Apel. analizarea dispoziţiilor legii nr.10/2001 în raport de dispoziţiile legii nr.247/2005 în privinţa măsurilor reparatorii ce se cuvin apelantului. modalitate.


APEL. ANALIZAREA DISPOZIŢIILOR LEGII NR.10/2001 ÎN

RAPORT DE DISPOZIŢIILE LEGII NR.247/2005 ÎN

PRIVINŢA MĂSURILOR REPARATORII CE SE CUVIN

APELANTULUI. MODALITATE.

Titlul VII al Legii nr.247/2005

În mod greşit s-a pronunţat prima instanţă, reţinând că

În mod greşit s-a pronunţat prima instanţă, reţinând că

măsurile reparatorii care se cuvin apelantului-contestator trebuiesc

măsurile reparatorii care se cuvin apelantului-contestator trebuiesc

analizate în raport cu dispoziţiile Legii nr.10/2001 până la

modificarea Legii nr.247/2005, deoarece pe de o parte dispoziţia

emisă de către intimaţi s-a pronunţat la data de 10.11.2005 când

intrase în vigoare această lege, iar pe de altă parte, Titlul VII al

Legii nr.247/2005 este de imediată aplicabilitate.

(Decizia civilă nr.286/A/14 decembrie 2006 pronunţată de Curtea

de Apel Piteşti)

Constată că, prin acţiunea civilă înregistrată la 16 decembrie

2004, astfel cum a fost completată, M.F. a formulat în contradictoriu cu

intimaţii Primăria Municipiului Piteşti, Primarul Municipiului Piteşti şi

Municipiul Piteşti – reprezentat prin Primar, contestaţie împotriva

dispoziţiei nr.34097/2005, emisă de Primarul Municipiului Piteşti – T.P.,

solicitând anularea acesteia şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru

imobilul – teren şi construcţii situat în Piteşti, str.Doamna Bălaşa nr.16 şi

str.Şerban Vodă nr.17, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivare, s-a arătat că prin notificarea înregistrată sub

nr.2663/16903/30.10.2001, autoarea contestatorului, A.M., a solicitat

acordarea de despăgubiri băneşti în sumă de 1.000.000.000 lei Rol,

pentru imobilul mai sus menţionat.

Prin dispoziţia a cărei anulare se solicită, cererea autoarei a

fost respinsă, cu motivarea că, întrucât imobilul a fost preluat în

proprietatea statului prin naţionalizare,  aceasta are dreptul numai la

măsuri reparatorii prin echivalent.

Măsura dispusă este nelegală şi netemeinică, iar în cauză erau

întrunite condiţiile acordării de despăgubiri băneşti pentru următoarele

motive:

– imobilul a fost preluat prin naţionalizare, dar fără titlu,

întrucât autoarea făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la

naţionalizarea dispusă în baza Decretului nr. 92/1950;

– notificarea trebuia soluţionată în raport cu prevederile legale

în vigoare la data formulării ei şi nu în raport cu dispoziţiile Legii nr.

10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Or, în aplicarea principiului neretroactivităţii legii civile şi în

conformitate cu dispoziţiile art.1 alin.2 din Legea nr. 10/2001 – în forma

iniţială,  pentru imobilul în discuţie, autoarei i se cuveneau despăgubiri

băneşti şi nu măsuri reparatorii prin echivalent.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, nu îi poate fi imputabilă  nici

acesteia, nici contestatorului, neîndeplinirea de către intimaţi a obligaţiei

de a soluţiona notificarea în termenul de 60 de zile prevăzut de art.23

alin.1 din Legea nr.10/2001 – nemodificată.

Prin notificarea înregistrată sub nr.2663/16903/30.11.2001

A.M., în calitate de moştenitoare a defunctului soţ A.P.A., a solicitat

Prefecturii Judeţului Argeş acordarea de despăgubiri băneşti în sumă de

un miliard lei ROL, pentru casa şi terenul preluate abuziv, situate în

Piteşti, Strada D-na Bălaşa nr.16, şi Strada Şerban Vodă, nr. 17, judeţul

Argeş.

Potrivit certificatului de deces (fila 78) A.M. a decedat la data

de 05.03.2002, iar contestatorul, în conformitate cu certificatul

nr.141/6.09.2002 este moştenitorul acesteia, în calitate de legatar

universal.

Imobilul în discuţie, astfel cum rezultă din  Foaia de Date

Pentru Cartea Funciară (fila 48-50), eliberată de Direcţia Judeţeană Argeş

a Arhivelor Naţionale sub nr. 1437/2001, compusă din suprafaţa de 234

m.p. teren şi un corp de casă având pivniţă, parter şi etaj, cu destinaţia de

magazin, prăvălie şi locuinţă, a fost proprietatea lui A.A., dobândit în

baza actului de vânzare-cumpărare autentificat la Tribunalul Ilfov sub nr.

43870/1937 şi transcris sub nr. 6907/1937.

Prin Decretul nr.92/1955, imobilul compus din patru

apartamente situat în Piteşti, Strada Şerban Vodă, Nr. 17, Strada D-na

Bălaşa nr.16, proprietatea lui A.A. a fost naţionalizat (fila 54).

În cauză, nu s-a făcut dovada că A.A. sau autoarea

contestatorului făceau parte din categoriile socio-profesionale, exceptate

de la naţionalizare prevăzute la art. II din decretul nr. 92/1950.

Prin sentinţa civilă nr.66 din 18 aprilie 2006, pronunţată de

Tribunalul Argeş – Secţia civilă, s-a admis în parte contestaţia

completată, formulată de contestator şi s-a anulat în parte dispoziţia

nr.3497/10.11.2005, emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi s-a

constatat că pentru construcţia în suprafaţă totală de 526 mp., în prezent

demolată, situată în fosta str.Şerban Vodă nr.17, judeţul Argeş,

notificarea era îndreptăţită la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri

băneşti.

S-a menţinut în rest dispoziţia.

Procedând la analizarea notificării şi constatând că în prezent

construcţiile sunt demolate, iar terenul este afectat de amenajări de

utilitate publică , respectiv „Parcul Fortuna”, inventariat în domeniul

public , conform H.C.L. nr.14 /1998, aprobată prin H.G. nr.447/2002,

prin raportul întocmit sub nr. 1111/10.01.2005, iniţial, s-a propus

acordarea de titluri de valoare nominală folosite în procesul de

privatizare sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de

capital, în funcţie de opţiunea notificatoarei,  la nivelul sumei de

489.362.519 lei ROL pentru teren şi  partea de clădire cu altă destinaţie şi

despăgubiri băneşti pentru partea de clădire destinată locuirii, în valoare

de 189.354.406 lei ROL.

Cu toate acestea, prin dispoziţia a cărei anulare se solicită,

cererea de acordare de despăgubiri băneşti a fost respinsă, cu motivarea

că imobilul a trecut în proprietatea statului prin naţionalizare, situaţie în

care, potrivit prevederilor legale, nu se acordă despăgubiri şi s-a propus,

acordarea pentru terenul în suprafaţă de 243 mp. şi pentru construcţia în

suprafaţă de 526 mp. de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în

titluri de despăgubire.

Dată fiind imposibilitatea restituirii în natură a imobilului, în

întregul său, situaţie de fapt ce nu a fost contestată, problema ce se

impune a fi lămurită în speţă,  nu este aceea de a stabili modalitatea de

preluare a imobilului – cu titlu valabil sau fără titlu – ci de a stabili dacă

autoarea şi contestatorul pot să beneficieze de măsuri reparatorii sub

formă de despăgubiri băneşti.

Or, nu numai aplicarea principiului prevăzut de art.1 Cod

civil, potrivit cu care, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere

retroactivă, ci şi aplicarea principiilor prevăzute de art.15 alin.2 şi art.16

alin.1 din Constituţie, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor,

cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile şi respectiv,

cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi

discriminări, impun concluzia că în speţă, dreptul la acordarea de măsuri

reparatorii trebuie analizată în raport cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001,

până la modificările intervenite prin Legea nr.247/2005, nefiind admisibil

a se crea contestatorului o situaţie mai grea decât cea a altor persoane

îndreptăţite, cărora li s-a soluţionat notificarea în termenul prevăzut de

art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001 nemodificată.

În acest context, se apreciază că pentru construcţia cu

destinaţia descrisă în Foaia de Date pentru Cartea Funciară,

contestatorului i se cuvin despăgubiri băneşti, astfel cum rezultă din

dispoziţiile art.24 alin.2 şi din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor

art. 9 alin.2 din Legea nr.10/2001 nemodificată.

Împotriva sentinţei instanţei de fond, în termen legal au

declarat apel contestatorul, precum şi intimaţii Primăria Municipiului

Piteşti, Primarul Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti prin Primar.

Contestatorul a criticat sentinţa instanţei de fond pentru

următoarele considerente:

– Prima instanţă nu motivează în nici un fel hotărârea

pronunţată, ignorând dispoziţiile art.261 Cod procedură civilă, în sensul

că hotărârea pronunţată trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept

care au format convingerea judecătorului, precum şi cele pentru care s-au

înlăturat susţinerile părţilor.

– Sentinţa instanţei de fond este nelegală, deoarece a admis

numai în parte contestaţia, menţinând în parte dispoziţia contestată şi

nesocotind dispoziţiile art.10 din Legea nr.10/2001, în sensul că instanţa

trebuia să se pronunţe şi cu privire la suprafaţa de 243 m.p. teren aferent

construcţiei care nu mai pot fi restituite în natură şi să constate că şi

pentru teren contestatorul se află în situaţia de a primi măsuri reparatorii

prin despăgubiri băneşti.

Intimaţii au criticat sentinţa primei instanţe pentru un singur

considerent şi anume că în mod greşit s-a invocat principiul

neretroactivităţii legii, deoarece Legea nr.247/2005 este de imediată

aplicabilitate şi nu poate fi vorba de o aplicare a legii vechi având în

vedere notificarea anterioară a contestatorului, iar prin soluţia pronunţată

s-ar ajunge la o ultraactivitate a legii, situaţie inadmisibilă.

Examinând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa apelată prin

prisma motivelor de apel invocate de apelanţii-intimaţi, Curtea va consta

că apelul acestora este fondat pentru următoarele considerente:

analizate în raport cu dispoziţiile Legii nr.10/2001 până la modificarea

Legii nr.247/2005, deoarece pe de o parte dispoziţia emisă de către

intimaţi s-a pronunţat la data de 10.11.2005 când intrase în vigoare

această lege, iar pe de altă parte, Titlul VII al Legii nr.247/2005 este de

imediată aplicabilitate.

În principiu legea nouă se aplică imediat situaţiilor obiective

legale, adică acelora ale căror conţinut şi efecte sunt imperativ stabilite de

legiuitor. Stricto sensu, este avut în vedere momentul intrării în vigoare a

legii noi, iar lato sensu, prezentul şi viitorul, ambele determinate prin

prisma acestui moment şi materializate fie în situaţii juridice care

urmează să existe, să se modifice ori să se stingă, fie în fapte juridice

pendinte ori efecte viitoare ale unor raporturi juridice trecute.

În speţă, dreptul subiectiv reclamat îşi are fundamentul direct

şi imediat în preluarea abuzivă de către stat a imobilelor pentru care se

pretind despăgubiri, adică într-un raport juridic trecut.

Efectele viitoare ale acestui raport sunt însă imperativ stabilite

în Titlul VII al Legii nr.247/2005, lege nouă de imediată aplicabilitate,

astfel încât plata acestor măsuri reparatorii urmează regimul de conversie

al acestei legi, iar dreptul la despăgubiri invocat de către contestator este

supus acestei legi.

Cu alte cuvinte, această lege nouă determină imperativ

regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente al imobilelor preluate

abuziv instituind noi proceduri administrative pentru acordarea acestor

despăgubiri.

Astfel, în planul dreptului intertemporal dispoziţiile sunt de

imediată aplicabilitate, imperative, obligatorii, astfel încât legea veche

rămâne fără aplicare.

În concluzie, decizia emisă de către apelanta Primăria

Municipiului Piteşti prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin

echivalent constând în titluri de despăgubiri pentru teren şi construcţie,

este legală.

Faptul că decizia contestată a fost emisă la o perioadă lungă

de timp faţă de notificarea contestatorului nu are relevanţă sub aspectul

acordării măsurilor reparatorii, cu atât mai mult cu cât apelantul-

contestator avea la îndemână o acţiune prin care putea să oblige pe

apelanţii-intimaţi să emită decizia respectivă, în baza dispoziţiilor art.25

alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată.

În ceea ce priveşte apelul declarat de către apelantul-

contestator, acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prima critică este nefondată şi nu se poate reţine că prima

instanţă a încălcat dispoziţiile art.261 Cod procedură civilă, în sensul că

sentinţa este nemotivată, deoarece din considerentele sentinţei apelate,

rezultă că aceasta cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format

convingerea judecătorului, reţinându-se aplicabilitatea legii vechi, raportat

la data formulării notificării de către apelantul-contestator.

Cea de-a doua critică şi anume aceea prin care se pretinde că

instanţa de fond nu s-a pronunţat şi prin acordarea de măsuri reparatorii,

constând în despăgubiri pentru suprafaţa de 243 m.p. teren aferent

construcţiei preluate în mod abuziv, nu mai urmează a fi analizată,

deoarece prin admiterea apelului declarat de către intimaţi, soluţia a fost

schimbată faţă de considerentele arătate pe larg în apelul acestora.

Faţă de cele arătate mai sus, Curtea, în baza dispoziţiilor

art.296 Cod procedură civilă, a admis apelul declarat de intimaţi, în sensul

schimbării sentinţei şi pe fond a respingerii contestaţiei.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de contestator.