Prin cererea înregistrata la Tribunalul Tulcea la nr.2550/88/2009, reclamantul B.S. a chemat în judecata ANPRP Bucuresti solicitând anularea deciziei nr.2022 din 07.09.2009 prin care a fost invalidata hotarârea nr.1641 emisa de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Prefecturii Tulcea.
În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a solicitat Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 acordarea de compensatii banesti si pentru cele 10 ha teren arabil, casa si curte, cumparate în Bulgaria de catre autorul lor G.C.B., în baza contractului de vânzare cumparare nr.4326/20.06.1936, înscris la Grefa Tribunalului Caliacra sub nr.4180/ 20.06.1936, aratând ca în mod gresit sustine comisia ca nu se pot acorda compensatii si pentru cele 10 ha motivat de faptul ca acestea au fost acordate colonistului, întrucât în realitate Statul Român i-a vândut colonistului 10 ha în com. Hagilar, jud. Tulcea.
La data de 5.03.2010, contestatorul si-a modificat cererea de chemare în judecata în sensul ca a solicitat acordarea de despagubiri pentru toate bunurile abandonate în Caliacra, Bulgaria si anume: teren în suprafata de 10 ha extravilan, teren 2500 m.p. intravilan, casa cu 3 camere+sala+dependinte, bunuri ce sunt trecute în situatia mixta bulgaro-româna si pentru care a primit despagubiri.
Prin sentinta civila nr.1498 din 28 mai 2010 Tribunalul Tulcea a respins contestatia având ca obiect Legea nr. 9/1998 promovata de reclamantul B.S., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor.
Pentru a pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Urmare cererii înregistrate sub nr.542/29.11.2006 depusa de B.S. din Tulcea, prin care a solicitat de pe urma autorului B.C.G. despagubiri în baza Legii nr.9/1998, s-a emis de catre Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr.9/1998 hotarârea nr. 1641 prin care i-au fost acordate compensatii în valoare de 13.899,5 lei, reprezentând 12.034 lei compensatii pentru constructii si 1865,5 lei compensatii pentru recolta de 4,5 ha porumb si 1 ha floarea soarelui.
Împotriva acestei hotarâri, petentul a formulat contestatie motivat de faptul ca bunurile primite în România la colonizare au la baza contract de vânzare cumparare si nu au fost acordate cu titlu de compensatii.
Prin decizia nr.2022/07.09.2009 ANPRP Bucuresti a invalidat hotarârea nr.1641 a Comisiei Judetene Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998 în sensul ca a admis în parte contestatia si s-a dispus calcularea de compensatii si pentru pomi fructiferi, iar cu privire la celelalte motive, contestatia a fost respinsa, cu motivarea ca bunurile acordate în România sunt compensatii în natura pentru cele abandonate în Bulgaria.
Prima instanta considera decizia temeinica si legala, întrucât din situatia de avere rurala rezulta ca autorul contestatorului a detinut si abandonat în Bulgaria 10 ha teren agricol, 2400 m.p. teren conform contractului din 1936, suprafata de 2500 m.p. conform situatiei din 1940, casa cu 3 camere, sala, aplecatoare 16×4 m, porumbar.
Ca urmare a aplicarii Tratatului de la Craiova, odata cu stramutarea din Bulgaria, autorul contestatorului a primit cu titlu de compensatii 10 ha teren arabil, 2500 m.p. teren intravilan, 1 casa cu doua camere, sala si dependinte.
Ca aceste bunuri au fost acordate cu titlu de compensatii este evident din moment ce au fost atribuite ca un corespondent al bunurilor abandonate în Bulgaria, pentru care a existat o situatie de avere rurala întocmita de catre o comisie mixta bulgaro-româna, încercându-se ca la atribuire sa se realizeze o proportie cât mai egala între bunurile abandonate si cele primite.
De asemenea, chiar daca Statul Român a încheiat colonistului act de vânzare cumparare, aceasta s-a facut pentru a se da o valoare juridica legala si pentru ca beneficiarul sa posede un act de proprietate pentru bunurile primite, iar faptul ca în contract exista mentiunea pretului imobilului, nu exista nici o dovada ca acest pret s-a achitat, cu atât mai mult cu cât urmare Decretului nr.553/1953 toti colonistii au fost scutiti de plata ratelor pretului, inserat în contract.
Împotriva acestei solutii a formulat recurs reclamantul B.S., criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, sub aspectele:
– bunurile indicate în cuprinsul contractului de vânzare – cumparare nr. 1730/20.02.1948 nu au fost dobândite de autorul reclamantului în mod gratuit, ci în schimbul unui pret, contractul fiind cu titlu oneros; bunurile nefiind acordate cu titlu de compensatie pentru cele abandonate pe teritoriul statului bulgar, nu se justifica neacordarea despagubirilor în baza legii nr.9/1998;
– nu poate fi retinuta apararea ANRP în sensul ca, urmare aparitiei Decretului nr.553/1953, toti colonistii au fost scutiti de plata ratelor, transmiterea proprietatii facându-se cu titlu gratuit; acest decret nu a fost niciodata publicat, nefiind pus în aplicare sub aspectul scutirii persoanelor vizate, de plata pretului, pentru bunurile primite.
Verificând hotarârea recurata prin prisma criticilor aduse, instanta retine ca acestea sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
Recurentul B.S. sustine ca autorul sau, G.C.B. a achitat pretul stipulat în contractul de vânzare cumparare nr. 1730/20.02.1928 încheiat cu Statul Român, pentru suprafata de 10 ha teren arabil, loc de casa de 2500 mp si constructie cu doua camere.
Asupra acestei chestiuni, ce constituie motiv de recurs, Curtea retine ca simpla mentiune a naturii contractului încheiat cu Statul Român, cea de act translativ de proprietate cu titlu oneros, nu instituie o prezumtie de achitare a pretului de catre cumparator, fapt pentru care recurentul reclamant era tinut sa faca dovada achitarii pretului, iar contractul de vânzare cumparare urma sa poarte mentiunea achitarii integrale a ratelor.
Fata de lipsa oricaror dovezi administrate pentru a sustine probator opinia recurentului în sensul transferului de bunuri în patrimoniul autorului sau în schimbul unui pret, Curtea constata ca au retinut corect atât Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, cât si instanta de fond, ca se acorda despagubiri pentru bunurile abandonate pe teritoriul Statului Bulgar în masura în care nu au fost acordate anterior aparitiei Legii nr. 9/1998 compensatii sau despagubiri pentru bunurile imobile.
Cum în patrimoniul autorului recurentului au intrat cu titlu gratuit, ca urmare a aplicarii Decretului nr. 553/1053, bunurile imobile ce au format obiectul contractului nr. 1730/1094, Curtea retine ca titularul actiunii nu mai poate fi îndreptatit la despagubiri pentru bunurile imobile abandonate de autorul B.C.G. pe teritoriul Statului Bulgar decât pentru diferenta de imobil de o camera si aplecatoare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 9/1998 „(1) Cetatenii români prejudiciati în urma aplicarii Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensatiile stabilite potrivit prezentei legi, în masura în care nu au primit anterior sau au primit numai partial compensatii ori despagubiri pentru bunurile imobile – constructii si terenuri – pe care le aveau în proprietate în judetele Durostor si Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac si floarea-soarelui, precum si pentru plantatii de pomi fructiferi si/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiti.
(2) De prevederile alin. (1) beneficiaza si cetatenii români, mostenitori legali ai fostilor proprietari.**)
Astfel cum se arata în cuprinsul art. 3 din acelasi act normativ, în cazul în care, anterior, cei îndreptatiti au fost despagubiti partial, în bani sau în natura, pentru prejudiciile suferite în urma aplicarii tratatului, acestia au dreptul la compensatie, proportional, pentru prejudiciul ramas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2.
Fata de aceste dispozitii legale, Curtea retine ca în cauza s-a facut o corecta interpretare si aplicare a regimului juridic incident în raport de pretentiile recurentului reclamant, fiind legala si temeinica sentinta civila nr. 1498/28.05.2010 a Tribunalului Tulcea.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozitiile art.312 Cod proc. Civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul B.S. ca nefondat.
