R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA Dosar nr. 2061/119/2012
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR.960
Şedinţa publică din 8 decembrie 2015
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: ……………
GREFIER: …………….
Pe rol se află, în pronunţare, acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, formulată de reclamanta SC E….. C………
SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a
Finanţelor Publice Covasna, având ca obiect anulare acte administrative fiscale.
La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au lipsit părţile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică
din 20 noiembrie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi –parte integrantă din prezenta
sentinţă, pronunţarea fiind amânată la data de 27 noiembrie 2015, apoi la 4 decembrie 2015 şi 8 decembrie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra procesului civil de faţă,
Constată că, prin cererea formulată, precizată şi înregistrată la Tribunalul Covasna sub dosar nr. 2061/119/2012,
reclamanta SC …….. SRL prin reprezentantul său legal P. A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a
Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna a solicitat:
– anularea deciziei nr. 34 din 26 ianuarie 2012 şi a deciziei nr. 46 din 16 februarie 2012, emise de pârâta Direcţia
Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov;
– anularea înştiinţărilor de stingere a creanţelor fiscale nr. 35942 din 14 noiembrie 2012, nr. 40930 din 12 decembrie
2011 şi nr. 1766 din 16 ianuarie 2012, emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor publice Covasna;
– obligarea pârâtelor la redistribuirea sumelor încasate şi stinse prin adresele amintite, în conformitate cu
dispoziţiile art. 114 raportat la art. 115 din OG nr. 92/2003.
S-a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că pârâtele în mod nelegal au stins datorii ale sale către bugetul de stat fără să
respecte ordinea de stingere a obligaţiilor bugetare prevăzută de art. 114 şi de art. 115 din Codul de procedură fiscală,
adoptată prin Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, potrivit art. 114 din OG nr. 92/2003, distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent,
distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporţional cu obligaţiile datorate. În cazul în care suma plătită nu acoperă
obligaţiile fiscale datorate, distribuirea, în cadrul fiecărui buget sau fond, pe tip de impozit, contribuţie sau altă sumă
reprezentând creanţă fiscală se face mai întâi pentru impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă şi apoi pentru
celelalte obligaţii fiscale, proporţional cu obligaţiile datorate.
Iar, potrivit art. 115, ordinea stingerii datoriilor este în sensul că dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri
de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma
de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma
plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă
plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă
fiscală principală pe care o stabileşte contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către
fiscală principală pe care o stabileşte contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către
organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:
organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:
a) sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat
o eşalonare la plată, precum şi dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată în luna curentă din grafic sau suma
amânată la plată, împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată pe perioada amânării, în cazul în care
amânată la plată, împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată pe perioada amânării, în cazul în care
termenul stabilit pentru plata sumelor respective se împlineşte în luna curentă, precum şi obligaţiile fiscale curente de a
termenul stabilit pentru plata sumelor respective se împlineşte în luna curentă, precum şi obligaţiile fiscale curente de a
căror plată depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii acordate;
căror plată depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii acordate;
b) obligaţiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii. În cazul stingerii creanţelor fiscale prin dare
în plată, se aplică prevederile art. 175 alin. (41);
c) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat
eşalonarea, până la concurenţa cu suma eşalonată la plată sau până la concurenţa cu suma achitată, după caz, precum şi suma
eşalonarea, până la concurenţa cu suma eşalonată la plată sau până la concurenţa cu suma achitată, după caz, precum şi suma
amânată la plată împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere datorată pe perioada amânării, după caz;
Creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material
fiscal. Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale,
reprezentând drepturi determinate constând în:
a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului
general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite
creanţe fiscale principale;
b) dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în
condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii.
În cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este îndreptăţit să solicite stingerea obligaţiei fiscale de către cel
îndatorat să execute acea obligaţie în locul debitorului.
În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general
consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Potrivit art. 22, prin obligaţii fiscale, în sensul prezentului cod, se înţelege:
a) obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte
sume datorate bugetului general consolidat;
b) obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi
alte sume datorate bugetului general consolidat;
c) obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general
consolidat;
d) obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor,
taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii;
e) obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale,
impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă;
f) orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.
Ordonanţa Guvernului României nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în art. 39 alin. (2) şi alin. (3)
prevede că, în vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de
constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la
data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a soluţionat
plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, astfel:
a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităţilor
administrativ-teritoriale in a căror raza teritoriala domiciliază contravenientul persoana fizica sau, după caz, îşi are
domiciliul fiscal contravenientul persoana juridică;
b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale unităţilor subordonate
Ministerului Finanţelor Publice – Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială îşi are domiciliul
fiscal contravenientul persoană juridică. Executarea se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind
executarea silită a creanţelor fiscale.
S-a arătat că societatea comercială a alimentat lunar contul de la trezorerie cu suma de 1700 lei, dar în niciun caz nu
s-au stins taxele şi impozitele curente datorate prin stopaj la sursă, astfel mai este pasibil şi de o plângere penală, care
nu ar fi o noutate deoarece au făcut deja o astfel de plângere penală, or, eventuali prepuşi ai celor două instituţii în
cauză ar trebui să răspundă penal pentru aceste fapte conform art. 6 din Legea nr. 241 din 2005, pentru sumele cu stopaj la
sursă şi nevirate, deoarece acum ei sunt cei care debitează, în urma popririi, conturile unice.
Astfel, atât A.F.P. Sfântu Gheorghe cât şi D.G.F.P. COVASNA au interpretat prevederile legale în mod eronat,
prejudiciind societatea comercială în mod vădit, stingând o datorie asimilată doar cu o obligaţie fiscală – amenda – care nu
este purtătoare de dobânzi şi penalităţi, faţă de obligaţiile fiscale principale şi accesorii reglementate de prevederile
legale mai sus arătate.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi alin. (2) precum şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, art. 12, art. 21, art. 22, art. 26, art. 114 şi
art. 115 din Codul de procedură fiscală -OG nr.92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 39
din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a formulat întâmpinare în cauză prin care a invocat
excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond s-a solicitat respingerea acţiunii.
S-a arătat că, în fapt, creanţa fiscală reprezentând venituri din amenzi provine din amenda de 6000 lei stabilită prin
procesul-verbal de contravenţie nr. 6284/14.06.2007, întocmit de către ITM Covasna, sumă cuprinsă în somaţia nr.
99025/01.10.2007 şi titlul executoriu nr. 2326/01.10.2007, şi care se regăseşte în adresa de înfiinţare a popririi nr.
95415/30.05.2011, înregistrată sub nr. 7229/30.05.2011, astfel, această creanţă era printre obligaţiile fiscale cele mai
vechi.
În adresa de înfiinţare a popririi sunt menţionate numărul şi data titlurilor executorii, natura creanţei fiscale,
cuantumul creanţei fiscale pentru care s-a înfiinţat poprirea, precum şi conturile în care urmează a se vira sumele reţinute.
În drept, în ce priveşte ordinea de stingere a obligaţiilor fiscale sunt aplicabile prevederile art. 115 lit.b) din O.G
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora ,,Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de
impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevăzute la art. 21 alin.2 lit. A, iar suma plătită nu
este suficientă pentru a stinge datoriile corelative acestui tip de creanţă fiscală principală pe care o stabileşte
contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114 de către organul fiscal competent, după caz,
stingerea efectuându-se de drept, în următoarea ordine …b) obligaţii fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii
…”, sens în care organele fiscale în mod corect au stins datoriile societăţii prin compensare pentru suma de 1700 lei,
întrucât suma de 6000 lei reprezintă venituri din amenzi este debit şi nu accesoriu”.
Faţă de aceste considerente, pârâta a solicitat respingerea acţiunii formulate de SC ……… SRL, ca fiind netemeinică şi
nelegală şi, pe cale de consecinţă, să se menţină ca temeinice şi legale deciziile nr. 46/16.02.2012 şi nr. 34/26.01.2012
emise de Direcţia Generala a Finanţelor Publice Covasna, precum şi înştiinţările privind stingerea creanţelor fiscal nr.
35942/14.11.2011, nr. 40930/12.12.2011, nr. 1766/16.01.2011 – acte administrativ-fiscale emise de organele de executare din
cadrul AFP Sfântu Gheorghe.
În drept, s-au invocat prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă..
Din actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice
Braşov, tribunalul reţine că aceasta este o excepţie de fond, absolută şi peremtorie (f.65). Astfel, calitatea procesuală
presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat, precum şi
între persoana chemată în judecată şi cel care este subiectul pasiv în raportul dedus judecăţii. Aşadar, potrivit art. 33
din OG nr. 92/2003, pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general
consolidat, competenţa revine acelui organ fiscal, judeţean, local sau al municipiului Bucureşti, stabilit prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al
contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin stopaj la sursă, în
condiţiile legii.
Văzând că Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna a soluţionat contestaţiile formulate de partea reclamantă
împotriva înştiinţărilor de stingere a debitelor restante, tribunalul găseşte excepţia invocată ca nefondată şi urmează a o
respinge potrivit dispozitivului de mai jos. Pe fond, tribunalul reţine că prin înştiinţarea privind stingerea creanţelor
fiscale nr. 1756/16.01.2012, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna (fostă AFP Sf. Gheorghe), s-a adus
la cunoştinţă părţii reclamante SC ………. SRL că ordinea stingerii datoriilor pe care aceasta le-a avut la bugetul general
consolidat al statului s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile art. 115 alin. 4 din O.G. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală (f.37).
Prin înştiinţarea privind stingerea creanţelor fiscale nr. 40930/12.12.2011, emisă de Administraţia Judeţeană a
Finanţelor Publice Covasna, i s-a adus la cunoştinţă părţii reclamante că s-a stins suma de 1700 lei în contul amenzii
prevăzute în titlul executoriu nr. 006584/14.06.2007 ( f.32).
Împotriva acestora, partea reclamantă a formulat contestaţie la pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna,
actuala Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, ce a fost soluţionată prin decizia 46 din 16 februarie 2012,
în prezent atacată (f.12, 13 vol. I).
De asemenea, se reţine că prin adresa de înştiinţare privind stingerea creanţelor fiscale nr.35942 din 14 noiembrie
2011, emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna (fostă AFP Sf. Gheorghe), a fost încunoştinţată
reclamanta că s-a stins suma de 1700 lei în contul amenzii în sumă de 6.000 lei, cu care figura restantă în baza sa de date.
Împotriva acestei înştiinţări de stingere a debitului, reclamanta a formulat contestaţia ce a fost soluţionată prin
decizia nr. 34 din 26 ianuarie 2012 de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, contestată în prezentul dosar.
În drept, tribunalul reţine că art. 114 din Codul de procedură fiscală prevede, la capitolul modalitatea de stingere
a obligaţiilor bugetare, că plăţile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor şi al
altor instituţii autorizate să deruleze operaţiuni de plată. Debitorii vor efectua plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor
şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligaţiile
datorate bugetului de stat şi a unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligaţii de plată.
Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz,
proporţional cu obligaţiile datorate.
În cazul în care suma plătită nu acoperă obligaţiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul
fiecărui buget sau fond se face în următoarea ordine:
a) pentru toate impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă;
b) pentru toate celelalte obligaţii fiscale principale;
c) pentru obligaţiile fiscale accesorii aferente obligaţiilor prevăzute la lit. a) şi b).
Metodologia de distribuire a sumelor plătite în contul unic şi de stingere a obligaţiilor fiscale se aprobă prin ordin
al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Plata obligaţiilor fiscale, altele decât cele prevăzute la aliniatele anterioare, se efectuează de către debitori,
distinct pe fiecare impozit, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat.
În situaţia în care plata se efectuează de către o altă persoană decât debitorul, dispoziţiile art. 1093 din Codul
civil se aplică în mod corespunzător.
Prin excepţie de la prevederile alin. (2^2), în cazul în care debitorii beneficiază de înlesniri la plată potrivit
reglementărilor legale în vigoare ori se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările
şi completările ulterioare, distribuirea sumelor achitate în contul unic se efectuează de către organul fiscal competent,
potrivit ordinii prevăzute la art. 115 alin. (1) sau (3), după caz, indiferent de tipul de creanţă.
În cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale, momentul plăţii este:
a) în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de
organul fiscal;
b) în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, înscrisă pe mandatul poştal;
c) în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza
instrumentelor de decontare specifice, astfel cum această informaţie este transmisă prin mesajul electronic de plată de către
instituţia bancară iniţiatoare, potrivit reglementărilor specifice în vigoare, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 121,
data putând fi dovedită prin extrasul de cont al contribuabilului.
Pentru creanţele fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile subordonate, organul
fiscal, la cererea debitorului, va efectua îndreptarea erorilor din documentele de plata întocmite de acesta şi va considera
valabilă plata de la momentul efectuării acesteia, în suma şi din contul debitorului înscrise în documentul de plată, cu
condiţia debitării contului acestuia şi a creditării unui cont bugetar.
Articolul 115, intitulat „ordinea stingerii datoriilor”, prevede că, dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri
a) sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plata a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat
o eşalonare la plata, precum şi dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată în luna curentă din grafic sau suma
b) toate obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi obligaţiile fiscale accesorii, în ordinea
vechimii. În cazul stingerii creanţelor fiscale prin dare în plată, se aplică prevederile art. 175 alin. (4^1);
c) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plata a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat
amânată la plată împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere datorata pe perioada amânării, după caz;
d) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea contribuabilului.
d) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea contribuabilului.
(2) Vechimea obligaţiilor fiscale de plată se stabileşte astfel:
a) în funcţie de scadenţă, pentru obligaţiile fiscale principale;
b) în funcţie de data comunicării, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organele competente,
precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii;
c) în funcţie de data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de
obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil.
(3) Pentru debitorii care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi
completările ulterioare, ordinea de stingere este următoarea:
a) obligaţii fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenţei, în ordinea vechimii, cu excepţia
celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat;
b) sume datorate în contul ratelor din programele de plăţi ale obligaţiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare
judiciară confirmat, precum şi obligaţiile accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s-au prevăzut
calcularea şi plata acestora;
c) obligaţii fiscale datorate şi neachitate cu termene de plată anterioare datei la care s-a deschis procedura
insolvenţei, în ordinea vechimii, până la stingerea integrala a acestora, în situaţia contribuabililor aflaţi în stare de
faliment;
Ca urmare, tribunalul pentru a putea stabili care din dispoziţiile prevăzute de art. 114 sau 115 din OG nr. 92/2003
sunt aplicabile cauzei, va proceda la analizarea provenienţei creanţelor, a vechimii lor şi dacă obligaţiile fiscale se
găseau în faza de executare silită.
Astfel, tribunalul reţine că partea reclamantă şi-a deschis cont la Trezoreria mun. Sfântu Gheorghe la data de 23 mai
2011, conform adresei acestei instituţii aflate la dosar (f. 95 vol.II). Se constată că la baza celor trei înştiinţări de
stingere a creanţelor bugetare stau adresele de înfiinţare a popririi nr. 95414/30.05.2011, nr. 95414/30.05.2011 şi nr.
95698/28.09.2011.
Prin adresa de înfiinţare a popririi nr. 95414 din 30 mai 2011, Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Sfântu
Gheorghe a solicitat Trezoreriei mun. Sfântu Gheorghe ca în temeiul art. 149 alin.11 şi 12 din OG nr. 92/2003, să procedeze
la indisponibilizarea de îndată a sumelor existente şi viitoare provenite din încasările zilnice pentru stingerea
datoriilor totale în sumă de 6712 lei, pe care reclamanta SC ……….. SRL le datorează către bugetul de stat. Se observă că
suma amintită se compune din debite cu titlul de impozit pe salarii, CAS angajator, impozit pe microîntreprinderi, CAS
angajat, contribuţie accidente de muncă angajator, şomaj angajator, şomaj angajat, fond garantare, sănătate angajator,
sănătate angajat şi pentru concedii şi indemnizaţii, care au fost stabilite prin titluri executorii aferente anului 2010.
Această adresă de înfiinţare a popririi cuprinde impozite de natură diferită şi cu vechime diferită şi care sunt cuprinse
în câte un titlu executoriu, diferit, emis în funcţie de scadenţa fiecărei creanţe fiscale ( f. 98 vol.I).
Se reţine că organul fiscal prin adresa de înfiinţare a popririi nr. 95415 din 30 mai 2011 a solicitat terţului poprit
mai sus amintit să dispună indisponibilizarea creanţelor existente şi viitoare aflate în contul reclamantei pentru
recuperarea datoriei fiscale în sumă totală de 6712 lei. Se constată că prin adresa de înfiinţare a popririi amintite,
organul fiscal a indicat titlul executoriu prin care a individualizat creanţa, natura creanţei şi vechimea ei. De asemenea,
se constată că adresa de înfiinţare a poprii nr. 95415/30.05.2011 cuprinde creanţe din 2006 până în 2010, enumerate în
ordinea vechimii şi în funcţie de natura impozitului( f. 94-97 vol I).
Totodată, tribunalul reţine că partea reclamantă a figurat în evidenţele organului fiscal cu o amendă în cuantum de
6.000 lei, conform procesului-verbal de constatare a contravenţiilor seria CV nr. 6284/14.06.2004 ( f.33,34 vol.I) pentru
care s-a emis somaţia nr. 99025/01.10.2007 şi titlul executoriu nr. 2326/01.10.2007. Pentru această sumă, organul fiscal a
solicitat înfiinţarea popririi asupra veniturilor reclamantei la Trezoreria mun. Sfântu Gheorghe, conform adresei de
înfiinţare a popriri nr. 95415/30.05.2011.
Se constată că cele două adrese de înfiinţare a popririi au fost înregistrate la Trezoreria mun. Sf. Gheorghe în
aceeaşi zi, respectiv fiind înregistrate sub nr. 7229/30.05.2011 adresa de înfiinţare a popririi nr. 95415 şi sub
nr.7230/30.05.2011 adresa de înfiinţare a popririi nr. 95414.
În urma analizării ordinelor de plată depuse la dosar de Trezoreria mun. Sfântu Gheorghe, cât şi a adreselor de
înfiinţare a popririi şi celelalte trei înştiinţări de stingere a creanţelor fiscale, tribunalul constată că pârâtele au
procedat la stingerea datoriilor reclamantei faţă de bugetul de stat în conformitate cu dispoziţiile art. 115 din OG nr.
92/2003, respectiv au stins obligaţiile fiscale aflate în procedura de executare silită în funcţie de vechimea fiecărei
creanţe (f.98-273 vol.II).
De asemenea, se observă că organul fiscal a stins mai întâi creanţele înscrise în adresa de înfiinţare a popririi nr.
95415/30.05.2011 şi apoi cele din adresa nr. 95414/30.05.2011, întrucât impozitele din prima adresă aveau vechimea cea mai
mare, faţă de cele cuprinse în cea de a doua adresă de înfiinţare a popririi care priveşte creanţe cu scadenţă în cursul
anului 2010, ambele fiind emise şi înregistrate în aceeaşi zi.
Este de observat că obligaţiile fiscale cu reţinere la sursă au fost stinse de organul fiscal cu prioritate faţă de
celelalte impozite, dar în funcţie de vechimea lor, adică nu s-au stins toate obligaţiile cu stopaj la sursă din 2006 până
la zi, ci în raport cu vechimea fiecărei creanţe s-au stins pe lângă cele cu reţinere la sursă şi alte obligaţii de aceeaşi
vechime cu acestea ( a se vedea ordinele de plată, înştiinţările de stingere a obligaţiilor şi adresa Trezoreriei mun. Sfântu
Gheorghe cu nr. 23392/20.10.2015, f.95 vol.II). Deci, s-au stins obligaţii restante înscrise în titluri executorii descrise
în adresele de înfiinţare a popririi mai sus amintite pentru anii 2006-2010, iar nu obligaţiile cu reţinere la sursă curente,
aşa cum partea reclamantă interpretează prin notele scrise şi prin acţiunea formulate în prezenta cauză.
Reclamanta a susţinut că organul fiscal trebuia să stingă cu întâietate obligaţiile cu reţinere la sursă şi apoi
celelalte, fără să se ţină cont de vechimea lor, or, tribunalul constată că în primul rând modalitatea de stingere a
obligaţiilor nu este cea invocată de partea reclamantă, întrucât în cazul în care societatea se află în executare silită,
sunt aplicabile cu întâietate dispoziţiile art. 115 lit. b) din OG nr. 92/2003, adică în cazul în care societatea
datorează mai multe tipuri de impozite, cum este în situaţia din cauza pendinte, şi suma recuperată prin poprire nu este
suficientă pentru stingerea tuturor, se procedează la stingerea obligaţiilor fiscale principale sau accesorii, în ordinea
vechimii lor.
Situaţia în care se află contestatoarea, însă, nu îi dă această posibilitate de a alege.
Calea pe care o reclamă partea reclamantă poate fi urmată doar dacă nu sunt de executat şi alte tipuri de impozite,
taxe, contribuţii datorate de contribuabil şi dacă aceasta nu are de achitat sume mai vechi decât toate celelalte impozite cu
stopaj la sursă cu vechime recentă.
Deci, în cazul în care există mai multe tipuri de obligaţii, se sting cele cu reţinere la sursă în funcţie de
vechime, cât şi celelalte în ordinea vechimii obligaţiei fiscale principale şi a obligaţiei accesorii aferente, conform
dispoziţiilor art. 115 al. 2 Cod procedură fiscală.
Este adevărat că în legislaţia fiscală este consacrată distribuirea cu prioritate a sumelor plătite pentru datoriile
cu reţinere la sursă, aşa cum susţine reclamanta, însă numai în situaţia în care contribuabilul nu are obligaţii fiscale
restante de acelaşi tip, interpretare în acord cu dispoziţiile art. III al. 2 din O.G. 47/2007 referitoare la modul de
aplicare a prevederilor alin. 2^3 ale art.114 din O.G nr.92/2003.
Conform art. III al. 2 din O.G. 47/2007, ,,Pentru contribuabilii care plătesc integral şi la termenele prevăzute de
lege obligaţiile fiscale şi care nu au alte obligaţii fiscale restante, prevederile art. I pct.17 se aplică pentru plata
obligaţiilor fiscale începând cu cele aferente lunii septembrie 2007”.
Conform alin. 2^3 din art. 114 al O.G. 92/2003, ,,În cazul în care suma plătită nu acoperă obligaţiile fiscale
datorate, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond, pe tip de impozit, contribuţie sau altă sumă reprezentând creanţă
fiscală se face mai întâi pentru impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă şi apoi pentru celelalte obligaţii fiscale,
proporţional cu obligaţiile datorate”.
Din analiza celor două texte de lege rezultă că distribuirea pe care o pretinde reclamanta este condiţionată de lipsa
unor obligaţii fiscale restante, condiţie pe care în mod evident ea nu o îndeplineşte şi, ca atare, nu poate beneficia de
dispoziţiile art. 114 al. 2^3 din OG nr.92/2003.
De asemenea, legiuitorul a prevăzut că în cazul în care un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe,
contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este
suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă fiscală principală pe
care o stabileşte contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal
competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:
a) sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a
aprobat eşalonare la plată, precum şi majorarea de întârziere datorată în luna curentă din grafic sau suma amânată la plată,
împreună cu majorările de întârziere datorate pe perioada amânării, în cazul în care termenul de plată se împlineşte în luna
curentă, precum şi obligaţiile fiscale curente de a căror plată depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii acordate;
b) obligaţiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu excepţia cazului în care s-a început
executarea silită, când se aplică prevederile art. 169 în mod corespunzător;
Or, în cauza pendinte sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 169 din Codul de procedură fiscală, care statuează că în
cazul în care suma realizată în cursul procedurii de executare silită reprezintă totalitatea sumelor încasate după
comunicarea somaţiei prin orice modalitate prevăzută de prezentul cod.
Creanţele fiscale înscrise în titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), mai întâi creanţele
fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi creanţele fiscale accesorii, în ordinea vechimii. Prevederile art. 115 alin.
(2) referitoare la ordinea vechimii sunt aplicabile în mod corespunzător.
Ca urmare, văzând dispoziţiile amintite, cât şi înscrisurile administrate în cauză, tribunalul reţine că în mod legal
au procedat pârâtele la stingerea obligaţiilor părţii reclamante pe care aceasta le-a avut către bugetul de stat, întrucât
aceasta şi creanţele sale s-au aflat în procedura de executare silită, nefiind vorba de plăţi voluntare, ci încasate prin
popririle înfiinţate asupra conturilor sale.
În ceea ce priveşte raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, instanţa urmează să-l înlăture datorită
faptului că expertul a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 114 şi 115 din O.G. nr. 92/2003, nefăcând
distincţie între situaţia în care stingerea obligaţiilor se face ca urmare a unor plăţi voluntare realizate de partea
reclamantă de cele stinse ca urmare a declanşării procedurii de executare silită a societăţii pentru stingerea obligaţiilor
neachitate la termen de aceasta prin popriri, pe de o parte, iar pe de altă parte se observă că expertul a pus concluzii că
nu s-au respectat dispoziţiile amintite pentru faptul că s-au stins obligaţiile din adresa nr. 95415/2011 care cuprinde
obligaţii fiscale ce aveau scadenţă (vechime ) încă din anii 2006-2010 şi nu creanţele din poprirea nr. 95414/30.05.2011, ce
se poate observa că a fost înfiinţată în aceeaşi zi, având acelaşi rang cu poprirea anterioară şi vizau creanţe fiscale ce
aveau scadenţă doar în anul 2010.
Faţă de considerentele expuse, tribunalul va respinge acţiunea reclamantei SC ….. SRL ca nefondată, potrivit
dispozitivului de mai jos.
Văzând dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă, tribunalul găseşte că cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la
plata cheltuielilor de judecată este nefondată, întrucât acestea nu se găsesc în culpă procesuală. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Braşov.
Respinge acţiunea formulată, precizată şi modificată de reclamanta SC …….. SRL, având CUI ………, înmatriculată în
Registrul Comerţului sub nr. ………, cu sediul în mun. Sfântu Gheorghe, …………, prin reprezentant legal – director P. A. , în
contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, cu sediul în mun. Braşov, B-dul Mihail
Kogălniceanu, nr.7, jud. Braşov, cu sediul procesual ales la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, cu sediul
în mun. Sf. Gheorghe, str. Bem Jozsef, nr.9, jud. Covasna, având ca obiect anularea deciziei nr. 34 din 26 ianuarie 2012 şi
a deciziei nr. 46 din 16 februarie 2012, emise de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, precum şi
anularea înştiinţărilor de stingere a creanţelor fiscale nr. 35942/14.11.2012, nr. 40930/12.12.2011 şi nr. 1766/16.01.2012,
emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna.
Respinge cererile de obligare a pârâtelor la redistribuirea sumelor încasate şi stinse prin adresele menţionate, în
conformitate cu dispoziţiile art. 114 raportat la art. 115 din OG nr. 92/2003 şi de obligare a pârâtelor la plata
cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Covasna.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.12.2015.
PREŞEDINTE GREFIER
