Prin Sentinţa civilă nr. – pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. -, instanţa a admis în parte cererea de emitere a unei ordonanţe de plată şi a obligat debitoarea la plata sumei de 38048, 78 lei reprezentând contravaloare factura neachitată şi a respins capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata dobânzii penalizatoare.
Verificând criticile petentei debitoare cu privire la respingerea în mod greşit a excepţiei inadmisibilităţii de către instanţa de fond, instanţa va respinge susţinerile ca neîntemeiate. Astfel, instanţa apreciază că excepţia inadmisibilităţii a fost în mod corect respinsă şi constată, ca şi instanţa de fond, că dispoziţiile art. 1013 şi urm. Cod procedură civilă nu limitează aplicabilitatea procedurii la acele situaţii în care părţile au încheiat un contract constatat printr-un înscris.
Astfel, pentru emiterea unei ordonanţă de plată trebuie să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1031 din Noul Cod de procedură civilă, respectiv „creanţele să fie certe, lichide şi exigibile, constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură sau în alt mod admis de lege.”.
Din textul legal menţionat, rezultă că procedura ordonanţei de plată presupune, pe lângă condiţiile generale pentru exercitarea oricărei acţiuni în justiţie, îndeplinirea anumitor cerinţe speciale. Aşadar, în primul rând, creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, fără a prezenta relevanţă, în principiu, izvorul acestei obligaţii, fiind însă necesar ca această obligaţie să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
În speţă, creditoarea a invocat o factură fiscală semnată şi ştampilată de debitoare, acesta fiind izvorul obligaţiilor debitorului.
Verificând criticile petentei debitoare cu privire la nepronunţarea instanţei de fond cu privire la excepţia lipsei de interes, instanţa apreciază că acestea sunt întemeiate şi constată că deşi excepţia lipsei de interes a fost invocată de petenta debitoare prin întâmpinare, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acesteia.
În consecinţă, reţinând că, în absenţa culpei petentei-debitoare, s-a procedat la emiterea ordonanţei de plată, fără a se pronunţa pe excepţia lipsei de interes invocată de debitoare prin întâmpinare, se constată că nu se impunea această soluţie, instanţa urmând a proceda la analiza excepţie invocată de debitoare.
În baza relaţiilor comerciale dintre părţi, instanţa constată că creditoarea a emis factura fiscală nr. 0-în valoare totală de 38048,78 lei, reprezentând contravaloare reparaţii motor buldoexcavator f. 7
La data de 25.10.2012, debitoarea a emis biletul la ordin -, reprezentând contravaloare facturi, scadent la 20.03.2014, biletul fiind refuzat la plată.
Creditoarea prezentă în faţa instanţei, prin avocat, a confirmat că biletul la ordin în cauză reprezintă inclusiv contravaloarea facturii -, contravaloarea căreia fiind solicitată şi pe calea prezentei ordonanţe de plată, invocând însă că debitoarea a formulat contestaţie şi opoziţie la executare, motiv pentru care recuperarea creanţei nu ar fi certă.
Creditoarea a confirmat de asemenea că biletul la ordin în cauză reprezintă inclusiv contravaloarea facturii – prin întâmpinarea în dosarul -, depusă de petenta debitoare la prezentul dosar f. 9, motiv pentru care prezenta instanţă reţine că – reprezintă contravaloarea Facturii – şi contravaloarea facturii -.
În conformitate cu prevederile art. 106 raportat la art. 61 din Legea nr. 58/1934, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 4 din 19.01.2009 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii, biletul la ordin, învestit cu formulă executorie, constituie titlu executoriu.
Or, în cauza de faţă, având în vedere BO – reprezentând inclusiv contravaloarea facturii -, instanţa apreciază că intimata creditoare nu poate solicita un nou titlu reprezentat de ordonanţa care să conţină somaţia de plată.
Examinând, în acest context, cererea introductivă formulată de creditoare, instanţa constată că aceasta are un titlu pentru creanţa sa împotriva debitoarei reprezentat de biletul la ordin menţionat.
În această situaţie, recurgerea la o acţiune în instanţă de către creditoare apare ca lipsită de interes în condiţiile în care are deja un titlu.
În acelaşi sens, instanţa apreciază că cererea intimatei creditoare de suspendare a prezentei cauze, având în vedere că creanţa rezultând din BO – a fost stinsă, faţă de plata efectuată de petenta debitoare prin OP depus în şedinţă la dosarul cauzei, instanţa urmează a o respinge ca neîntemeiată, şi constată că excepţia lipsei de interes este întemeiată indiferent dacă s-a achitat sau nu BO -.
Pentru considerentele mai sus menţionate, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendarea a judecăţii cererii în anulare, va admite cererea în anulare şi analizând cererea de emitere a unei ordonanţe de plată va admite excepţia lipsei de interes invocată de debitoare prin întâmpinare cu consecinţa respingerii cererii de emitere a ordonanţei de plată ca lipsită de interes.
