Anulare decizie emisă de primar. Lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului local şi a unităţii administrativ teritoriale şi a unor persoane fizice.
Prin sentinţa civilă nr. 1665/20.11.2008 pronunţată de Tribunalul Covasna s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii S.R., Consiliul Local al Oraşului Baraolt, Oraşul Barolt şi în consecinţă s-a respins acţiunea formulată de reclamantul S.A. împotriva pârâţilor anterior menţionaţi.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele :
Prin Decizia nr.4/31.01.1991, Primăria Baraolt a decis numirea dl. M. I. în calitate de curator al reclamantului S.A. pentru susţinerea intereselor acestuia în soluţionarea acţiunii civile introdusă de pârâta S.R. pentru sistarea indiviziunii.
Pe decizia respectivă figurează la rubrica semnatari primarul oraşului şi secretarul, decizia depusă la dosar fiind semnată numai de către secretar.
Referitor la excepţia invocată de Consiliul local Baraolt, s-a reţinut că potrivit art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001, consiliul este o autoritate deliberativă, iar primarul o autoritate executivă.
Conform art.152 alin.1 Codul familiei, autoritatea tutelară este cea care va putea institui curatela în cazurile prevăzute de lege.
Potrivit art.63 alin.2 din Legea nr.215/2001 primarul este cel care îndeplineşte şi exercită funcţia de autoritate tutelară.
Consiliul local nu apare ca emitent al actului, astfel că în condiţiile date, acesta nu are nici o calitate în prezenta cauză în ce priveşte legalitatea deciziei atacate.
Referitor la excepţia invocată de pârâta S.R. s-a arătat că:
În speţă, reclamantul a atacat un act emis de autorităţile publice locale, în sensul prevăzut de art.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
De altfel, chiar reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile acestei legi.
Pârâta S.R. nu are nici o calitate în decizia respectivă, nu a contribuit la elaborarea ei şi nici nu a avut vreo calitate în ce priveşte soluţionarea contestaţiei conform procedurii prealabile administrative urmată de reclamant.
Ca atare, nici această pârâtă nu are vreo calitate de a sta în judecată în soluţionarea acţiunii de contencios administrativ.
În ce priveşte Oraşul Baraolt, acesta reprezintă o unitate administrativ teritorială şi nu intră în categoria autorităţilor administrative ori a autorităţilor publice prevăzute de lege.
Ca urmare, neavând nici o legătură cu actul atacat, acesta nu are nici o calitate pentru a putea sta în judecată în cauză în calitate de pârât.
De altfel, nici reclamantul, în precizarea depusă nu a motivat în vreun fel chemarea în judecată a acestui pârât.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul S.R. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele :
1) instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale – art. 304 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă , deoarece preşedintele completului de judecată a judecat şi în Dosarul 2433/1999 cu obiect ieşire din indiviziune în care s-a folosit decizia contestată ;
2) instanţa de fond a admis excepţia fără a motiva soluţia – art. 304 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă ; invocarea dispoziţiilor art. 152 alin.1 Codul familiei şi art. 63 alin.2 din Legea 215/2001 nu justifică lipsa calităţii procesuale a pârâţilor Oraşul Baraolt şi Consiliul local , decizia s-a emis de Oraşul Baraolt prin primar deci are calitate procesuală ;
3) hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii art. 304 alin.1 pct. 9 Cod procedură civilă ; s-a greşit aplicarea art.2 alin. 1 b din Legea 554/2004 care defineşte autorităţile publice.
La dosar au depus întâmpinări intimaţii pârâţi Oraşul Barolt şi Consiliul Local Baraolt solicitând respingerea recursului declarat , s-a arătat că nu au atribuţii în privinţa numirii curatorului , iar dosarele menţionate nu au acelaşi obiect.
Intimata S.R. a depus notă de şedinţă prin care a considerat recursul neîntemeiat , nici unul dintre pârâţi nu a emis actul administrativ atacat.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, sentinţa atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea a constatat că recursul este nefondat.
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Baraolt şi S.R. anularea Deciziei nr. 4 din 31.01.1999 emisă de Primăria Baraolt . Ulterior şi-a precizat cererea în sensul că înţelege să cheme în judecată şi Oraşul Baraolt ( fila 36 dosar Tribunalul Covasna ).
Pârâţii au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive care a fost admisă pentru toţi cei trei pârâţi de prima instanţă .
1) Primul motiv de recurs se referă la încălcarea art. 24 şi următoarele din Codul de procedură civilă deoarece preşedintele completului de judecată a soluţionat şi ieşirea din indiviziune în 1991, dosar în care s-a depus decizia contestată.
Curtea a constatat că reclamantul nu a formulat cerere de recuzare a judecătorului potrivit art. 27 din Codul de procedură civilă în dosarul de fond prin care să invoce acest aspect , iar condiţiile cerute de dispoziţiile art. 24 Cod procedură civilă nu sunt întrunite.
Potrivit art. 24 „ Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare ”. În speţă se invocă faptul că judecătorul ar fi pronunţat o hotărâre în 1992 într-un dosar având ca obiect „ ieşire din indiviziune ” . Prezentul dosar are ca obiect „ anularea unui act administrativ „ , nu este nici apel , nici recurs şi nici rejudecarea cauzei de ieşire din indiviziune după casare.
În consecinţă se reţine că primul motiv de recurs este neîntemeiat.
2) Celelalte două motive de recurs vor fi analizate împreună.
Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat ( calitate procesuală activă ) precum şi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii ( calitate procesuală pasivă). În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie , calitatea procesuală aparţine celui ce se poate prevala de acest interes iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv . În contenciosul administrativ , calitatea procesuală activă aparţine persoanei ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim al său de o autoritate publică , iar calitatea procesuală pasivă aparţine autorităţii publice care a emis sau trebuia să emită actul administrativ.
În speţă s-a solicitat anularea unei decizii de numire a unui curator.
Corect a reţinut şi motivat prima instanţă că nici unul dintre pârâţi nu are atribuţii în emiterea acestui act administrativ. Potrivit art. 63 alin.2 din Legea 215/2001 raportat la art. 152 alin.1 Codul familiei autoritatea publică care emite astfel de decizii este „ primarul ”.
Din cuprinsul deciziei atacate nu rezultă că o altă autoritate publică , depăşindu-şi atribuţiile conferite de lege , ar fi participat la emiterea acestui act administrativ.
Nu se verifică nici susţinerile recurentului că decizia ar fi fost emisă de Oraşul Baraolt prin primar . Oraşul este o unitate administrativ teritorială care stă în judecată prin primar în acţiunile reale privind domeniul public sau privat al localităţii , el nu este o autoritate publică în sensul prevederilor art. 2 alin.(1) lit. b din Legea 554/2004.
Consiliul local Baraolt este o autoritate publică dar nu are atribuţii în emiterea deciziei de curatelă , din acest motiv , s-a constatat corect de prima instanţă , nu are calitate procesuală pasivă în speţă.
Lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei S.R. a fost recunoscută implicit şi de recurent , el neavând motiv de recurs cu privire la aceasta.
În consecinţă Curtea a reţinut că tribunalul a motivat soluţia pronunţată , aplicând corect legea la situaţia de fapt dedusă judecăţii.
Pentru considerentele arătate , constatând că nici unui dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat , Curtea în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct.1 , 7 şi 9 şi art. 304/1 Cod procedură civilă a respins recursul a menţinut sentinţa civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Decizia nr. 77/R din 3 februarie 2009
