În absenţa unei dispoziţii legale şi în considerarea dispoziţiilor art. 111 lit. d din Legea nr. 31/1990, deciziile consiliului de administraţie nu pot fi atacate în justiţie de către acţionari, aceştia având posibilitatea de a ataca hotărârea adunării generale prin care aceasta s-a pronunţat asupra valabilităţii acestei decizii.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 19 din 30 ianuarie 2007
Notă: Fac excepţie deciziile adoptate în exerciţiul atribuţiilor delegate de adunarea generală extraordinară a acţionarilor care vor avea acelaşi regim ca şi hotărârile AGEA .
Prin sentinţa civilă nr. 3473 din 16 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Maramureş- Secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta SC A.T.C. SA
BAIA-MARE şi s-a dispus anularea Hotărârii Consiliului de Administraţie al SC A.T.C. SA din 7 iulie 2006.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că administratorii C.V. şi A.A.L. au ţinut la sediul societăţii pârâtei o şedinţă a consiliului de administraţie în data de 7 iulie 2006 în cadrul căreia s-a luat decizia convocării adunării generale ordinare a acţionarilor societăţii SC A.T.C. SA iar reclamantul în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie nu a fost convocat la această şedinţă, aflând ulterior despre deciziile adoptate aşa încât hotărârea consiliului de administraţie din data de 7 iulie 2006 este nelegală desfăşurându-se cu nerespectarea dispoziţiilor art. 151 alin 3 din Legea nr. 31/1990 prin neconvocarea preşedintelui acesteia.
În ceea ce priveşte excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi cea a prematurităţii şi inadmisibilităţii acţiunii, prima instanţă a apreciat că reclamantul prin promovarea acţiunii a justificat existenţa unui interes direct şi personal reclamând încălcarea unui drept prin neconvocarea acestuia la şedinţa consiliului de administraţie situaţie în care are calitate procesuală activă.
În ceea ce priveşte cea de a doua excepţie s-a reţinut că potrivit art. 111 lit d din Legea nr. 31/1990 republicată printre atribuţiile adunării generale este şi aceea de a se pronunţa asupra gestiunii administratorilor şi cum aceste hotărâri pot fi atacate în instanţă şi hotărârile consiliului de administraţie pot face obiectul cenzurii instanţei chiar şi în lipsa unor prevederi legale exprese.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termenul legal pârâta SC A.T.C. SA BAIA-MARE care a solicitat desfiinţarea sentinţei pronunţată de prima instanţă cu consecinţa respingerii acţiunii în anulare formulată împotriva deciziei consiliului de administraţie al SC A.T.C. SA BAIA-MARE din 7 iulie 2006.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate, şi având în vedere prevederile art. 282 şi următoarele Cod procedură civilă constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
La data înregistrării cererii de chemare în judecată 2 august 2006 reclamantul avea calitatea de acţionar şi de director general în cadrul societăţii pârâte SC A.T.C. SA BAIA-MARE. La data de 7 iulie 2006 administratorii C.V. şi A.A.L. au convocat la sediul pârâtei SC A.T.C. SA BAIA-MARE o şedinţă a consiliului de administraţie în cadrul căreia s-a adoptat decizia convocării adunării generale ordinare a acţionarilor societăţii SC A.T.C. SA BAIA-MARE.
Reclamantul invocă nelegalitatea hotărârii adoptate de consiliul de administraţie urmare a faptului că în calitatea sa de preşedinte al consiliului de administraţie nu a fost convocat la această şedinţă ceea ce ar atrage nulitatea hotărârii adoptate.
În drept, s-a invocat nerespectarea dispoziţiilor art. 151 alin 3 din Legea nr. 31/1990 prin neconvocarea preşedintelui consiliului de administraţie, hotărârea pronunţată este lovită de nulitate absolută.
La data de 29 iulie 2006 prin hotărârea AGA s-a dispus schimbarea reclamantului C.G. din calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie. Prin sentinţa civilă nr. 2125/4 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Maramureş a fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială şi s-a dispus suspendarea executării acestei hotărâri până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anularea hotărârii AGA din 29 iulie 2006, acţiunea în anulare ce face obiectul dosarului nr. 5307/100/2006.
Ulterior, prin hotărârea adunării generale a acţionarilor SC A.T.C. SA din 9 septembrie 2006 au fost aleşi membrii consiliului de administraţie din componenţa acestuia reclamantul intimat nefăcând parte.
Drept urmare, în mod legal prima instanţă a apreciat că reclamantul-intimat C.G. are calitatea procesuală activă, deoarece la data formulării acţiunii acesta nu-şi pierduse calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie în condiţiile în care prin sentinţa civilă nr. 2125/4 septembrie 2006 s-a dispus suspendarea executării hotărârii AGA prin care acesta şi-a pierdut această calitate.
Cu toate acestea, prima instanţă a aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile art. 111 alin 2 lit d coroborate cu cele cuprinse în art. 132 alin 2 din Legea nr. 31/1990.
Astfel, deciziile consiliului de administraţie considerate nelegale pot fi anulate prin hotărârea adunării generale a acţionarilor.
Soluţia se bazează pe dispoziţiile art. 111 lit d din Legea nr. 31/1990 republicată care prevăd că adunarea generală are dreptul şi obligaţia „să se pronunţe asupra gestiunii administratorilor”. Această soluţie decurge şi din principiile care guvernează raporturile dintre adunarea generală şi administratorii societăţii. De vreme ce administratorii sunt numiţi de adunarea generală, aceasta este îndreptăţită să controleze actele administratorilor.
În absenţa unei prevederi legale deciziile consiliului de administraţie nu pot fi atacate în justiţie de către acţionari, aceasta nu înseamnă că reclamantului i s-ar îngrădi dreptul de a accede la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil câtă vreme deciziile consiliului de administraţie considerate nelegale pot fi anulate prin hotărârea adunării generale a acţionarilor.
Soluţia se bazează pe dispoziţiile art. 111 alin 2 lit d din Legea nr. 31/1990.
Pe de altă parte, art 132 alin 2 din Legea nr. 31/1990 modificată dă dreptul acţionarilor de a ataca în justiţie hotărârea adunării generale prin care s-a pronunţat asupra valabilităţii unei decizii a consiliului de administraţie.
În acest context, reclamantul intimat nu a făcut dovada sesizării adunării generale a acţionarilor pentru a se pronunţa asupra valabilităţii deciziei consiliului de administraţie din 7 iulie 2006.
Interpretând astfel dispoziţiile art. 112 alin 2 lit. d şi ale art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 nu se îngrădeşte exercitarea unor drepturi cum ar fi dreptul la acces în justiţie conferit de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului ci dimpotrivă acţiunea în justiţie a reclamantului intimat (atacarea deciziei consiliului de administraţie) se poate face după sesizarea adunării generale a acţionarilor cu privire la deciziile consiliului de administraţie.
Pronunţând astfel soluţia de respingere a cererii privind constatarea nulităţii hotărârii adoptată de consiliul de administraţie la 7 iulie 2006, pe cale de excepţie, este de prisos analizarea chestiunilor ce ţin de fondul cauzei.
Faţă de considerentele mai sus expuse şi în lumina dispoziţiilor legale amintite urmează ca în temeiul art. 296 Cod procedură civilă să se admită apelul declarat de pârâta SC A.T.C. SA BAIA-MARE iar hotărârea primei instanţe urmează a fi schimbată în întregime în sensul respingerii ca inadmisibilă a acţiunii în anulare a hotărârii consiliului de administraţie al SC A.T.C. SA BAIA-MARE din 7 iulie 2006. Celelalte excepţii invocate de apelantă au fost respinse potrivit considerentelor mai sus arătate.
