Prin încheierea nr. 10/25.04.2013 Judecătoria Turnu Măgurele în baza art. 149/1 alin. 9 Cpp., a admis propunerea Parchetului de pe lângă aceeaşi instanţă şi în baza art. 146 alin. 1 Cpp., rap. la art. 148 lit. b şi f Cpp., a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.V. pe o durată de 29 zile cu începere de la data de 25 aprilie 2013, până la 23 mai 2013.
A dispus emiterea mandatului de arestare pe durata fixată.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că în motivarea propunerii de arestare, organul de urmărire penală a arătat că la termenul de judecată din data de 13.02.2013, a fondului cauzei penale ce formează obiectul dosarului penal nr.3200/329/2012, învinuitul C.Ş. la solicitarea şi la determinarea inculpatului M.V. care i-a cerut să-l ajute deoarece are o problemă cu poliţia şi trebuie să scape, pentru că altfel face închisoare, în condiţiile în care nu fusese martor propus şi audiat la urmărirea penală, a declarat mincinos în faţa instanţei de judecată cu privire la împrejurări esenţiale ale cauzei, mai precis că M.V. în seara de 23 decembrie 2011 nu avea cum să fure cablu telefonic, deoarece, în acea seară, acesta a organizat o petrecere la locuinţa sa, petrecere la care a participat şi care a durat până spre dimineaţă.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 13.02.2013, a fondului aceleiaşi cauze, învinuitul S.C.G. la solicitarea şi la determinarea inculpatului M.V. care i-a cerut să-l ajute pentru că are o problemă cu poliţia şi trebuie să scape, altfel face puşcărie, în condiţiile în care nu fusese martor propus şi audiat la urmărirea penală, a declarat mincinos în faţa instanţei de judecată, cu privire la împrejurări esenţiale cauzei, acelaşi lucru, respectiv că M.V. în seara de 23 decembrie 2011, nu avea cum să fure cablu telefonic, deoarece, în acea seară, a organizat o petrecere la locuinţa sa, petrecere la care a participat şi învinuitul şi care a durat până spre dimineaţă.
Prin ordonanţa nr. 432/P/2013 din data de 25.04.2013, a organelor de poliţie judiciară din cadrul Biroului de Investigaţii Criminale – Poliţia mun. Turnu Măgurele, jud. Teleorman, a fost luată faţă de inculpatul M.V. măsura preventivă privativă de libertate a reţinerii, pe o durată de 24 ore, punându-se în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat.
Instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 143 şi art. 148 alin.1 lit. b şi f Cpp.
Astfel, s-a reţinut că există indicii temeinice, în sensul prevăzut de art. 681 Cpp., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care este cercetat, respectiv două infracţiuni de instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 Cp., rap. la art. 260 alin. 1 Cp., aflate în concurs real.
Existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie constituie, conform jurisprudenţei CEDO, factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă cu scopul instituit de art. 5 din CEDO.
De asemenea, în raport de probele de la dosar, existând şi „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracţiune” – măsura arestării preventive este justificată prin prisma aceleiaşi jurisprudenţe.
Există totodată cazul prevăzut de art. 148 lit.f Cpp., inculpatul săvârşind două infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, din probele administrate, rezultând că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acesta este interpretat prin raportare la natura infracţiunilor, a modalităţii de săvârşire a acestora, în raport de dezinhibiţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea unor fapte ce împiedică înfăptuirea justiţiei, la consecinţele produse de faptele inculpatului, care au stat la baza soluţiei pronunţate în dosarul nr. 3200/329/2012, al Judecătoriei Turnu Măgurele şi la atitudinea acestuia faţă de faptele săvârşite.
Instanţa de fond a avut în vedere că justiţia reprezintă o valoare socială deosebit de importantă, de a cărei nestingherită înfăptuire depinde ordinea de drept.
Nu mai puţin importantă este şi frecvenţa unor astfel de fapte, iar în lipsa unei reacţii ferme a autorităţilor, ar conduce la o încurajare tacită la săvârşirea de fapte similare.
S-a reţinut şi incidenţa cazului prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. b Cpp., inculpatul încercând să zădărnicească direct sau indirect aflarea adevărului prin influenţarea celorlalte părţi din dosarul penal nr. 3200/329/2012.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul.
A motivat că este student la cursuri de zi, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recursul analizat potrivit motivelor invocate cât şi conform art. 149/1 alin. 13 Cpp., a fost apreciat ca întemeiat de tribunal.
Deşi se remarcă existenţa „indiciilor temeinice” în sensul art. 68/1 Cpp că s-au comis două infracţiuni identice pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, că sunt probe că au fost comise de inculpat, nu subzistă condiţia prevăzută de art. 148 lit. f Cpp., teza a doua, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Acesta nu are antecedente penale, este student, din probele administrate până la acest moment rezultă că a instigat cei doi martori să facă declaraţii mincinoase în folosul său, personal, pentru a nu fi condamnat penal în dosarul nr. 3200/329/2012, aflat în curs de judecată, fără a urmări să pericliteze ordinea de drept.
Tribunalul apreciază că lăsarea inculpatului în libertate, în condiţiile impunerii unor restricţii de natura celor prevăzute la art. 145 alin. 1/1 şi alin.1/2 lit. c Cpp. ( interdicţia de a comunica cu martorii C.Ş. şi S.C.G.), este suficientă pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, inculpatului urmând a i se aplica , potrivit art. 145/1 Cpp., măsura preventivă de a nu părăsi ţara.
În consecinţă, recursul a fi admis, încheierea casată şi, în baza art. 146 alin. 11/1 Cpp şi art. 145/1 tribunalul a dispus respingerea propunerii arestării preventive, punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis în cauză şi totodată, luarea faţă de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara pe o perioadă de 30 zile
