Aplicarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetateanului români în strainatate dupa data de 1 ianuarie 2007.


Domeniu asociat – Aplicarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetateanului români în strainatate dupa data de 1 ianuarie 2007.

– Prioritatea normelor de drept comunitar.

Sectia civila. Sentinta civila 941/C din 19.11.2007.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Neamt sub nr.4812/103/2007 din data de 29.10.2007, reclamanta Directia Generala de Pasapoarte Bucuresti, cu sediul în str. Nicolae Iorga nr.29, sector 1, a solicitat în temeiul art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, restrângerea dreptului la libera circulatie pe teritoriul Angliei pe o durata de cel mult 3 ani, pârâtului  T.O.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat urmatoarele:

Pârâtul a fost returnat din  Anglia la data de 12.10.2007 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu aceasta tara, care prevede ca : „Fiecare parte contractanta readmite pe teritoriul statului sau, la cererea celorlalte parti contractante si fara formalitati, orice persoana care nu a îndeplinit conditiile de intrare sau nu mai îndeplineste cerintele privind sederea, aplicabile pe teritoriul statului, partii contractante solicitate (…)”.

În temeiul dispozitiilor art.38 lit. a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor români în strainatate, modificata si completata cu O.G. nr.5/2006 : „Restrângerea exercitarii dreptului la libera circulatie a cetatenilor români poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 3 ani… cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel stat”.

Conform art.5 din Legea nr.248/2005 : pe perioada sederii lor în strainatate cetatenii români au urmatoarele obligatii:

a)– „sa respecte legislatia României si sa nu desfasoare activitati de

 natura sa compromita imaginea României, ori care sa contravina obligatiilor asumate prin documentele internationale;

b)– sa respecte legislatia statului în care se afla, precum si scopul pentru

care li s-a acordat dreptul de a intra si, dupa caz, de a ramâne pe teritoriul statului respectiv în conditiile stabilite prin legislatia acestuia sau prin documentele internationale încheiate cu România”

Dreptul la libera circulatie este în strânsa legatura cu respectarea legislatiei statului român, precum si a tratatelor si conventiilor pe care România le-a ratificat si care fac, astfel, parte din dreptul intern.

România trebuie sa îsi probeze capacitatea de a stopa migratia ilegala, iar prezenta,fara respectarea conditiilor legale de intrare si sedere a pârâtului pe teritoriul unor state straine, ar dovedi exact contrariul, cu repercusiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat, în materie de vize, cetatenilor români.

În dovedire a depus la dosar un talon de calatorie si o declaratie a pârâtului.

Examinând cererea tribunalul a retinut în fapt urmatoarele:

Singura dovada privind fapta savârsita de pârât ce a stat la baza returnarii sale din Anglia o reprezinta declaratia acestuia în care arata ca a intrat pe teritoriul Angliei în luna septembrie 2007 si la 12 oct.2007 a fost retinut de autoritatile engleze si returnat în România.

Or, potrivit Directivei 2004/38/CE, toti cetatenii Uniunii Europene (deci si cetatenii români)  pot iesi de pe teritoriul unui stat membru pentru a intra pe teritoriul altui stat membru al Uniunii în baza cartii de identitate care atesta cetatenia acestora si pot ramâne pe teritoriul statului respectiv o perioada de 90 zile fara a li se impune îndeplinirea altor formalitati.

În cauza pârâtul se afla pe teritoriul Angliei în intervalul de sedere de 90 de zile si nu rezulta care a fost conduita care a determinat returnarea acestuia în conditiile în care dreptul la libera circulatie si de rezidenta poate fi restrictionat numai din motive de ordine publica, securitate publica sau sanatate publica ( art.27 – 33 din Directiva 2004/38/CE).

Mai mult, restrictionarea dreptului la libera circulatie trebuie sa fie constatata printr-o decizie de expulzare care sa cuprinda conduita proprie a persoanei în cauza, conduita ce trebuie sa reprezinte o amenintare suficient de serioasa si prezenta care sa afecteze interesele fundamentale ale statului în cauza.

Cum reclamanta nu a facut dovada emiterii unei astfel de decizii, iar dispozitiile art.38 lit.”a” din Legea nr.248/2005 nu se aplica „automat” doar pentru singurul motiv ca exista un acord de readmisie între cele 2 state, instanta constatând ca nu s-au dovedit împrejurarile care demonstreaza ca prezenta pârâtului pe teritoriul Angliei este de natura sa-i afecteze interesele fundamentale, a respins cererea reclamantei ca neîntemeiata.