari.
Instanta de fond a avut în vedere si incidenta disp. art.4 din Legea nr. 554/2004, odata ce, prin Sentinta civila nr.48/2010, Curtea de Apel Constanta a constatat nelegalitatea art.3 alin.1 din H.G. nr.1025/2006.
Împotriva acestei hotarâri în termen legal a declarat recurs pârâta AJPS CONSTANTA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevazut de art.20 din Legea nr.554/2004, art.304 pct.9 si art.3041 Cod pr.civila si urmatoarea motivatie, în esenta:
-instanta de fond nu a tinut seama de dispozitiile legale incidente în cauza de fata, pronuntând o sentinta cu încalcarea si aplicarea gresita a legii;
-datorita modificarii art.2 din OUG nr.148/2005 prin Legea nr.239/2009, act normativ publicat în M.O nr.403/15.06.2009, ce a intrat în vigoare la 18.06.2009, reclamanta primeste indemnizatie lunara începând cu aceasta data si pentru al doilea copil;
-intimata reclamanta nu poate beneficia de dispozitiile OUG nr.148/2005, astfel cum au fost modificate de Legea nr.239/2009, decât de la data de 18.06.2009 si nu de la data de 16.01.2009 cum a stabilit gresit instanta de fond.
Solicita admiterea recursului, modificarea sentintei recurate, în sensul respingerii actiunii ca nefondata, cu consecinta mentinerii Deciziei nr.16691/16.02.2009 si a raspunsului la contestatie nr.6892/13.03.2009 ca temeinice si legale.
Examinând actele si lucrarile dosarului,prin prisma sustinerilor partilor si vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea apreciaza în sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Intimata reclamanta A.R. a formulat contestatie, înregistrata sub nr.6892/13.03.2009, împotriva Deciziei nr.16691/16.02.2009, prin care i-a fost aprobata îndemnizatia pentru cresterea unui singur copilul, desi formulase cerere pentru ambii copii nascuti la data de 02.12.2008 – gemeni – respectiv A.A. si A.A.
Cu adresa nr.6892/13.03.2009 intimata a fost înstiintata de catre recurenta ca, potrivit disp.art.6 din OUG nr.148/2005 si a prevederilor art.2 al.1 din HG nr.1025/2006, pentru gemeni, tripleti etc, „se acorda o singura indemnizatie pentru cresterea copilului, în cuantumul stabilit de actele normative în vigoare la data prezentei”.
Fata de situatia creata, intimata a promovat contestatie la instanta împotriva adresei nr.6892/13.03.2009 a DMPS Constanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie si pentru corecta solutionare a cauzei a înteles a invoca exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art.3 al.1 din HG nr.1025/2006.
În urma sesizarii Curtii de Apel Constanta – Sectia contencios administrativ cu solutionarea exceptiei de nelegalitate invocata de intimata, instanta a pronuntat Sentinta civila nr.48/CA/10.02.2010, în dosar nr.1754/36/2009, prin care, admite exceptia de nelegalitate invocata, constatându-se nelegalitatea disp.art.3 al.1 din HG nr.1025/2006.
Pentru a pronunta sus-mentionata hotarâre, instanta a retinut în esenta ca, în cuprinsul art.3 al.1 al HG nr.1025/2006 ce a aprobat Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului, se prevede ca „Prin nastere se întelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii” ceea ce este evident în contradictie cu dispozitiile legale pentru care au fost adoptate normele în discutie.
S-a apreciat de catre instanta ca, dispozitiile cuprinse în norma sus-indicata completeaza în mod nelegal actul normativ cu forta superioara, în aplicarea caruia a fost emis si încalca principiul egalitatii de tratament între copii proveniti dintr-o sarcina simpla si multipla, deoarece, acordarea îndemnizatiei lunare, nu doar la momentul nasterii, confirma definitia nasterii avuta în vedere la adoptarea OUG nr.148/2005 si care, trebuie raportata la numarul de copii rezultati din nastere.
Probatoriul administrat în cauza face dovada ca, în urma solicitarii numitei A.R. s-a emis Decizie nr.16691/16.02.2009 de catre recurenta, prin care s-a acordat intimatei o indemnizatie de 600 lei pentru cresterea copilului, deci pentru un singur copil si nu pentru fiecare dintre minorii – gemeni – nascuti de aceasta la data de 01.12.2008.
În atare conditii, potrivit principiului egalitatii între cetateni si practicii CEDO si retinând c a între persoanele aflate în situatii identice sau analoage nu poate opera nici o discriminare, în mod legal si temeinic instanta de fond a dispus admiterea actiunii formulata de intimata reclamanta A.R.
Astfel, potrivit art.2 alin.1 – alin.3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.148/2005 aprobate prin HG nr.1025/2006, „Concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului sau, dupa caz, pentru primii 3 copii încredintati în vederea adoptiei, adoptati sau aflati în plasament ori în plasament în regim de urgenta, precum si pentru cei pentru care a fost instituita tutela. Alocatia de stat pentru copii se cuvine pentru fiecare dintre copiii rezultati în urma primelor 3 nasteri sau, dupa caz, pentru primii 3 copii încredintati în vederea adoptiei, adoptati sau aflati în plasament ori în plasament în regim de urgenta, precum si pentru cei pentru care a fost instituita tutela.
Fata de continutul dispozitiilor legale sus-citate, în mod legal si temeinic apreciaza Curtea, instanta de fond s-a raportat la dispozitiile art.6 al.1 din OUG nr.148/2005 ce prevedea ca, „concediul si indemnizatia lunara prevazute la art.1, respectiv la art.2, precum si stimulentul prevazut la art.3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nasteri sau, dupa caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situatiile prevazute la art.5 alin.2, respectiv persoana care a adoptat copilul, careia i s-a încredintat copilul în vederea adoptiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenta, cu exceptia asistentului maternal profesionist, precum si persoana care a fost numita tutore”.
Atât timp cât, OUG nr.148/2005 nu distinge între primii 3 copii ai persoanelor aflate în una din situatiile prevazute la art.5 al.2, respectiv persoana care a adoptat copilul, cea careia i s-a încredintat copilul în vederea adoptiei sau care are copil în plasament ori în plasament în regim de urgenta, cu exceptia asistentului maternal profesionist, precum si persoana care a fost numita tutore, Curtea apreciaza ca, în mod legal si temeinic s-a concluzionat de catre instanta de fond ca, dreptul reclamat de intimata rezida din numarul copiilor nascuti.
Legal si temeinic s-a retinut ca, în speta nu se justific a o interpretare diferita pentru împrejurarea nasterii fata de celelalte împrejurari generatoare ale dreptului în discutie, atât timp cât, OUG nr.148/2005 nu defineste nasterea, ca de altfel si aspectul legat de elementul de referinta ce trebuie avut în vedere de organele abilitate ca fiind, numarul copiilor si nu cel al nasterilor.
Concluzionând Curtea apreciaza ca, singura împrejurare prin care nou nascutii ar beneficia de un tratament singular, ar fi ca, fiecare dintre ei sa beneficieze de indemnizatie, pentru înlaturarea inechitatii ce ar apare în ipoteza ca, îndemnizatia s-ar acorda nu pentru fiecare copil nascut, ci pentru nastere, facându-se distinctie între o sarcina simpla sau multipla, ceea ce ar încalca principiul egalitatii de tratament între copii.
De altfel, chiar recurenta învedereaza în motivele de recurs ca, odata cu aparitia Legii nr.239/2009, „datorita modificarii art.2 din OUG nr.148/2005 prin Legea nr.239/2009, act normativ publicat în M.O nr.403/15.06.2009, ce a intrat în vigoare la 18.06.2009, reclamanta primeste indemnizatie lunara începând cu aceasta data si pentru al doilea copil”, astfel încât si din acest punct de vedere hotarârea recurata apare ca fiind legala si temeinica.
Sustinerile recurentei privind momentul de la care pot fi acordate îndemnizatiile cuvenite cresterii copilului/copiilor, nu pot fi primite de instanta de recurs, atât timp cât, în speta, pentru cel dintâi copil s-a stabilit acordarea acestui drept începând cu data de 16.01.2009, legal si temeinic fiind ca si pentru cel de-al doilea copil sa se acorde acest drept începând cu aceeasi data.
În sprijinul retinerii sus-expuse este si împrejurarea ca, prin ambele hotarâri – cea pronuntata pe exceptia de nelegalitate si cea recurata – masura neacordarii este nelegala si tratamentul aplicat copiilor ar fi discriminatoriu, astfel ca, nu se poate aprecia, conform sustinerilor recurentei ca acest drept ar trebui acordat începând cu momentul intrarii în vigoare al legii.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, si vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul, ca nefondat.
