Anulare hotărâre consiliu local de aprobare a înfiinţării unui parc eolian. Obligativitatea organizării licitaţiei publice. Consecinţe
Este nelegală hotărârea adoptată de o autoritate administrativă locală – consiliu local – privind aprobarea unei „convenţii” de realizare a unui parc eolian cu o societate comercială, ce se constituie în fapt ca o încredinţare directă a unei investiţii, întrucât încalcă procedura de licitaţie publică reglementată de Legea nr. 215/2001, respectiv O.U.G. nr. 54/2006.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 159/C.A. din 30 martie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 1137/CA din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Iaşi s-a hotărât:
– admiterea acţiunii formulate de reclamantul Prefectul jud. I., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei T., jud. I.;
– anularea Hotărârii nr. 97/18.10.2007 adoptată de pârâtul Consiliul Local al comunei T., prin care s-a aprobat Convenţia ce reglementează realizarea unui „parc eolian” pe raza comunei T.
A reţinut instanţa de fond că, prin Hotărârea pârâtului Consiliul Local al comunei T., nr. 97/18.10.2007 s-a decis, în art. 1, aprobarea Convenţiei ce reglementează realizarea unui “parc eolian” pe raza comunei T. Tribunalul a constatat că nu a existat o documentaţie care să stea la baza adoptării acestei hotărâri, pârâtul precizând în mod expres acest lucru, prin reprezentantul său în instanţă, la cererea instanţei fiind înaintate la dosar doar hotărârea contestată şi convenţia aprobată prin această hotărâre.
Instanţa de fond a reţinut că, potrivit înscrisurilor depuse de pârât la dosar, această convenţie a fost încheiată la 22.10.2007 între pârâtul Consiliul Local al comunei T. şi investitorul S.C. „E.E.S.” S.R.L., părţi ce au convenit, în art. 2, autorizarea în exclusivitate în favoarea investitorului pentru realizarea, exercitarea, gestionarea şi întreţinerea, pe terenurile aferente Primăriei, a unui parc eolian şi a lucrărilor de legătură şi accesorii, cu interzicerea unui alt uz. S-au stabilit în art. 6 şi sumele datorate anual pârâtului de către investitor, iar în art. 7, durata convenţiei, de 49 de ani, cu posibilitatea reînnoirii pe încă 49 de ani. Convenţia cuprinde şi drepturile şi obligaţiile asumate de ambele părţi.
Aşadar, din conţinutul acestei convenţii, din interpretarea gramaticală şi sistematică a prevederilor sale, raportat la normele legale, chiar dacă nu se foloseşte în mod expres cuvântul “concesionare”, rezultă fără echivoc, aşa cum în mod corect susţine şi reclamantul, că este vorba despre un contract de concesionare a terenurilor din domeniul comunei, necesare realizării parcului eolian, în condiţii de exclusivitate pentru investitor, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile L. nr. 215/2001 republicată şi ale O.U.G. nr. 54/2006.
Pârâtul a susţinut că nu a fost vorba de o ofertă lansată din partea sa pentru realizarea parcului eolian, pentru a se demara procedura de licitaţie publică pentru atribuirea bunurilor din domeniul public ori privat al comunei, însă art. 9 din O.U.G. nr. 54/2006 prevede că “are loc concesionarea la iniţiativa concedentului sau ca urmare a unei propuneri însuşite de acesta, propunere care trebuie să fie fundamentată din punct de vedere economic, financiar, social şi de mediu”. Aşadar, în speţă a fost vorba de o propunere din partea potenţialului investitor, care a fost însuşită de pârâtul Consiliul Local al comunei T., fără însă a exista fundamentarea de care vorbeşte art. 9 alin. 2 din actul normativ precitat.
Instanţa apreciază că au fost încălcate de către pârât dispoziţiile imperative ale art. 123 alin. 2 din L. nr. 215/2001 republicată, care impuneau organizarea licitaţiei publice, convenţia aprobată prin hotărârea atacată neputând fi încheiată legal fără a fi parcursă în prealabil această procedură. Pentru organizarea licitaţiei publice trebuiau avute în vedere etapele şi documentaţia impuse de O.U.G. nr. 54/2006.
Convenţia aprobată prin hotărârea contestată produce efecte juridice, nu depinde de emiterea unor alte acte administrative ulterioare, cum a susţinut pârâtul, fiind chiar inserată în cuprinsul său menţiunea obligativităţii convenţiei pentru părţi din momentul semnării sale, respectiv 22.10.2007, părţile asumându-şi obligaţii corelative şi având drepturi rezultate din convenţie.
De asemenea, instanţa reţine că Hotărârea Consiliului Local nr. 97/2007 nu a fost însoţită de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care trebuia elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum şi de raportul comisiei de specialitate a consiliului, astfel cum dispune art. 44 alin. 1 din L. nr. 215/2001.
Pentru aceste considerente, apreciind că acţiunea reclamantului este întemeiată, Hotărârea Consiliului Local al comunei T. nr. 97/2007 fiind emisă cu încălcarea normelor imperative în materie de atribuire a folosinţei bunurilor din domeniul public ori privat al unităţii administrativ-teritoriale, instanţa a admis-o, dispunând anularea acestei hotărâri.
Curtea a respins recursul pârâtei ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, raportat conţinutului expres al Hotărârii Consiliului Local T. nr. 97/18.10.2007, conform căruia „se aprobă Convenţia ce reglementează realizarea unui Parc Eolian pe raza comunei T.”, la „solicitarea societăţii «E.E.S.» S.R.L. judeţul B.”, convenţie ce prevede în art. 2 „autorizarea în exclusivitate în favoarea investitorului…”, rezultă că în mod corect instanţa de fond a reţinut că o astfel de „convenţie” putea fi aprobată doar cu respectarea prevederilor legale referitoare la parcurgerea procedurii de licitaţie publică, reglementată prin Legea nr. 215/2001 şi respectiv O.U.G. nr. 54/2006.
Nu poate fi reţinută susţinerea recurentei privind valoarea de „promisiune viitoare” a actului administrativ, având în vedere că din conţinutul său lipsit de orice îndoială, rezultă intenţia recurentei de atribuire a terenului necesar amenajării parcului eolian către S.C. „E.E.S.” S.R.L., iar nu posibilitatea ca această societate să participe la o licitaţie viitoare în acest sens, individualizarea concretă a suprafeţei necesare urmând a avea loc ulterior, funcţie de nevoile concrete ale acesteia şi de măsurătorile intensităţii vântului pe care beneficiara urma să le efectueze.
Fiind vorba aşadar, în cauză, de o încredinţare de recurentă a unei suprafeţe de teren aflat în domeniu public, către o persoană juridică, fără derularea procedurilor legale privind obligativitatea organizării de licitaţie publică, respectiv a întocmirii documentaţiilor prevăzute de lege în acest scop, Curtea a menţinut ca legală şi temeinică sentinţa civilă nr. 1137/CA/2008 a Tribunalului Iaşi de anulare a actului administrativ cu încălcarea legislaţiei incidente, cu respingerea ca nefondată a cererii de recurs promovate de pârâtul Consiliul Local al comunei T.
