Anulare act administrativ. Nemotivarea actului administrativ. Sanctiune
Prin sentinta nr. 384/CA/19.05.2009 pronuntata de Tribunalul Iasi. Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ a fost admisa cererea formulata de catre reclamantul NM in contradictoriu cu parata UMF G P, fiind anulata decizia nr. 1091/15.12.2008 emisa de catre rectorul UMF G P. totodata, s-a luat act de renuntarea reclamantului la judecata cererii de obligare a paratei la plata de daune materiale si morale.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca la data de 15.12.2008, rectorul UMF G P emite decizia nr. 1091, potrivit careia, examenele la disciplina „ Farmacologie” din cadrul Facultatii de Medicina Dentara, in sesiunile ordinare si extraordinare, se vor sustine in fata unei comisii formate din 3 cadre didactice din cadrul acestei discipline, fara prezenta reclamantului. Cu alte cuvinte, s-a decis excluderea reclamantului de la realizarea activitatii de evaluare a studentilor.
Potrivit art. 79 si art. 80 alin 1 lit. g din Legea nr. 129/1997, in componenta normei didactice intra si activitatea de evaluare, aceasta activitate regasindu-se si in fisa postului didactic al reclamantului ( fila 149 dosar), aspect ce este confirmat, de altfel ,si de catre parata.
Prin urmare,reclamantul are un interes legal, nascut si actual in a contesta un act administrativ cu efecte directe asupra carierei sale profesionale.
Tribunalul apreciaza ca decizia nr. 1091/15.12.2008, emisa de catre parata este nelegala,in primul rand, pentru nerespectarea obligatiei de motivare.
Legiuitorul,dand in competenta instantei de contencios administrativ dreptul de a anula actele administrative facute cu incalcarea legilor, a investit aceasta instanta cu plenitudinea dreptului de a controla.
Scopul Legii nr. 554/2004 este cel de a face posibila intotdeauna anularea unui act administrativ abuziv iar a limita dreptul de examinare al instantei de contencios administrativ doar la aspectele pur formale ale actului ar reprezenta o deviere de la intentia legiuitorului, facand posibila mentinerea in realitatea sociala si juridica a unui asemenea act abuziv.
Motivarea actului administrativ este cu atat mai necesara incat institutia emitenta dispune de o larga putere de apreciere, instanta avand rolul de a controla aceasta forta discretionara.
Astfel, parata si-a motivat decizia nr. 1091/15.12.2008 invocand prevederile din Legea nr. 84/1995 si rezolutia comisiei de disciplina intrunita in data de 18.11.2008.
Tribunalul considera ca aceste mentiuni nu indeplinesc conditiile unei motivari complete si precise, ceea ce echivaleaza cu absenta motivarii.
Instanta apreciaza ca rezolutia comisiei de disciplina nu poate reprezenta un considerent real al actului administrativ contestat.
In acest sens, chiar parata, prin concluziile scrise depuse la dosar, a incercat sa induca ideea ca exista o independenta intre procedura raspunderii disciplinare incepute impotriva reclamantului si masura luata prin decizia nr. 1091/15.12.2008, masura ce nu ar fi fost efectul sanctionarii disciplinare a reclamantului.
Este adevarat ca reclamantul a fost supus unei proceduri de sanctionare disciplinara, ce a fost finalizata la nivelul institutiei parate cu emiterea deciziei nr. 1040/25.11.2008.
Insa, aceasta decizie a fost desfiintata definitiv prin sentinta civila nr. 518/27.03.2009 a Tribunalului Iasi, asa incat sanctionarea disciplinara a reclamantului nu mai poate constitui un argument valabil al deciziei de inlaturare a acestuia din comisiile de examinare.
Din alta perspectiva, sustinerea, ca temei al deciziei luate, a principiului autonomiei universitare, fara nici o detaliere, nu poate conduce la concluzia ca actul administrativ a fost motivat, din moment ce, examinand doar acest principiu cu un inalt grad de generalitate, instantei ii este practic cu neputinta a reface rationamentul avut in vedere de autoritatea ce a emis actul si de a intelege motivul exact al masurii luate.
Este incontestabil ca parata beneficiaza de dreptul de a se conduce, de a-si exercita libertatile academice fara nici un fel de ingerinte, de a-si asuma un ansamblu de competente si obligatii in concordanta cu legislatia si strategia de dezvoltare a invatamantului superior, dar exercitarea acestei autonomii nu se poate realiza abuziv, cu nerespectarea legilor statului ( art. 8 alin 1 lit. a din Carta UMF GP).
Puterea discretionara a paratei nu este nelimitata si revine instantei sarcina de a verifica existenta justificarilor legale ale optiunii paratei.
Decizia nr. 1091/15.12.2008 are, in fapt, caracterul unei sanctiuni impotriva reclamantului,fiind o masura de restrictionare a dreptului legal al acestuia de a participa la activitatea didactica de examinare, interdictie dispusa pe o perioada nedeterminata.
Tribunalul constata ca parata nu a demonstrat, in nici un fel, proportionalitatea acestei masuri, respectiv care ar fi interesul public protejat prin eliminarea pe o perioada nedefinita a reclamantului din activitatea de examinare.
O astfel de proportionalitate ar fi putut exista, de exemplu, daca restrictia ar fi fost limitata la durata procedurii disciplinare.
Instanta considera ca decizia contestata a fost emisa abuziv de catre parata si,in consecinta, va admite cererea reclamantului si va anula actul administrativ ca fiind nelegal.
