Prin sentinţa nr. 2691 din 03.10.2014, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. 5515/101/2013 s-a respins excepţia inadmisibilităţii.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte Instituţia Prefectului Judeţului Mehedinţi.
S-a admis acţiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâţii Prefectul Judeţului Mehedinţi, Instituţia Prefectului Judeţului Mehedinţi, Nicolae Drăghia, Ş L M, I R, N D, C F şi B C.
S-a anulat ordinul 55 emis la 15 februarie. 2013 de Prefectul Judeţului Mehedinţi.
A fost obligată pârâta Instituţia Prefectului la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare că anterior promovării cererii de chemare în judecată reclamantul s-a adresat Instituţiei Prefectului contestând modul de alcătuire al noii comisii de disciplină (există în acest sens cererea înregistrată sub nr. 2567/21.03.2013).
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi această excepţie a fost respinsă prima instanţă reţinând că ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis de acest subiect de drept, astfel încât fiind implicat în raportul de drept administrativ dedus judecăţii Instituţia Prefectului Judeţului Mehedinţi justifică îndreptăţirea de a fi parte în proces.
În fapt prima instanţă a reţinut că la data de 20.12.2010 la nivelul Judeţului Mehedinţi s-a constituit comisa de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizărilor referitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ teritoriale ce pot constitui abaterii disciplinare. Această comisie a fost formată din trei membri titulari: I M (prefect), I V (secretarul judeţului) şi BM (secretar al Municipiului O). Prin acelaşi ordin au fost desemnaţi ca membri supleanţi: I R (secretarul judeţului M ) V C (şef serviciu instituţia prefectului) şi B F (secretar comuna B O).
Potrivit art. 6 alin. 2 din HG nr. 1344/2007 comisia se constituie prin ordin al prefectului şi are următoarea componenţă: subprefect care are atribuţii în domeniul legalităţii; secretarul judeţului; un membru desemnat de majoritatea secretarilor unităţilor administrativ teritoriale din judeţ. Membri supleanţi sunt: secretarul unităţii administrativ teritoriale reşedinţă de judeţ; un reprezentat al instituţiei prefectului; un membru desemnat de majoritatea secretarilor unităţilor administrativ teritoriale din judeţ.
Potrivit art. alin. 3 membrii titulari şi membrii supleanţi ai comisiei de disciplină se numesc pe o perioadă de trei ani cu posibilitatea reînnoirii mandatului.
Având în vedere că această comisie de disciplină care a fost reorganizată în februarie 2013, a fost înfiinţată în anul 20.12.2010 s-a reţinut că reorganizarea s-a produs înainte de expirarea mandatului de trei ani, verificânâdu-se astfel în ce măsură în februarie 2013 modificarea componenţei s-a petrecut întocmai cum stabileşte HG nr. 1344/2007.
În acest sens s-a arătat că, potrivit art. 15 există mai multe situaţii de încetare al mandatului de membru în comisia de disciplină: de la data transferului în cadrul unei alte autorităţi; de la data la care a intervenit o situaţie de incompatibilitate (litera d); de la data încetării raportului de serviciu (litera f). Elementul central este stabilit de art. 15 alin. 2 care arată că: „ în caz de încetare a mandatului unui membru al comisiei de disciplină se numeşte ca membru titular membrul supleant corespunzător şi se demarează procedura pentru desemnarea unui alt membrul supleant”. De aici s-a reţinut că principiul ce trebuia avut în vedere este acela că membru supleant ia locul membrului titular şi ceea ce trebuie demarată este procedura desemnării membrilor supleanţi, iar nu a celor titulari.
În speţă s-a reţinut că în februarie 2013 niciunul dintre membri titulari nu mai avea această calitate. Astfel, în ceea ce priveşte pe I M, acesta nu mai deţinea funcţia de prefect în cazul său operând încetarea raporturilor de serviciu aspect care atrage încetarea mandatului potrivit art. 15 lit. f din HG 1344/2007. De asemenea nici secretarul judeţului I V nu mai avea această calitate ca urmare a încetării raporturilor de serviciu. În ceea ce-l priveşte pe B M existând o sesizarea împotriva sa, sesizare primită la comisia de disciplină deveneau aplicabile prevederile art. 13 alin. 1 lit. e, aspect care făcea ca mandatul său să nu înceteze dar să fie suspendat. Într-o astfel de ipoteză s-a reţinut că art. 13 alin. 2 din HG nr. 1344/2004 stabileşte că „şedinţele comisiei de disciplină se desfăşoară cu participarea membrului supleant corespunzător” ( în cazul său membru supleant corespunzător ar fi fost B F).
În concluzie s-a arătat că, în februarie 2013 comisia de disciplină trebuia completată cu membri supleanţi menţionaţi la comisia de disciplină constituită în decembrie 2010 iar nu să fie desemnaţi titulari persoane care nu figurau printre supleanţi în 2010. S-a arătat astfel că în locul subprefectului care avea atribuţii în domeniul legalităţii trebuia să urce secretarul Municipiului Dr Tr Severin (I R în locul fostului prefect M I); V C în locul I V. În ceea ce-l priveşte pe B M s-a arătat că în locul acestuia ar fi trebuit să urce membrul supleant F B, numai că prin dispoziţia Primăriei Comunei B O din 31.01.2013 avea încetată calitatea. S-a arătat că era necesar în aceste condiţii să se facă aplicarea prevederilor art. 15 alin. 2 din HG nr. 1344/2007, adică să se demareze procedura pentru desemnarea unui alt membru supleant, care, rămânând supleant, ar fi ocupat mandatul lui B M pentru acea perioadă în care mandatul acestuia era suspendat în temeiul art. 13 din HG nr. 1344/2007.
Încercând să îndepărteze acest blocaj de ordin juridic existent la nivelul comisie de disciplină, Prefectul judeţului Mehedinţi a reorganizat-o pentru a o face să funcţioneze. S-a reţinut însă că această reorganizare nu era posibilă prin raportare la normele stricte ale HG nr. 1344/2007, deoarece legea stabilea componenţa pe care trebuia să o aibă comisia de disciplină: I R, VC, devenind membri titulari din membri supleanţi.
Potrivit art. 6 alin. 4 s-a arătat că prefectul este îndrituit să emită un ordin prin care să desemneze ca preşedinte pe oricare dintre aceia care alcătuiesc comisia de disciplină – teoretic ar putea fi subprefectul ce are atribuţii în domeniul verificării legalităţii (pentru judeţul Mehedinţi, fiind doar un subprefect, iar atribuţiile de legalitate sunt exercitate de prefect) interpretarea primei instanţe a fost în sensul că prefectul trebuie să intre în compunerea comisiei de disciplină.
Exista aşadar chiar posibilitatea prefectului de a se desemna pe el însuşi ca preşedinte al comisiei de disciplină. Din acest punct de vedere critica de nelegalitate adusă ordinului nr. 55/2013 în sensul că prefectul s-a autodesemnat preşedinte al comisiei de disciplină s-a arătat că nu este întemeiată (după 20.12.2013, încetând mandatul comisiei de disciplină creată în decembrie 2010, prefectul judeţului Mehedinţi devine de drept membru al comisiei de disciplină şi are opţiunea de a emite un ordin prin care să se desemneze preşedinte.
Revenind la ordinul nr. 55/2013, şi constatând că în februarie 2013, comisia de disciplină avea o altă componenţă decât aceea pe care ar fi impus-o prevederile HG nr. 1344/2007, s-a admis acţiunea şi s-a anulat ordinul nr. 55/2013.
Reţinându-se culpă sa procesuală a fost obligată Instituţia Prefectului Mehedinţi la plata către reclamant a sumei de 700 lei reprezentând onorariu de avocat achitat de reclamant apărătorului său.
Împotriva Sentinţei nr.2691/03.10.2014, pronunţată de Tribunalului Mehedinţi, a declarat recurs pârâtul Prefectul Judeţul Mehedinţi Nicolae Drăghiea şi pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Mehedinţi, în termen şi motivat solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar pe fond respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul B M a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr. 55 emis de Prefectul judeţului Mehedinţi la data de 15.02.2013 privind reorganizarea Comisiei de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare la nivelul judeţului Mehedinţi.
Instanţa de contencios administrativ a Tribunalului Mehedinţi, soluţionând cauza dedusă judecăţii, prin Sentinţa nr.2691/03.10.2014, a admis, după rejudecare, acţiunea formulată şi a anulat Ordinul nr. 55/15.02.2013 emis de Prefectul judeţului Mehedinţi.
1. Într-o primă teză, invocându-se motivul de casare prev de art. 488 alin. (l) pct. 6 din codul de procedură civilă, a arătat că, aşa cum a învederat prin întâmpinarea şi concluziile scrise depuse la instanţa de fond, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea privind prefectul şi instituţia prefectului nr. 340/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „Instituţia prefectului este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu şi buget propriu”. De asemenea, conform alin. (4) al aceluiaşi articol: „Structura organizatorică şi modul de funcţionare ale instituţiei prefectului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”.
Conform cap. II din H.G. nr.460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 40/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, cu modificările şi completările ulterioare, instituţia prefectului, în accepţiunea juridică, este o structură organizatorică, prevăzută cadru în Anexa nr.1 la hotărâre, organizată, în condiţiile legii, prin ordin al prefectului, la nivel de direcţii, servicii şi birouri, după caz, în funcţie de specificul fiecărei activităţi. De asemenea, personalul din cadrul instituţiei prefectului este format din funcţionari publici, funcţionari publici cu statut special şi personal contractual.
Mai mult, atribuţiile structurilor de specialitate ale instituţiei prefectului, sunt determinate şi determinabile în condiţiile prevăzute de art. 6 din acest act normativ.
S-a susţinut şi că actul normativ care reglementează situaţia în cauză este H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină.
Ordinul Prefectului judeţului Mehedinţi nr. 55/15.02.2013 privind reorganizarea Comisiei de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare la nivelul judeţului Mehedinţi, a fost emis – temei legal – în baza dispoziţiilor art. 6 şi art. 12 din HG. nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, precum şi ale art. 79 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Ori, hotărârea atacată hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi care au condus la respingerea celor invocate, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct.6 din Codul de procedură civilă.
2. Într-o a doua teză, invocându-se motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod pr. civilă a susţinut că, procedural, în fapt, Comisia de disciplină a fost reorganizată prin alegerea (desemnarea) unui membru titular şi a unui membru supleant în data de 15.02.2013, de către secretarii unităţilor administrativ-teritoriale din judeţul Mehedinţi, convocaţi în acest sens.
Aşa cum rezultă din procesul-verbal, înregistrat sub nr.1423/15.02.2013, la şedinţă au fost prezenţi 62 de secretari care pe baza propunerilor făcute de aceştia şi-au desemnat, prin vot secret, un membru titular şi un membru supleant al acestuia în Comisia de disciplină reorganizată.
Alegerea (desemnarea) membrului titular şi a membrului supleant, reprezentanţi în Comisia de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare s-a făcut existând o deplină transparenţă în procesul de reorganizare al Comisiei de disciplină.
Or, nu se poate restrânge un drept, prevăzut de lege, al secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale, de a-şi desemna şi alege reprezentanţii în cadrul Comisiei de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare.
Necesitatea reorganizării Comisiei de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare la nivelul judeţului Mehedinţi a fost bazată pe faptul că aceasta nu mai putea funcţiona în vechea structură datorită schimbărilor intervenite.
Astfel, preşedintele Comisiei de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare la nivelul judeţului Mehedinţi, începând cu data de 20.12.2010 (Ordinul Prefectului nr.373/2010) era domnul M I, fost prefect interimar al judeţului Mehedinţi, căruia i-a încetat exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice de prefect al judeţului Mehedinţi, prin H.G. nr.432/08.05.2012.
De asemenea, prin H.G.nr.433/08.05.2012 a fost aplicată mobilitatea pentru domnul D N din funcţia publică de inspector guvernamental în funcţia publică de prefect al Judeţului Mehedinţi.
Aşa fiind, reclamantul avea cunoştinţă că din vechea comisie de disciplină făcea parte fostul prefect al judeţului Mehedinţi, acesta fiind membru al comisiei, cât şi faţă de faptul că prefectul are atribuţii în domeniul verificării legalităţii şi nu subprefectul.
La baza reorganizării comisiei s-a mai avut în vedere şi faptul că raportul de serviciu al doamnei secretar al comunei B Oa fost suspendat de drept (Dispoziţia 13/31.01.2013), care era desemnată supleant în cadrul fostei Comisii de disciplină a secretarilor.
Exercitarea mandatului de membru în comisie de către domnul B M nu mai era posibilă datorită faptului că acesta potrivit notificării nr. 1166/28.01.2013, înaintată de Primăria Municipiului Orşova, se afla în preaviz.
Instanţa de fond a reţinut faptul că nu putea fi reorganizată Comisia, întrucât mandatul domnului B M nu expirase, ori tocmai secretarii unităţilor administrativ-teritoriale, întruniţi în şedinţa din data de au hotărât desemnarea şi alegerea unui alt reprezentant din rândul acestora în cadrul Comisiei de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare.
De asemenea, a fost luată în consideraţie şi adresa nr. 1442/2013 privind desemnarea reprezentantului Prefectului în Comisia de Disciplină.
Toate aceste elemente sus menţionate au condus la impunerea reorganizării Comisiei de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare la nivelul judeţului Mehedinţi.
Aşa fiind, au fost respectate reglementările legale, prevăzute de dispoziţiile H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, cu modificările şi completările ulterioare.
În acest sens s-a argumentat că, prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Instituţiei Prefectului judeţului Mehedinţi, aprobat prin Ordinul nr. 375/02.11.2012, Prefectul este cel care are atribuţii în domeniul verificării legalităţii.
De asemenea, potrivit Organigramei şi Statului de funcţii, vizate şi aprobate de Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul juridic are în atribuţii şi acelea de verificare a legalităţii actelor administrative, la care face referire textul actului normativ susmenţionat, prin natura şi specificul său se află în directa coordonare şi subordonare a Prefectului judeţului Mehedinţi.
De altfel, în urma reorganizării Instituţiei Prefectului judeţului Mehedinţi conducerea se exercită de către Prefect şi un Subprefect care are atribuţii restrânse şi care nu vizează verificarea legalităţii.
În consecinţă, de drept, ca membru titular al Comisiei de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare la nivelul judeţului Mehedinţi, a fost desemnat domnul N D, Prefectul judeţului Mehedinţi si nu subprefectul judeţului Mehedinţi care nu are atribuţii delegate în ceea ce priveşte domeniul verificării legalităţii.
În temeiul art. 4 alin. (4) din H.G. nr. 1344/2007, la data de 15.02.2013 a fost ales Preşedintele Comisiei de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare la nivelul judeţului Mehedinţi, prin votul secret al membrilor titulari ai comisiei de disciplină, potrivit procesului-verbal nr. 1/15.02.2013. Având în vedere situaţia de fapt şi de drept expusă, a fost emis Ordinul Prefectului nr. 55/15.02.2013 privind reorganizarea Comisiei de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare la nivelul judeţului Mehedinţi.
S-a susţinut şi că sentinţa recurată se întemeiază doar pe faptul că reorganizarea comisiei nu era posibilă prin raportare strictă la prevederile H.G. nr. 1344/2007, deoarece legea stabilea componenţa pe care trebuia să o aibă acea comisie de disciplină, membrii supleanţi devenind membrii titulari.
A făcut precizarea că până în prezent Ordinul Prefectului judeţului Mehedinţi nr. 55/15.02.2013 privind reorganizarea Comisiei de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ – teritoriale sesizate ca abateri disciplinare la nivelul judeţului Mehedinţi, nu a fost contestat de către nici un secretar al unităţilor administrativ – teritoriale din judeţ.
În drept au invocat dispoziţiile art. 483 şi următoarele, raportat la art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă
La data de 20.01.2015, intimatul reclamant Boţilă Marian a depus întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate ce ar fi trebuit invocate, iar în subsidiar în situaţia în care instanţa de recurs va identifica motive de nelegalitate, solicită respingerea recursului declarat de recurenţii-pârâţi, ca fiind nefondat.
În susţinerea excepţiei privind nulitatea recursului, pentru lipsa motivelor de nelegalitate ce ar fi trebuit invocate s-a argumentat că potrivit prevederilor art.487 alin.(1) NCPC recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, in afara de cazurile prevăzute la art.470 alin.(5) aplicabile si in recurs.
Conform prevederilor art.489 alin. (2) NCPC, recursul este nul in cazul in care motivele invocate nu se încadrează in motivele de casare prevăzute la art.488. Potrivit art. 488 NCPC, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la punctele 1-8.
Or, deşi recurenţii-paraţi, au invocat în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8, NCPC, din dezvoltarea criticilor formulate nu este posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele menţionate.
În acest sens s-a invocat că atât la motivul 1 cât ţi la motivul 2 se critică „netemeinicia cererii de chemare în judecată fata de Prefectul judeţului Mehedinţi şi Instituţia Prefectului judeţului Mehedinţi”, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct.6 si pct. 8 NCPC.
Prin cererea de recurs, recurenţii au reiterat apărările formulate prin întâmpinarea de la fond, fata de cererea de chemare în judecată, şi care vizează fondul cauzei, fără a indica în mod concret în dezvoltarea motivelor de recurs, vreuna din criticile de nelegalitate din cele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8.
Recurenţii-paraţi nu au formulat nicio critică de nelegalitate în legătură cu dispoziţia instanţei de fond, astfel că simpla menţionare a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 NCPC nu echivalează cu o motivare efectivă a recursului, adică cu prezentarea acelor argumente de natura juridică pentru care recurenţii înţeleg să critice hotărârea atacata.
În subsidiar a arătat că argumentele formulate de recurenţi, atât cu privire la excepţii cât şi cu privire la fond, sunt lipsite de temei legal.
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinic motivată, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, reţinând corect că raportat la prevederile art. 6 alin. (2) din HG nr. 1344/2007 prefectul ca instituţie are calitate procesuală ca urmare a competentei sale de a constitui comisia de disciplină.
De altfel, chiar recurenţii prin întâmpinare arată că „potrivit art. 2 alin. (2) din Legea privind prefectul si instituţia prefectului nr. 340/2004, republicata, cu modificările si completările ulterioare: „Instituţia prefectului este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu şi buget propriu”’’, organizată conform prevederilor HG nr. 460/2006 la nivel de direcţii, servicii si birouri….
Legea privind prefectul şi instituţia prefectului prevede la art. 2 alin. (1) că „Pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor legi se organizează şi funcţionează instituţia prefectului, sub conducerea prefectului” şi la art. 6 alin. (1) „Capacitatea juridică de drept public a instituţiei prefectului se exercită în exclusivitate de către prefect”.
HG nr. 1344/2007, prevede la art.3 că „în cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice se constituie, prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, o comisie de disciplină”, iar la art.6 că „(1) Prin excepţie de la prevederile art.3, se constituie la nivel judeţean, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti, câte o comisie de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare (2) Comisia prevăzută la alin.(1) se constituie prin ordinul prefectului’’
Or, în speţă comisia de disciplină pentru analizarea si propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale din judeţul Mehedinţi, a fost reconstituită prin Ordinul Prefectului judeţului Mehedinţi nr. 55 emis la data de 15.02.2013, a cărui legalitate este contestată si face obiectul prezentei cauze, ordin ce poarta viza de legalitate a structurilor din cadrul instituţiei prefectului.
Concluzionând asupra celor doua „teze”, ale recursului s-a arătat că, din punctul de vedere al recurenţilor, nici Prefectul judeţului Mehedinţi şi nici Instituţia Prefectului – judeţul Mehedinţi nu ar avea calitate procesuala, faţă de ambii cererea fiind inadmisibilă, ceea ce evident este nefondat.
Şi în ceea ce priveşte fondul cauzei s-a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, cu aplicarea corecta a normelor de drept material, reţinând că reorganizarea comisiei s-a făcut cu încălcarea prevederilor HG nr. 1344/2007, componenţa sa fiind în contradicţie cu aceste prevederi, Ordinul nr. 55/15.02.2013 emis de Prefectul judeţului Mehedinţi fiind nelegal.
S-a susţinut şi că prima instanţă a avut în vedere si lacuna normativă, dată de faptul că după modificarea Legii nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, în sensul că a fost restructurat un post de subprefect, nu a fost pusă de acord cu noua reglementare şi HG nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, intimatul precizând că înţelege să respecte punctul de vedere al instanţei, deşi prin cererea de chemare în judecată a susţinut un alt punct de vedere cu privire la posibilitatea prefectului de a se autodesemna membru şi preşedinte al comisiei.
Cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursurilor formulate în cauză prin prisma neîndeplinirii cerinţei prevăzute de art. 486 alin. 1 lit. d N.C.p.c. se reţine că aceasta este neîntemeiată deoarece cerinţa prevăzută de dispoziţia legală analizată constituie o condiţie formală pe care trebuie să o îndeplinească cererea de recurs, cu ocazia verificării îndeplinirii acesteia instanţa neputând verifica şi caracterul fondat sau nu al motivelor de recurs, deoarece în această ipoteză excepţia nemotivării recusului s-ar confunda cu însăşi analiza pe fond a căii de atac.
Prin urmare în analiza acestei excepţii se impune ca instanţa de recurs să se rezume la a constata existenţa argumentelor prezentate de recurent în susţinerea căii de atac formulate şi faptul că acestea sunt susceplibile a fii încadrate în motivele de recurs prezăzute la art. 488 N.C.p.c.
Din acest punct de vedere analizând cererea de recurs formulată în cauză, comună celor două recurente, se constată că prin aceasta se invocă motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 N.C.p.c. şi se aduc argumente în susţinerea acestor motive de casare, astfel încât aceasta nu poate fi reţinută ca fiind afectată de nulitate pentru nemotivare.
Analizându-se cauza dedusă judecăţii în raport de motivele de recurs invocate în cauză se reţin următoarele:
Motivul de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 N.C.p.c. este nefondat deoarece, deşi se argumentează în mod formal de către recurente că sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi care au condus la respingerea apărărilor formulate de recurentele pârâte, în realitate prin intermediul acestui motiv de recurs se aduc critici hotărârii primei instanţe cu privire la respingerea excepţiei calităţii procesuale pasive a pârâtei Instituţia Prefectului – judeţul Mehedinţi şi aplicarea dispoziţiilor HG nr. 1344/2007 de către prima instanţă în speţa dedusă judecăţii, aspecte ce în mod evident, aşa cum rezultă şi din prezentarea anterioară a considerentelor sentinţei recurate, au fost analizate şi motivate prin considerentele acesteia.
Astfel, aceste argumente se impun a fi analizate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.p.c.
Pornind de la aceste premise instanţa de recurs constată că este fondat în speţa dedusă judecăţii excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Instituţia Prefectului – judeţul Mehedinţi pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 13 din Legea 554/2004 calitatea procesuală pasivă se raportează în principal la autoritatea sau instituţia emitentă a actului administrativ a cărui anulare se solicită prin acţiune.
În speţa dedusă judecăţii, prin cererea de chemare în judecată, care nu a fost modificată pe parcursul procesului reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Prefectul Judeţului Mehedinţi şi Instituţia Prefectului Judeţului Mehedinţi anularea Ordinului nr. 55/15.02.2013 şi obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
Ordinului nr. 55/15.02.2013 a cărui anulare este solicitată de către reclamant în speţa dedusă judecăţii este emis însă de Prefectul Judeţului Mehedinţi, aşa cum rezultă chiar din cuprinsul acestuia, în temeiul prerogativelor sale conferite prin art. 26 alin. 1 din Legea nr. 340/2004 şi art. 6 din H.G. nr. 1344/2007, iar nu de către Instituţia Prefectului Judeţului Mehedinţi.
În acest sens instanţa de recurs subliniază că se impune a fi făcută distincţia între prefect ca reprezentant al Guvernului pe plan local (art. 1 alin. 1 din Legea nr. 340/2004) ce în exercitarea atribuţiilor sale conferite prin lege emite ordine ce au caracter de acte administrative unilaterale (art. 26 alin. 1 din Legea nr. 340/2004) şi instituţia prefectului instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu şi buget propriu ce se organizează şi funcţionează sub conducerea prefectului (art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 340/2004).
În speţa dedusă judecăţii nefiind contestat un act administrativ emis de Instituţia Prefectului Judeţului Mehedinţi în exercitarea competenţelor sale conferite de lege ci un act emis de Prefectul Judeţului Mehedinţi, reclamantul neformulând nici o altă cerere prin care să fie vizată sfera atribuţiilor Instituţiei Prefectului Judeţului Mehedinţi, instanţa de recurs va reţine ca întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Instituţia Prefectului Judeţului Mehedinţi, neexistând un raport juridic de drept substanţial între reclamant şi această pârâtă care să fie analizat prin intermediul controlului judecătoresc exercitat instanţa de contencios administrativ.
Relativ la criticile privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină de către prima instanţă în speţa dedusă judecăţii instanţa de recurs reţine că acestea sunt nefondate deoarece potrivit art. 4 al actului normativ analizat comisia de disciplină are în componenţă 3 membri titulari, funcţionari publici definitivi numiţi în funcţia publică pe perioadă nedeterminată.
Pentru fiecare membru titular al comisiei de disciplină se desemnează câte un membru supleant. Membrul supleant îşi desfăşoară activitatea în absenţa membrului titular corespunzător din comisia de disciplină, în cazul suspendării mandatului membrului titular corespunzător, respectiv în cazul în care mandatul acestuia a încetat înainte de termen, în condiţiile prezentei hotărâri.
Membrii titulari şi membrii supleanţi ai comisiei de disciplină se numesc pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.
O reglementare similară se regăseşte şi in alin. 2 al art. 13 din H.G. nr. 1344/2007 care arată că în caz de suspendare a mandatului unui membru al comisiei de disciplină, şedinţele se desfăşoară cu participarea membrului supleant corespunzător.
Prin urmare, în mod temeinic prima instanţă a reţinut că în situaţia existentă în speţa dedusă judecăţii, comisia de disciplină pentru a fi legal constituită trebuia completată cu membri supleanţi menţionaţi prin Ordinul 373/20.12.2010 la momentul constituirii acesteia I R şi V C, iar nu să fie desemnaţi titulari persoane care nu figurau printre supleanţi în 2010.
În ceea ce-l priveşte pe reclamant, suspendat din funcţia de membru al comisiei, de asemenea în mod temeinic s-a reţinut că era necesar să se facă aplicarea prevederilor art. 15 alin. 2 din HG nr. 1344/2007, adică să se demareze procedura pentru desemnarea unui alt membru supleant, care, rămânând supleant, ar fi deţinut calitatea acestuia de membru al comisiei de disciplină pentru perioada în care mandatul reclamantului era suspendat în temeiul art. 13 din HG nr. 1344/2007.
Neprocedându-se potrivit dispoziţiilor normative în materie prin ordinul contestat prin prezenta acţiune şi desemnându-se ca membrii titulari ai comisiei de disciplină persoane care nu aveau calitatea de supleanţi prin Ordinul 373/20.12.2010, înainte ca mandatul comisiei de disciplină desemantă anterior să fi expirat, în mod temeinic prima instanţă a constatat că Ordinului nr. 55/15.02.2013 al Prefectului Judeţului Mehedinţi este nelegal.
În raport de aceste considerente şi văzându-se şi 496 alin. 1 şi art. 498 alin. 1 N.C.p.c. se va respinge recursul declarat de pârâtul Prefectul Judeţului Mehedinţi ca nefondat şi se va admite recursul declarat de pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Mehedinţi.
Se va casa în parte sentinţa atacată şi rejudecând cauza, instanţa de recurs va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Instituţia Prefectului judeţului Mehedinţi şi va respinge acţiunea faţă de această pârâtă ca inadmisibilă.
Se va înlătura obligaţia pârâtei Instituţia Prefectului Judeţului Mehedinţi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Potrivit art. 453 N.C.p.c. recurentul pârât Prefectul Judeţului Mehedinţi va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimatul reclamant reprezentând onorariu avocat în recurs.
