Prin cererea nr. ……../99/2011 reclamantul PP a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Iaşi, să se dispună: anularea Ordinului Inspectorului Şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Iaşi nr. ……./14.09.2011; obligarea pârâtului la reîncadrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior trecerii în rezervă; obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti cuvenite de la data de 15.09.2011 şi până la reîncadrarea efectivă; obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale şi a cheltuielilor de judiciare.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut următoarele:
În mod evident, cadrele militare din subordinea I.J.J. Iaşi, care au fost puse la dispoziţie, s-au aflat în această situaţie datorită reorganizării prin reducerea unor funcţii, reorganizare care a afectat întreg M.A.I. (Poliţie, Poliţie de Frontieră, Jandarmi, etc.), reorganizare ce a presupus disponibilizări masive din cadrul M.A.I., fapt de notorietate publică, fapt incontestabil şi arhicunoscut până şi unei persoane cu nivel de informare mediu.
În data de 14.09.2011 reclamantul nu se mai afla în situaţia de cadru militar în activitate pus la dispoziţie, în data de 13.09.2011, Tribunalul Iaşi constatând faptul că există dubii serioase cu privire la legalitatea şi temeinicia actului administrativ atacat, prin încheierea de şedinţă nr. ……../13.09.2011 pronunţată în dosarul nr. ……..99/2011, admiţând cererea de suspendare a efectelor Ordinului Inspectorului Şef al I.J.J. Iaşi nr. ……..15.06.2011 – act administrativ prin care s-a dispus punerea reclamantului la dispoziţie pe o perioadă de 3 luni. Începând cu data de 14.09.2011, reclamantul trebuia reîncadrat în funcţia avută, încheierea Tribunalului Iaşi fiind executorie şi de drept, indiferent la acea dată, de soluţia ce putea fi pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, într-un eventual recurs al intimatei împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a dispus suspendarea ordinului de punere la dispoziţie.
Reclamantul a fost trecut în rezervă, deşi începând cu data de 14.09.2011, acesta trebuia repus în funcţia pe care o ocupase, efectele ordinului de trecere în rezervă urmând a curge din data de 15.09.2011.
Trecerea în rezervă sau direct în retragere se face din oficiu, în condiţiile prevăzute la alin.1 lit. a), b), d), e), f), l), m) şi n), la propunerea consiliilor de judecată, în condiţiile prevăzute la alin. 1 lit. i) şi j), iar în celelalte condiţii, la propunerea comandanţilor unităţilor din care fac parte, înaintată ierarhic.
Or, în mod evident reclamantul se afla în situaţia prevăzută la art. 85 alin. 1 lit. e) „… nu sunt posibilităţi pentru a fi încadraţi în alte funcţii sau unităţi…”, acesta trebuind a fi încadrat pe funcţia pe care acesta o deţinuse anterior punerii sale la dispoziţie, la data înmânării ordinului de trecere în rezervă.
Motivarea intimatei în sensul că nu existau posibilităţi de reîncadrare, este inadmisibilă, lăsând practic fără obiect executarea şi supunerea faţă de o încheiere judecătorească executorie şi de drept. Acest aspect este contrazis până şi de practica recentă în materie, în speţă soluţii în speţe similare pronunţate de Tribunalul Botoşani în cazul unor subofiţeri din cadrul I.J.J. Botoşani, subofiţeri reîncadraţi în funcţiile deţinute.
Motivarea puerilă a intimatei în sensul că „nu a ştiut pe data de 14.09.2011, ora 8,53 de existenţa încheierii de şedinţă nr. ……../13.09.2011 pronunţată în dosarul nr. ……/99/2011 al Tribunalului Iaşi, prin care s-a dispus suspendarea ordinului de punere la dispoziţie, având ca efect imediat reîncadrarea reclamantului în funcţia deţinută, nu poate fi primită, reclamantul depunând diligenţele necesare pentru comunicarea soluţiei, deşi nu era în atribuţiile sale, intimata fiind reprezentată de jurist. Mai mult decât atât, petenta putea reveni oricând în data de 14.09.2011 până la ora 24.00 asupra ordinului de trecere în rezervă, acesta producându-şi efectele începând cu data de 15.09.2011.
Un alt aspect legat de legalitatea ordinului de trecere în rezervă, este şi cel legat de constatarea legalităţii aşa-ziselor examene de partajare, organizate în cadrul I.J.J. Iaşi, a „şanselor” de care a beneficiat reclamantul, motivat de faptul că pârâtul a înţeles să pomenească în răspunsul său de aceste şanse pe care reclamantul ori nu le-a fructificat ori a ales să nu le mai fructifice.
Tematica şi bibliografia pentru toate examenele organizate (deşi legea, adică Ordinul nr. 665/2008 prevede altceva, în speţă pentru fiecare examen se stabileşte o comisie, o bibliografie şi o dată, etc.) a fost afişată la data de 16.06.2011, primul examen având loc la data de 27-28.06.2011, adică fără respectarea termenului de 10 zile lucrătoare.
Din tabelele nominale cu rezultatele obţinute pentru ocuparea posturilor vacante, reiese clar nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la componenţa comisiei de examinare prin participarea în cadrul unei comisii a Şefului Biroului Resurse Umane (calitate incompatibilă cu funcţia deţinută conform art. 3 din Anexa 2 şi art. 3 CAP III/Ordinul M.A.I. nr. 665/2008) şi nerespectarea criteriilor de admitere, existând candidaţi admişi, cu note sub 7.
Aplicarea în mod greşit ca bază juridică privind organizarea examenelor de departajare a Ordinului M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile M.A.I., cu modificările ulterioare, cu încălcarea prevederilor Ordinului nr. 129/23.06.2011 a dus la situaţii nelegale, având ca efect trecerea în rezervă a unor oameni valoroşi, pentru motive cu totul şi cu totul nelegale.
Un alt aspect legat de nelegalitatea actului administrativ criticat este şi cel legat de comunicarea acestuia peste termenul de 30 de zile calendaristice, de la data primirii contestaţiei administrative.
Astfel, în data de 22.09.2011, a fost sesizat I.J.J. Iaşi, în condiţiile art. 7 din legea nr. 554/2004 – dovada comunicării aflându-se în original în dosarul nr. 11918/99/2011, adresa nr. 1734335/21.10.2011 fiind primită pe data de 04.11.2011.
De la momentul primirii plângerii administrative (maxim 27-28.092011) şi până la momentul răspunsului primit de la I.J.J. Iaşi nr. 1734335/21.10.2011 – în data de 04.11.2011, au trecut mai mult de 30 de zile calendaristice, încălcându-se astfel prevederile art. 8 alin. 1 din Ordonanţa nr. 27/30.01.2002.
Eliberarea din funcţie a reclamantului, fără o motivare a atitudinii sale culpabile, i-a adus în mod evident un prejudiciu, avându-se în vedere efectele deciziei de eliberare din funcţie: afectarea imaginii şi prestigiului profesional, reclamantul având o pregătire foarte diversificată şi avansată, absolvind o serie de cursuri şi specializări, având o conduită şi un dosar de cadre impecabil, nefiind sancţionat disciplinar în întreaga sa carieră militară, ba mai mult a fost propus pentru titlul de „subofiţerul anului 2009”, a fost recompensat cu „soldă de merit” în ultimii trei ani (2009-2011), iar pe data de 03.04.2011 a fost recompensat cu „felicitări”, citare prin Ordin de Zi pe Unitate „pentru modul exemplar prin care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu şi pentru rezultatele foarte bune obţinute în munca operativă”. În anul 2006, în afara orelor de program, a identificat şi reţinut pe autorul unei infracţiuni de tâlhărie, autorul fiind şi condamnat ulterior.
În luna iunie 2011, reclamantului i-a fost refuzat în mod abuziv dreptul de a participa la o misiune internaţională, acesta fiind atestat în acest sens, conform certificatul de absolvire seria OF nr. ………/05.10.2010, specialitatea „misiuni internaţionale”, curs absolvit cu media 9.50.
Pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Iaşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii arătând că:
Trecerea în rezervă a reclamantului s-a realizat în temeiul art. 85 alin. 1 lit. e) cu aplicarea alin.2 al aceluiaşi articol din legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare potrivit căruia, subofiţerii în activitate se trec în rezervă din oficiu atunci când, în urma reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, nu sunt posibilităţi pentru a fi încadraţi în alte funcţii sau unităţi.
Cele trei condiţii stipulate de textul de lege menţionat sunt în totalitate îndeplinite pentru a se putea dispune trecerea în rezervă, astfel:
– a avut loc o reorganizare a I.J.J. Iaşi, trecerea în rezervă s-a realizat în urma măsurilor de reorganizare dispuse de Ministerul Administraţiei şi Internelor prin ordinul nr. I/654 din 10.06.2011 privind reorganizarea unităţilor din jandarmeria Română;
– s-au redus unele funcţii din statul de organizare a I.J.J. Iaşi, noul stat de organizare intrat în vigoare la data de 15.06.2011 avea cu 35 de posturi de subofiţeri mai puţin faţă de statul de organizare anterior.
Acest fapt rezultă din compararea a două dispoziţii ale IGJR (nr. ………./11.04.2011 şi nr. ……………../10.06.2011) prin care au fost transmise chiar statele de organizare a I.J.J. Iaşi aferente celor două etape de reorganizare din lunile aprilie şi iunie anul curent.
Astfel, potrivit ordinului IGJR nr. ………./11.04.2011, statul de organizare I.J.J. Iaşi aplicabil cu data de 01.04.2011 avea prevăzute un număr de 327 posturi de subofiţer, iar potrivit Ordinului IGJR nr. ……../10.06.2011, statul de organizare a I.J.J. Iaşi aplicabil cu data de 15.06.2011 avea prevăzute un număr de 292 posturi de subofiţer, rezultând aşadar un deficit de 35 de posturi.
Faptul că I.J.J. Iaşi a fost supus unui proces de reorganizare şi de reducere a unor posturi din statul de organizare rezultă şi din planul de măsuri nr. ……………./15.06.2011 prin care Inspectoratul General al jandarmeriei Române a ordonat I.J.J. Iaşi punerea în aplicare a statului de organizare propriu, ca urmare a aprobării noilor organigrame şi a numărului de posturi. La punctul 2.6 din acest plan de măsuri (pagina 5 din 6) s-a dispus „Emiterea ordinelor de personal de trecere în rezervă la împlinirea termenului de punere la dispoziţie”.
La data trecerii în rezervă a reclamantului nu existau posibilităţi pentru a fi încadrat în alte funcţii sau unităţi. Astfel, prin adresa nr. ……./14.09.2011 I.G.J.R. a precizat că în urma demersurilor efectuate la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor, nu au fost identificate posturi vacante compatibile cu specialitatea ofiţerilor şi subofiţerilor afectaţi de procesul de punere la dispoziţie şi disponibilizare.
Constatând că numărul de posturi a fost redus astfel încât nu toţi subofiţerii puteau fi încadraţi, a fost emis Ordinul Inspectorului Şef al I.J.J. Iaşi nr. …….. prin care, în temeiul art. 4 lit. a) din legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, începând cu data de 15.06.2011 toţi subofiţerii din I.J.J. Iaşi, inclusiv reclamantul, au fost puşi la dispoziţie în vederea încadrării, posturile astfel rămase vacante urmând a fi ocupate, potrivit pct. 2.4 din acelaşi plan de măsuri, în urma unor examene de departajare a cadrelor militare care au ocupat anterior reorganizării funcţii similare.
Potrivit textului de lege enunţat (art. 4 lit. a teza a II-a din legea nr. 80/1995) cadrele militare în activitate sunt puse la dispoziţie în următoarele situaţii:
– în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere;
– pentru cazurile de boală stabilite prin hotărâre a Guvernului;
– pe timpul cât sunt în captivitate.
Punerea la dispoziţie este un fapt care îşi produce efectele concomitent cu emiterea actului administrativ iar în speţă produce efecte exclusiv în ceea ce priveşte dreptul persoanei în cauză ca în termen de cel mult 3 luni să poată fi încadrat pe o funcţie corespunzătoare pregătirii sale.
Dincolo de aspectele menţionate, în mod esenţial trebuie reţinut că prin decizia Curţii de Apel nr. …/21.11.2011, a fost admis recursul şi, rejudecând pe fond a respins cererea de suspendare a ordinului inspectorului şef nr. ……./15.06.2011. sunt astfel incidente dispoziţiile art. 311 Cod procedură civilă, potrivit căruia hotărârea casată nu are nici o putere iar actele de executare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel.
Ori câtă vreme hotărârea casată – încheierea nr. …13.09.2011, a fost desfiinţată în recurs, este lipsită de temei invocarea acesteia.
În acest context, încheierea nr……/13.09.2011 nu a produs efecte asupra trecerii în rezervă, întrucât pe de o parte, ordinul de trecere în rezervă nr. ……../14.09.2011 s-a emis în baza ordinului de punere la dispoziţie, iar pe de altă parte, trecerea în rezervă are un alt temei de drept decât punerea la dispoziţie şi cu un alt conţinut şi se face din oficiu.
Trecerea în rezervă este un fapt tehnico-material distinct faţă de punerea la dispoziţie. Trecerea în rezervă are la bază un alt temei de drept (art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995) decât punerea la dispoziţie (art. 4 din Legea nr. 80/1995) şi se face din oficiu (art. 85 alin. 2 din legea nr. 80/1995).
Faptul că trecerea în rezervă nu s-a emis în baza ordinului de punere la dispoziţie rezultă din chiar semnificaţia noţiunii de „act administrativ” dată de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia este actul unilateral cu caracter individual emis în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii.
Deci, incidente în cauză sunt dispoziţiile mai sus menţionate şi nu cele arătate de reclamant, respectiv art. 26 din ordinul în cauză. Potrivit alin. 1 al acelui articol „Anunţurile privind posturile vacante pentru care se organizează concurs se afişează la sediul unităţii organizatoare şi se publică prin grija compartimentelor de resurse umane, cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de data desfăşurării concursului, pe pagina de internet a instituţiei organizatoare sau a structurii ierarhic superioare ori, dacă acestea nu există ori nu sunt operaţionale, în presa scrisă”. Or, aşa cum s-a menţionat anterior, activitatea de selecţie în vederea încadrării s-a făcut prin promovare/mutare şi nu prin concurs şi astfel nu sunt incidente dispoziţiile invocate în art. 26 din ordinul menţionat.
Neîntemeiate sunt şi criticile reclamantului legate de existenţa unor situaţii de incompatibilitate a membrilor comisiei, conform art. 3 din Anexa nr. 2 şi art. 3 din Cap. III al Ordinului M.A.I. nr. 665/2008. în primul rând, art. 3 alin. 2 din ordinul menţionat se referă la componenţa comisiilor de concurs, care, aşa cum s-a arătat, nu este incidentă prezentei cauze, iar Cap. III nu cuprinde un art. 3. pe de altă parte nu s-a indicat în concret situaţia de incompatibilitate pe care reclamantul a avut-o în vedere.
Nici criticile privind greşita aplicare a Ordinului nr. 665/2008 care, în opinia reclamantului s-a făcut cu încălcarea Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 129/2011, nu poate fi reţinută.
Prin ordinul MAI nr. 129/2011 a fost aprobată procedura-cadru privind organizarea şi desfăşurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcţie a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul M.A.I.. Din preambulul Ordinului rezultă faptul că acest act normativ se limitează doar la categoriile de personal cărora le sunt incidente prevederile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 respectiv funcţionari publici şi poliţişti – funcţionari publici cu statut special – în temeiul art. 78 din legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare. Or, aşa cum rezultă din cuprinsul acţiunii reclamantul recunoaşte faptul că a fost cadru militar iar, pentru considerentele de mai sus, Ordinul M.A.I. nr. 129/2011 nu este aplicabil personalului militar din Jandarmeria Română.
Or, aşa cum rezultă din acţiune dar şi din probatoriile administrate, reclamantul a deţinut gradul de plutonier la I.J.J. Iaşi, raportat la dispoziţiile art. 23 ale Legii nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, reclamantul a avut calitatea de cadru militar, fiindu-i aplicabile dispoziţiile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, Ordinul M.A.I. nr. 129/2011 nu este aplicabil personalului militar din jandarmeria Română. În acest sens este şi punctul de vedere al Direcţiei Generale Management Resurse Umane din M.A.I., formulat cu adresa nr. …………/15.07.2011.
În drept pârâtul a invocat art. 115 şi următoarele Cod procedură civilă, Legea nr. 554/2004 şi toate actele normative invocate în întâmpinare, iar în apărare a depus înscrisuri.
Cererea reclamantului va fi respinsă ca nefondată.
Astfel, reclamantul PP a avut calitatea de plutonier în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Iaşi.
Prin Ordinul nr. ……./14.09.2011 Inspectorul şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Iaşi a dispus trecerea în rezervă a reclamantului ca urmare a reorganizării unităţii şi a reducerii unor funcţii din statul de organizare, nefiind posibilităţi pentru a fi încadrat în alte funcţii din unitate sau din alte unităţi.
I. Nu este întemeiat motivul de nelegalitate al Ordinului nr. ……/14.09.2011 fundamentat pe suspendarea Ordinului nr. ……../15.06.2011 prin care a fost pus la dispoziţie reclamantul.
În primul rând, Ordinul de trecere în rezervă nu a fost emis în baza şi în vederea executării Ordinului de punere la dispoziţie, ci are caracter juridic autonom, fiind justificat legal pe dispoziţiile art. 89 alin. 1 lit. e şi alin. 2 din legea nr. 80/1995, ale O.U.G. nr. 54/2011 şi ale art. 50 alin. 1 lit. g din ordinul M.A.I. nr. 600/2005.
De asemenea, măsura trecerii în rezervă a fost motivată în fapt pe situaţia reorganizării unităţii şi a reducerii unor funcţii din statutul de organizare coroborată cu lipsa posibilităţilor pentru reîncadrarea reclamantului în alte funcţii.
Prin urmare, legalitatea măsurii trecerii în rezervă se analizează strict prin raportarea situaţiei de fapt avută în vedere de pârât la dispoziţiile normative cu forţă superioară în temeiul cărora s-a emis actul.
Cum Ordinul de punere la dispoziţie nu are putere superioară faţă de cel de trecere în rezervă, iar Legea nr. 80/1995 nu condiţionează valabilitatea măsurii de trecere în rezervă de valabilitatea măsurii de punere la dispoziţie, tribunalul consideră că apărarea reclamantului, vizând suspendarea executării Ordinului de punere la dispoziţie, nu poate reprezenta o justificare pentru desfiinţarea Ordinului de trecere în rezervă.
Mai mult, punerea la dispoziţie este privită de către instanţă ca fiind o operaţiune administrativă prealabilă edictată în favoarea reclamantului, din moment ce, în perioada punerii la dispoziţie există posibilitatea ca angajatorul să identifice şi să ofere reclamantului alte funcţii similare în cadrul aceleiaşi unităţi sau în alte unităţi.
În speţă, această etapă procedurală a fost respectată, nefiind, sub acest aspect, încălcat dreptul reclamantului de a beneficia de respectiva punere la dispoziţie.
În al doilea rând, art. 85 lit. e din legea nr. 80/1995 se referă la „ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate” fără a distinge între diferitele situaţii în care o persoană îşi păstrează calitatea de cadru militar în activitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 lit. a din Legea nr. 80/1995 are această calitate şi cadrul militar pus la dispoziţie în vederea încadrării sau trecerii în rezervă. Având calitatea generică de cadru militar în activitate, reclamantul poate fi subiect al măsurii prevăzute la art. 85 lit. e din legea nr. 80/1995 fără a avea relevanţă situaţia sa specifică de punere la dispoziţie în vederea încadrării sau a trecerii în rezervă.
Din altă perspectivă, Tribunalul reţine că încheierea nr. ../13.09.2011 a fost desfiinţată în calea de atac prin decizia Curţii de Apel Iaşi nr. ../2011, caz în care, conform dispoziţiilor art. 311 Cod procedură civilă, la acest moment încheierea respectivă de suspendare a Ordinului de punere la dispoziţie nu produce nici un efect pentru această instanţă.
II. Tribunalul constată că pârâtul a respectat dispoziţiile legale invocate ca temei al Ordinului nr. ………./14.09.2011.
Art. 85 lit. e din Legea nr. 80/1995 stipulează trecerea în rezervă a subofiţerilor (printre alte categorii) când, în urma reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, nu au fost găsite posibilităţi pentru a fi încadraţi în alte funcţii sau unităţi.
Cu înscrisurile depuse la filele 31-34 ale dosarului (Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. ……/10.06.2011, Organigrama Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Iaşi la data de 10.06.2011, Adresele emise de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române nr. ……..18.04.2011 şi nr. …………./15.06.2011) pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Iaşi a dovedit că structura a fost reorganizată rezultând o reducere a posturilor de subofiţeri, la data de 15.06.2011, cu 35 posturi (de la 327 la 295), din care făcea parte şi cel ocupat de către reclamant.
De asemenea, cu adresa nr. ……../14.09.2011, emisă de către Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, pârâtul a demonstrat că, până la data de 14.09.2011, în structurile din cadrul M.A.I. nu au fost identificate posturi vacante compatibile cu specializarea ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor din jandarmeria română aflaţi în situaţia punerii la dispoziţie.
III. Nici criticile reclamantului referitoare la nelegalitatea examenelor de departajare nu sunt fondate în condiţiile în care acesta nu a probat că ar fi participat la vreun concurs sau examen în vederea ocupării posturilor vacante.
De altfel, pârâtul a afirmat că toate posturile vacante au fost ocupate prin promovare/mutare şi nu prin concurs, departajarea între mai multe cadre militare făcându-se prin interviu pe subiecte profesionale.
Cum această modalitate de ocupare a posturilor vacante corespunde dispoziţiilor art. 5, 6 şi 8 alin. 2 lit. a şi b din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, instanţa respinge susţinerile reclamantului vizând „nelegalitatea” examenelor de departajare.
IV. Faptul că pârâtul ar fi răspuns cu depăşirea termenului de 30 de zile la plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Ordinului contestat nu afectează în nici un mod valabilitatea actului administrativ, neavând nici o legătură cu respectarea cerinţelor legale sub imperiul cărora a fost emis actul.
V. Ca efect al respingerii cererii principale de anulare a ordinului de trecere în rezervă, se impune şi respingerea cererilor de obligare a pârâtului la plata drepturilor băneşti şi a daunelor morale.
