Împrejurarea că, ulterior, prin Ordinul MAI nr.I/S/602 emis la data de 04.11.2011, s-a dispus retragerea funcţiilor vacante aflate în finanţare în statele de organizare ale structurilor MAI în vederea constituirii rezervei ministerului pentru absolvenţii promoţiilor anului 2011 nu este de natură a infirma restructurarea realizată, nefiind dovedit că printre posturile astfel retrase a existat un post vacant de natura celui desfiinţat, post ce ar fi putut fi ocupat în aceste condiţii de către reclamant.
Referitor la menţiunile pe care trebuie să le cuprindă actul de eliberare din funcţie, se reţine că dispoziţiile legislaţiei muncii se aplică, potrivit art.117 din Legea nr.188/1999, dacă sunt compatibile cu specificul funcţiei publice, iar în cazul de faţă şi cu statutul special al poliţistului.
Cu privire la aplicarea criteriilor de selecţie, se reţine că aplicarea criteriilor de disponibilizare prevăzute de art.100 alin.2 din Legea nr.188/1999, inclusiv a examinării profesionale conform alin.3, se face în cazul în care are loc o reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, iar funcţionarii publici sunt numiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente, astfel cum se prevede la art.100 alin.1.
Reclamantul a participat la concursul de departajare, însă nu a obţinut un rezultat corespunzător pentru a ocupa una dintre cele 5 funcţii de ofiţer rămase în statul de organizare.
Curtea apreciază că lipsa preavizului nu constituie o cauză de nelegalitate a dispoziţiei de eliberare din funcţie, dat fiind faptul că neacordarea preavizului nu afectează valabilitatea concedierii ci dă dreptul, eventual, la despăgubiri pentru prejudiciul încercat de funcţionarul public într-o atare situaţie.
Art.99, art.100 alin.2 din Legea nr.188/1999
Art.117 din Legea nr.188/1999
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul reclamant – […] – prin Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, cu sediul ales în Galaţi, …, judeţ Galaţi, împotriva Sentinţei civile nr. 3655/04.09.2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 986/36/2012 în contradictoriu cu intimatul pârât – MAI, cu sediul în Bucureşti, având ca obiect – anulare act administrativ.
Prin cererea formulată la data de 26.07.2012 şi înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamantul […], prin Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor suspendarea executării ordinului MAI nr. II/3884/07.10.2011, precum şi anularea acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 9/CA/14.01.2013, Curtea de Apel Constanţa a respins cererea de suspendare a actului administrativ contestat.
Prin Încheierea din 07.03.2013, Curtea de Apel Constanţa a dispus, în temeiul disp. art. IV din Legea XXIII din Legea 2/2013, trimiterea cauzei la Tribunalul Constanţa – Secţia de Contencios Administrativ.
Prin Sentinţa civilă nr.3655/04.09.2013 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin OMAI II/3884/07.10.2011 s-a dispus în temeiul disp. art. 7 al.4 din OUG 37/2007, art. 69 alin.1 lit.j şi art. 73 alin.2 din Legea nr. 360/2002, OUG 54/2011, Legii 286/2010, a legii cadru 284/2010, Legii 285/2010, OMAI I/652/30.06.2011, precum şi propunerea IGPF 261171/05.10.2011, încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului din Poliţia de Frontieră Română – IJPF Constanţa, ca urmare a reorganizării unităţii.
Potrivit menţiunilor cuprinse în actul administrativ contestat, reorganizarea instituţiei a fost impusă de obligativitatea încadrării în limita alocată cheltuielilor de personal pentru anul 2011 prin Legea 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 şi de reducerea numărului de posturi finanţate în Ministerul Administraţiei şi Internelor, începând cu trimestrul al II-lea al anului 2011, aspect faţă de care instanţa a apreciat ca fiind neîntemeiată critica reclamantului privind nemotivarea actului administrativ.
În referire la criticile potrivit cu care actul administrativ privind încetarea raporturilor de serviciu nu este semnat de ministrul administraţiei şi internelor, prin raportare la disp. art. 7 alin.1, respectiv art. 7 alin.4 din OUG 30/2007, respectiv art.8 din acelaşi act normativ şi nu are avizul de legalitate al Direcţiei Generale juridice din cadrul MAI conform art.4 din Legea nr. 514/2003 şi Instrucţiunilor nr. 1111 din 20.12.2005 privind activitatea de asistenţă juridică în MAI, instanţa le-a apreciat, de asemenea, neîntemeiate întrucât actul administrativ atacat este semnat de ministrul Administraţiei şi Internelor, prezentând avizul de legalitate al Direcţiei Generale Management resurse umane.
Relativ la competenţa de a emite ordinul de încetare a raporturilor de serviciu s-a reţinut incidenţa disp. art.69 alin.1 lit.j din Legea 360/2002 privind Statutul poliţistului potrivit cu care încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc: (….)
lit.j: când, în urma reorganizării activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor sau a unei unităţi de poliţie, ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de poliţistul respectiv, nu sunt posibilităţi pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcţie similară în aceeaşi unitate sau în alte unităţi.
În ceea ce-l priveşte pe reclamant, acesta a avut funcţia de inspector de poliţie, iar dispoziţiile art.15 alin.1 lit.b din Legea nr. 360/2002 stabilesc că „Acordarea gradelor profesionale se face prin avansare de către: (…)
lit.b: ministrul administraţiei şi internelor, pentru ceilalţi ofiţeri de poliţie, la propunerea inspectorului general al poliţiei Române (…).
Relativ la aspectul potrivit cu care OMAI II/3884/07.10.2011 nu conţine prevederi cu privire la termenul în care actul administrativ poate fi contestat şi nici instanţa competentă la care poate fi contestat, fiind încălcate astfel drepturile privind accesul la justiţie, respectiv la apărare prevăzut la art.21 şi 24 din Constituţie, instanţa reţine că, deşi actul administrativ în discuţie nu conţine menţiuni cu privire la aspectele invocate de parte, această împrejurare nu a fost de natură a vătăma drepturile reclamantului întrucât au fost efectuate în termen demersurile legale prevăzute de dispoziţiile incidente, fiind valorificate astfel drepturile conferite de lege prin promovarea plângerii prealabile şi a prezentei cereri în care reclamantul a avut posibilitatea de a formula critici privind nelegalitatea actului administrativ contestat.
Cu privire la motivul de nelegalitate vizând nerespectarea dispoziţiilor din OMAI 300/2004 privind condiţia consultării Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perspectiva reorganizării cu cel puţin 30 de zile înainte de data intrării în vigoare a noilor state de organizare, instanţa a apreciat că dispoziţiile invocate de reclamant nu sunt incidente funcţionarilor publici cu statut special, fiind aplicabile funcţionarilor publici şi personalului contractual din MAI.
Referitor la aspectul vizând existenţa unor funcţii vacante, derivând din emiterea Ordinului MAI I/S/602 şi scoaterea la concurs a unor posturi ulterior încetării raporturilor de muncă, instanţa a reţinut că în dezvoltarea acestui motiv invocă reclamantul faptul că în cursul lunii februarie 2012, pârâtul a emis un anunţ vizând scoaterea la concurs a unui număr de funcţii de agenţi de poliţie, dar şi că ulterior încetării raporturilor de muncă a fost emis OMAI I/S/602/04.11.2011 prin care s-a dispus retragerea tuturor funcţiilor vacante aflate în finanţare în vederea constituirii rezervei ministrului pentru absolvenţii promoţiilor anului 2011, apreciind că aceste aspecte tind să probeze faptul că la data emiterii dispoziţiilor de încetare a raporturilor de muncă existau funcţii vacante.
Instanţa a reţinut că, potrivit adresei ataşate la dosar, la data de 04.11.2011 a fost emis ordinul menţionat anterior, însă acest aspect nu este în măsură să probeze faptul că la nivelul structurii teritoriale unităţii pârâte existau posturi vacante întrucât dispoziţia în discuţie face referire la retragerea funcţiilor vacante, în situaţia în care astfel de posturi se identifică.
În ceea ce priveşte emiterea anunţurilor ataşate la dosar, pentru organizarea unor concursuri pentru ocuparea unor posturi vacante, s-a constatat că acestea au fost emise în cursul anului 2012, ulterior încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului, şi nu probează faptul că posturile scoase la concurs existau la această dată, cu atât mai mult cu cât pârâtul arată prin întâmpinarea ataşată la dosar faptul că la data de referinţă nu existau posturi vacante pentru încadrarea reclamantului, situaţie în care nu se poate reţine faptul că posturile scoase la concurs au fost nou înfiinţate pentru a atrage incidenţa disp. art. 100 al.5 din Legea 188/1999 potrivit cu care: în cazul reorganizării prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
Relativ la aspectele privind nepublicarea în Monitorul Oficial al României a OMAI I/652/2011, act administrativ care a stat la baza emiterii ordinului privind încetarea raporturilor de serviciu s-a reţinut că prin OMAI I/652/2011 au fost aprobate organigramele inspectoratelor judeţene ale Poliţiei de Frontieră, punctelor Poliţiei de Frontieră aeroportuare şi instituţiilor de învăţământ prevăzute în anexele 1-38, lista cu posturile, pe tipuri şi categorii de funcţii, repartizate Poliţiei de Frontieră Române precum şi situaţia numerică cu posturile repartizate inspectoratelor judeţene ale poliţiei de frontieră, punctelor poliţiei de frontieră aeroportuare şi instituţiilor de învăţământ din subordinea IGPF (anexa 40).
Potrivit dispoziţiilor art.11 alin.1 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative În vederea intrării lor în vigoare (..) ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, partea I.
După cum a fost statuat şi în Decizia ICCJ 4343/2012 – Ordinul prin care a fost aprobată structura organizatorică centrală şi teritorială a unei autorităţi publice, statele de funcţii ale acesteia, precum şi regulamentele pentru realizarea testării profesionale a funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul acestei autorităţi – fiind aplicabil unor situaţii strict determinate şi producând efecte juridice în raport cu un număr determinat/determinabil de persoane – are caracterul unui act administrativ individual, iar nu al unui act administrativ normativ, nefiind prin urmare supus publicării în Monitorul Oficial, prevăzută de art.11 al.1 din Legea 24/2000.
Cu privire la aspectele relativ la neacordarea preavizului de 30 de zile potrivit art. 66 alin.1 din Legea nr. 360/2002, art. 97, art. 99 alin.3 şi 4 din Legea 188/1999 şi neindicarea motivelor care determină concedierea, durata preavizului, precum şi lista locurilor vacante disponibile în unitate conform art. 76 şi 252 al.2 lit.a din Codul Muncii, instanţa a reţinut caracterul neîntemeiat al acestor critici motivat pe de o parte de menţiunile cuprinse în actul administrativ contestat relativ la motivele care au determinat încetarea raporturilor de serviciu, iar pe de altă parte motivat de faptul că problematica încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului este reglementată, atât de Legea 360/2002, care stabileşte la art. 78 al.1 (în forma în vigoare la data de referinţă) că Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legii 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare şi ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcţionarului public, în situaţia în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislaţia poliţistului, cât şi de legislaţia subsecventă acestui act normativ, situaţie de natură a conduce la aprecierea potrivit cu care dispoziţiile legale invocate în susţinere nu au incidenţă în speţă.
În speţă, actele dosarului relevă faptul că a avut loc o reorganizare prin efectul legii la nivelul Administraţiei şi Internelor, în sensul reducerii numărului de funcţii atât la nivelul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa, cât şi a structurii din care reclamantul a făcut parte.
S-a impus astfel emiterea unei reglementări interne care a stabilit procedura reorganizării şi selectării personalului, respectiv OMAI 129/2011, privind aprobarea procedurii cadru pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de departajare în vederea numirii în funcţie a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul MAI, care la art.1 a stabilit că procedura este aplicabilă personalului care a ocupat posturi de natura celui desfiinţat în cadrul aceleiaşi structuri anterior măsurii de reducere a posturilor, sintagma posturi de natura celui desfiinţat referindu-se la posturile care, deşi au denumiri diferite în schema unităţii, sunt asemănătoare prin sfera atribuţiilor, adică posturi ce implică funcţii de acelaşi gen, fiind destinate să servească aceluiaşi fel de nevoi ale instituţiei publice.
De asemenea, s-a apreciat că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art.100 al. 1-2 din legea 188/1999, având în vedere că urmare a emiterii dispoziţiei de punere la dispoziţie, reclamantul a rămas la dispoziţia unităţii, fără a fi numit pe noile funcţii, iar prin OMAI 129/2011 a fost aprobată procedura cadru pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de departajare în vederea numirii în funcţie a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul MAI.
S-a menţionat şi faptul că reclamantul, în perioada punerii la dispoziţia unităţii prin Dispoziţia 746471/06.07.2011, a participat la concursul de departajare desfăşurat în acest sens la 29.07.2011, concurs care însă nu a fost promovat.
Relativ la procesul de reorganizare se mai reţine că acesta a fost efectuat în baza OMAI I/0516/01.04.2011, privind reducerea unor posturi din statele de organizare, reducerea numărului de funcţii fiind efectuată prin reducerea numărului de indicatori aflaţi în finanţare. În conformitate cu prevederile Legii 286/2010 şi ale OMAI I/652/30.06.2011 numărul indicatorilor aflaţi în finanţare repartizaţi fiecărei structuri subordonate a fost comunicat acestora, iar pentru IJPF Constanţa numărul indicatorilor a fost redus cu 245. Ulterior IJPF Constanţa a transmis lista cu posturile propuse radierii şi proiectul de organigramă şi urmare a centralizării a fost emis OMAI I/652/30.06.2011 privind reorganizarea structurilor subordonate nemijlocit IGPF, inspectoratelor judeţene ale PFR şi desfiinţarea Şcolii de Formare iniţială şi Continuă a Personalului PF Constanţa.
Astfel cum rezultă din Adresa 2864789/08.07.2013, la Grupul de Nave Constanţa unde era încadrat reclamantul situaţia funcţiilor de la Compartimentul Ture Serviciu situaţia era următoarea: funcţii de ofiţer prevăzute la Grupul de Nave Constanţa până la reorganizarea IJPF Constanţa – 17, funcţii de ofiţer prevăzute la Grupul de Nave Constanţa după reorganizarea IJPF Constanţa – 6, rezultând astfel un număr de 16 persoane afectate de reorganizare.
Din cele 6 funcţii de ofiţer de la Compartimentul Ture Serviciu al Grupului de Nave Constanţa din cadrul IJPF Constanţa, o funcţie a fost rezervată unei persoane aflate în concediu pentru creşterea copilului, până la 2 ani, iar 5 funcţii au fost ocupate de ofiţerii ce au promovat examenul de departajare, neexistând alte situaţii de retrocedare a funcţiilor vacante.
Pentru motivele reţinute, instanţa a apreciat acţiunea având ca obiect anulare act administrativ ca neîntemeiată şi a respins-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul […], care a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.
Arată că la data de 28.12.2011 a fost publicat în M.Of. al României – Partea 1, Ordinul MAI nr. 298/2011 care reglementează doar procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu nu şi cele privind încetarea raporturilor de serviciu.
Nici în prezent nu este emis un ordin care să reglementeze aceste situaţii.
Arată recurentul că postul său nu a fost suprimat din organigrama unităţii deoarece, potrivit art.100, alin.5 din Legea nr.188/1999 R, în cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor, autoritatea respectivă nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate o perioadă de un an de la data reorganizării.
Cu privire la reorganizarea unităţii, ca motiv care a stat la baza încetării raporturilor de serviciu, solicită să se observe că structura la care şi-a desfăşurat activitatea – Compartimentul Ture Serviciu din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Constanţa nu a fost desfiinţat şi nici nu a suferit modificări în structura organizatorică, nu s-a demonstrat în ce constă reorganizarea unităţii şi nici dacă organigrama şi statul de funcţii a fost diminuat numeric.
Legea nr.360/2002, legea specială, nu defineşte noţiunea şi condiţiile reorganizării, în aceste împrejurări Legea nr.360/2002 se completează cu dispoziţiile de drept comun în materie cuprinse în Legea nr.188/1999, astfel cum sunt ele reglementate de dispoziţiile art.100, dar şi în referire la acordarea preavizului şi consultarea cu ANFP.
Prin urmare, dispoziţiile legale care reglementează modalitatea concretă de disponibilizare a funcţionarului public şi personalului asimilat, ca urmare a reorganizării instituţiei, impun autorităţii criterii obligatorii care trebuie avute în vedere în caz de reorganizare, respectiv cele prevăzute de art.100 alin.2, iar dispoziţiile art.100 alin.3 referitoare la organizarea examenului devin incidente numai după parcurgerea selecţiei în funcţie de criteriile stabilite de dispoziţiile art.100 alin.2.
În speţă, reglementările mai sus au fost nesocotite în contextul în care, ca urmare a reducerii unor funcţii, nu s-a procedat la selecţia personalului conform criteriilor impuse de art.100 alin.2 din Legea nr. 188/1999.
Legea nr.188/1999 nu conţine prevederi referitoare la conţinutul Deciziei de concediere, fapt pentru care dispoziţiile acestei legi se completează cu cele ale Codului muncii conform art.117 din Legea nr.188/1999.
Ordinul MAI nr. 11/4620/27.12.2011 nu conţine descrierea motivelor care determină concedierea, nu sunt circumstanţiate situaţiile concedierilor, fiind folosite exprimări generale (tip standard), vagi şi abstracte, nefiind de natură a oferi posibilitatea unei orientări asupra măsurii de concediere dispuse şi a unei analize asupra respectării procedurii.
Actul administrativ contestat nu conţine prevederi referitoare la termenul în care poate fi contestat şi nici instanţa competentă să soluţioneze cererea, conform art.252, alin.2, lit.e) şi f) din Codul muncii.
Prin măsura abuzivă luată împotriva sa se ajunge la aceeaşi finalitate – încetarea raporturilor de serviciu, după ce în prealabil a fost privat şi de drepturile salariale cuvenite în perioada menţionată.
Pârâtul a emis Ordinul contestat mai sus, prin care a dispus încetarea raporturilor de serviciu cu unitatea, act administrativ întemeiat pe dispoziţiile OUG nr.54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din MAI pentru anul 2011.
Cât priveşte OUG nr.54/2011, aceasta demonstrează că radierea funcţiei sale nu este reală, efectivă şi obiectivă, concedierea sa fiind dispusă abuziv, din următoarele motive:
– acest act normativ a fost adoptat pentru ca ordonatorul principal de credite – M.A.I. – să nu intre în culpă contractuală prin nerespectarea obligaţiilor asumate în angajamentele încheiate cu studenţii şi elevii din instituţiile de formare profesională iniţială, în sensul neîncadrării promoţiilor de absolvenţi, aşa cum rezultă din preambulul OUG 54/2011;
– încadrarea absolvenţilor promoţiei anului 2011 din cadrul M.A.I. şi M.Ap.N. pentru nevoile MAI s-a realizat începând cu data de 01.01.2012, fără a depăşi numărul maxim aprobat pentru MAI, aşa cum rezultă din prevederile art.3, alin.l din OUG nr. 54/2011;
– Academia de Poliţie Al. Cuza, IGPR, IGPF, IGJR, IGSU au dispus măsuri necesare astfel încât organizarea şi desfăşurarea activităţii de absolvire a instituţiilor de formare profesională din cadrul MAI, acordarea gradelor profesionale şi repartizarea absolvenţilor pe unităţi să se desfăşoare în perioada 12-30 decembrie 2011, aşa cum reiese din art.3. alin.2 din OUG nr.54/2011;
– IGPF, IGJR, IGSU, IGA al MAI, DGIPI şi D.G.L. au dispus măsuri necesare pentru ca activităţile specifice de acordare a gradelor profesionale/militare şi repartizarea absolvenţilor la unităţi să se realizeze în perioada 28-30 dec.2011, aşa cum reiese din art.3, alin.3 al OUG nr.54/2011;
– Numirea în funcţie a absolvenţilor repartizaţi în unităţile din structura MAI s-a realizat cu data de 01.01.2012, iar prezentarea acestora la unităţile respective s-a făcut în data de 03.01.2012, art.3, alin.5 din OUG nr.54/2011.
La data de 01.01.2012 – după încetarea raporturilor de serviciu, Ministrul Afacerilor Interne a procedat la repartizarea şi numirea în funcţii la structurile operative ale Gărzii de Coastă Constanţa a unui număr de 11 ofiţeri ai unităţilor de învăţământ superior absolvenţi ai promoţiei anului 2011, deci există funcţii vacante în care putea fi numit.
Consideră că aceste aspecte dovedesc faptul că postul său nu a fost suprimat din organigrama unităţii deoarece potrivit art.100, alin.5 din Legea nr.188/1999 R.
Pârâtul nu a aplicat nici un criteriu de selecţie sau de departajare.
În cazul eliberării din funcţia publică, autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un PREAVIZ de 30 de zile calendaristice, timp în care durata programului de lucru se reduce până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite (art.99, alin.3 şi 4 din Legea nr. 188/1999 R).
Punerea sa la dispoziţia unităţii în perioada 06.07.2011 – 06.10.2011 nu echivalează cu un preaviz deoarece nu i s-a redus programul de lucru cu 4 ore zilnic fără afectarea drepturilor salariale, a desfăşurat aceleaşi activităţi specifice la locul de muncă şi a fost încadrat în aceleaşi condiţii de muncă.
Arată că a fost încălcat principiul stabilităţii poliţistului la locul de muncă, potrivit art.66, alin. i din Legea 360/2002, precum şi principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice prevăzut de art.3, lit.f) din Legea nr. 188/1999 R.
Dovada faptului că trebuia să i se acorde preaviz o face cu Preavizul acordat lui […] din cadrul Gărzii de Coastă Constanţa, pe care l-a depus la dosar.
Prin emiterea acestei dispoziţii, I.G.P.F a creat un dezechilibru în procesul executării din oficiu a actelor administrative, încălcând garanţiile de echitate pentru cetăţeni, întrucât activităţile administrative nu pot fi discreţionare şi nu pot lăsa loc arbitrariului şi abuzului de drept comis de unitatea emitentă.
Cu privire la examenul de departajare la data de 27.06.2011, Ministerul Administraţie şi Internelor a publicat în M.Of. al României, Partea I Ordinul nr.129/2001 pentru aprobarea procedurii-cadru privind organizarea şi desfăşurarea examenului de departajare.
Nu s-a făcut dovada că ar fi ocupat vreun post de natura celor desfiinţate sau că postul său era printre cele desfiinţate.
Obiectul de reglementare a OMAI nr.129/2011 este numirea în funcţie a personalului care a ocupat posturi de natura celor desfiinţate.
Având în vedere înfiinţarea Gărzii de Coastă Constanţa, rezultă că posturile din noua structură a organigramei sunt posturi noi, situaţie în care pârâtul trebuia să procedeze la numirea sa în noile funcţii, conform art. 100, alin.l, lit.d) din Legea nr. 188/1999 şi art. 15 din Legea nr.360/2002.
Arată că a fost încălcat principiul egalităţii de şanse în promovarea funcţionarului public deoarece examenul de departajare nu a fost organizat la nivel naţional, din tematică sau bibliografie unică, cu subiecte unice pentru rezolvare. Astfel s-a creat un dezechilibru şi o inechitate între poliţişti întrucât un candidat la acest examen putea fi declarat respins cu nota 9 la IJPF Constanţa iar alt candidat din alt judeţ de frontieră putea fi declarat admis cu nota 5.
De asemenea, la încadrarea în structurile poliţiei a susţinut examene medicale, sportive şi psihologice la care se adaugă probele scrise, iar la încetarea raporturilor de serviciu a fost dat afară din cauza unui examen defectuos şi nelegal, deşi în conţinutul actului administrativ nu se face referire la acest examen, motivul încetării raporturilor de serviciu fiind reorganizarea unităţii şi imposibilitatea de a fi numit în funcţie în cadrul unităţii sau în alte unităţi.
Ori, potrivit art.79 din Codul muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Având în vedere componenţa comisiei de examinare, a solicitat în scris Academiei de Poliţie Al.I. Cuza Bucureşti şi Institutului de Studii pentru Ordine Publică să comunice dacă au fost cadre de poliţie care au urmat şi respectiv absolvit modulul de pregătire psihopedagogică în vederea examinării poliţiştilor pentru examenul de departajare. Prin adresele nr.373916/25.07.2011 si 44/25.07.2011 i s-a comunicat că aceste instituţii nu au organizat astfel de cursuri.
În continuare, recurentul arată că actul administrativ contestat a fost emis în temeiul şi aplicarea OG nr.54/2011 şi al Ordinului MAI nr.I/652/2011.
OUG nr.54/2011 demonstrează că radierea funcţiei sale nu este reală, efectivă şi obiectivă, concedierea sa fiind dispusă abuziv; acest act normativ a fost adoptat pentru ca ordonatorul principal de credite – M.A.I. – să nu intre în culpă contractuală prin nerespectarea obligaţiilor asumate în angajamentele încheiate cu studenţii şi elevii din instituţiile de formare profesională iniţială, în sensul neîncadrării promoţiilor de absolvenţi.
Ordinul MAI. nr. I/652/2011 nu a fost publicat în M.Of.al României – Partea I şi este nelegal şi contrar dispoziţiilor art.47 din OUG nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Română – modificată şi completată.
Structura unităţilor Poliţiei de Frontieră Române şi posturile de personal pentru fiecare unitate se stabilesc prin ordin al ministrului de interne, în raport cu efectivele aprobate prin Hotărâre a Guvernului.
Stabilirea posturilor fiind făcută de Inspectorul General al Poliţiei de Frontieră şi transmisă la M.A.I. demonstrează că radierea postului său nu este reală, efectivă şi obiectivă.
Ministrul Administraţiei şi Internelor nu a stabilit posturile de personal ci a aprobat ceea ce i s-a transmis de IGPF fără să cunoască situaţia operativă de la nivelul IJPF Galaţi.
De asemenea, efectivele şi posturile nu au fost aprobate prin Hotărâre a Guvernului.
Pentru toate motivele arătate solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept, a invocat dispoziţiile art.299-316 Cod procedură civilă.
La data de 06.11.2013 intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte existenţa unei restructurări reale şi serioase, se reţine că în temeiul Ordinului MAI nr.1/652/30.06.2011 a operat reorganizarea instituţiei pârâte, în cadrul căreia au fost reduse posturi, inclusiv postul deţinut de reclamant. Desfiinţarea postului rezultă din adresa nr.2864789/8.07.2013 a Gărzii de Coastă potrivit cu care, în urma reorganizării Grupului de Nave Constanţa, la Compartimentul Ture Serviciu, din 17 funcţii de ofiţer au rămas 6 funcţii din care o funcţie a fost rezervată unei persoane aflate în concediu prenatal şi de creştere a copilului, iar 5 funcţii au fost ocupate de ofiţerii ce au promovat examenului de departajare.
Împrejurarea că, ulterior, prin Ordinul MAI nr.I/S/602 emis la data de 04.11.2011, s-a dispus retragerea funcţiilor vacante aflate în finanţare în statele de organizare ale structurilor MAI în vederea constituirii rezervei ministerului pentru absolvenţii promoţiilor anului 2011 nu este de natură a infirma restructurarea realizată, nefiind dovedit că printre posturile astfel retrase a existat un post vacant de natura celui desfiinţat, post ce ar fi putut fi ocupat în aceste condiţii de către reclamant.
În egală măsură, organizarea concursului în vederea ocupării unor posturi la 23.03.2012 şi la 2.05.2012 nu constituie o dovadă că aceste posturi erau vacante la momentul eliberării reclamantului din funcţie sau că au fost înfiinţate ulterior şi nici că erau de natura postului ocupat de reclamant şi redus ca urmare a reorganizării.
Totodată, se constată că scoaterea unui număr de 78 de funcţii de agenţi de poliţie la nivelul ITPF Iaşi, conform Anunţului nr.1551753 din 01.02.2012 MAI, s-a făcut urmare a reorganizării poliţiei de frontieră prin desfiinţarea inspectoratelor judeţene ale poliţiei de frontieră şi aprobării statului de organizare nr. 027762/15.12.2011 al Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, selecţia fiind aplicată poliţiştilor afectaţi de această reorganizare şi puşi la dispoziţia ITPF Iaşi începând cu data de 15.12.2011.
Cu privire la lipsa publicării Ordinului MAI nr.1/652/30.06.2011 în Monitorul Oficial, Curtea constată că, faţă de conţinutul său, actul administrativ menţionat nu este un act cu caracter normativ, deoarece nu se constituie în norme cu caracter general, aplicabile unui număr nelimitat de situaţii şi cu un anumit grad de repetabilitate. Prin acest ordin se aprobă structura organizatorică a MAI şi a structurilor subordonate, precum şi statul de funcţii, situaţie în care nu există obligaţia publicării lui în Monitorul Oficial, conform art.11 din Legea 24/2000, modificată şi completată.
Referitor la menţiunile pe care trebuie să le cuprindă actul de eliberare din funcţie, se reţine că dispoziţiile legislaţiei muncii se aplică, potrivit art.117 din Legea nr.188/1999, dacă sunt compatibile cu specificul funcţiei publice, iar în cazul de faţă şi cu statutul special al poliţistului.
Prin urmare, dat fiind faptul că reorganizarea instituţiei pârâte a avut loc în condiţii speciale, conţinutul deciziei de eliberare a reclamantului din funcţie trebuie să se raporteze la aceste condiţii, neputând fi cenzurat exclusiv prin prisma cerinţelor enunţate de reclamant, respectiv a disp. art.69 şi 76 din codul muncii.
Astfel, măsura încetării raporturilor de serviciu a fost motivată şi justificată de pârâtă, fiind întemeiată pe disp. art.69 alin.(1) lit.j din Legea nr.360/2002, respectiv „când, în urma reorganizării activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor sau a unei unităţi de poliţie ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de poliţistul respectiv, nu sunt posibilităţi pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcţie similară în aceeaşi unitate sau în alte unităţi.”
Împrejurarea că reclamantul a participat la un examen de departajare pe care nu l-a promovat nu modifică în niciun fel faptul că eliberarea din funcţie s-a făcut ca urmare a restructurării unităţii, motiv neimputabil poliţistului.
În egală măsură, lipsa menţiunii privind dreptul reclamantului de a contesta ordinul nu constituie un motiv de anulare a actului administrativ în condiţiile în care reclamantul nu a justificat o vătămare cauzată de lipsa unei astfel de menţiuni, vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
Ori, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, reclamantul a beneficiat de toate garanţiile accesului liber la justiţie, nefiind împiedicat în niciun mod în formularea apărărilor pe care le-a considerat pertinente.
Cu privire la aplicarea criteriilor de selecţie, se reţine că aplicarea criteriilor de disponibilizare prevăzute de art.100 alin.2 din Legea nr.188/1999, inclusiv a examinării profesionale conform alin.3, se face în cazul în care are loc o reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, iar funcţionarii publici sunt numiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente, astfel cum se prevede la art.100 alin.1.
Prin Ordinul MAI nr.129/2011 pentru aprobarea Procedurii-cadru privind organizarea şi desfăşurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcţie a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul MAI, se prevede la art.1 pct.2.1 că „examenele se organizează la nivelul fiecărei/fiecărui structuri/compartiment din cadrul unităţilor sau, după caz, subunităţilor afectate de măsurile de reorganizare instituţională”, dispoziţii preluate şi în Dispoziţia IGPF nr.265703/04.07.2011.
Reclamantul a participat la concursul de departajare, însă nu a obţinut un rezultat corespunzător pentru a ocupa una dintre cele 5 funcţii de ofiţer rămase în statul de organizare.
Curtea reţine că dispoziţiile art.130 alin.1-3 din Ordinul MAI nr.300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unităţile MAI, referitoare la modul în care se determină posturile ce se restrâng ca urmare a reorganizării şi se stabilesc persoanele cărora urmează a le înceta raporturile de serviciu, precum şi la consultarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în perspectiva reorganizării, nu sunt aplicabile poliţiştilor, ci se referă la încetarea raporturilor de serviciu/muncă ale funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul MAI, neputând fi avute în vedere în prezenta cauză.
Curtea apreciază că lipsa preavizului nu constituie o cauză de nelegalitate a dispoziţiei de eliberare din funcţie, dat fiind faptul că neacordarea preavizului nu afectează valabilitatea concedierii ci dă dreptul, eventual, la despăgubiri pentru prejudiciul încercat de funcţionarul public într-o atare situaţie.
Mai mult, faţă de conţinutul art.99 din Legea nr.188/1999 se desprinde ideea că acordarea termenului de aviz are drept scop luarea unor măsuri de identificare a altor funcţii vacante şi de reîncadrare a funcţionarului public într-o astfel de funcţie, dacă este posibil, scop ce a fost atins în cauză prin punerea reclamantului la dispoziţie pe o perioadă de 3 luni, conform Dispoziţiei Şefului Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa nr…./6.07.2011.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
