Textul pct. 26 din Normele tehnice cu privire la aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 906/1998, consacră o excepţie, în sensul că prevede posibilitatea plăţii de despăgubiri de către asiguratul persoană responsabilă şi înainte ca asigurătorul să fi constatat paguba, dacă valoarea despăgubirii reiese din acte ale autorităţii publice competente.
(Decizia nr. 1570 din 19 noiembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială, reclamanta, societatea de S.C. “A.” S.A., a chemat-o în judecată pe pârâtă, societatea de asigurare S.C. “O.” S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.109.614 lei, cu titlu de contravaloare reparaţii efectuate, 1.284.933 lei, cu titlu de despăgubiri rezultând din aplicarea ratei inflaţiei, şi a dobânzii legale, de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului, şi cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 7504 din 31.05.2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a dovedit că a înştiinţat-o pe pârâtă, în calitate de asigurător al persoanei vinovate de producerea accidentului, cu privire la accident şi nici nu a convocat-o la constatarea avariilor.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta arată că intimata nu poate să invoce neconvocarea la constatarea pagubelor, deoarece lipsa la constatarea pagubelor nu o exonerează de plata despăgubirilor. Recurenta învederează că instanţa de fond a interpretat greşit textul pct. 26 din Normele tehnice cu privire la aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 906/1998, care stabileşte că asigurătorul poate fi obligat la plata despăgubirii, chiar dacă nu a fost convocat, prin luarea în considerare a documentaţiei existente.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 22 coroborat cu art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, asigurătorul se subrogă în drepturile asiguratului, în limita indemnizaţiei de asigurare plătită, împotriva persoanelor responsabile de producerea pagubei, putând să exercite acţiune directă împotriva acestora sau a asigurătorilor lor.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea reţine că recurenta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de textele de lege menţionate pentru promovarea acţiunii în regres.
Curtea apreciază că, în mod greşit, instanţa de fond a considerat că, în speţă, acţiunea în regres a reclamantei este lipsită de temei, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că a convocat-o pe intimata-pârâtă la constatarea accidentului şi nu i-a înaintat dosarul de daune, deoarece o asemenea interpretare a pct. 26 din Normele tehnice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 906/1998 nu ţine cont de metoda de interpretare sistematică a actelor normative şi implicit de principiul de drept potrivit căruia excepţia este de strictă interpretare şi aplicare.
Sub acest aspect, Curtea reţine că textul pct. 26 din Normele tehnice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 906/1998 consacră o excepţie, în sensul că prevede posibilitatea plăţii de despăgubiri de către asiguratul persoană responsabilă şi înainte ca asigurătorul să fi constatat paguba, dacă valoarea despăgubirii reiese din acte ale autorităţii publice competente, în speţă, procesul-verbal întocmit de organele de poliţie, care nu a fost contestat de persoana vătămată de producerea accidentului şi care constată avariile produse.
La acest înscris se adaugă şi procesul-verbal de constatare a daunei întocmit de asigurătorul persoanei prejudiciate, care reţine aceleaşi avarii şi care se încadrează în pct. 26 din Normele tehnice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 906/1998.
Curtea reţine că neconvocarea intimatei la constatarea accidentului şi nedepunerea dosarului de daune nu o exonerează pe aceasta de plata indemnizaţiei datorate, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995.
Curtea mai reţine că recurenta nu a făcut dovada, cu înscrisuri, a afirmaţiilor sale privind cuantumul dobânzii legale şi nici dovada sumei solicitate cu titlu de despăgubiri constând din aplicarea ratei inflaţiei, conform art. 1169 din Codul civil.
Pentru considerentele invocate, în baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 din raportat la art. 1169 din Codul civil, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentinţa recurată, în sensul că pe fond va admite în parte acţiunea formulată, obligând pârâta la plata sumei datorate cu titlu de despăgubiri şi va respinge celelalte capete de cerere ca nefondate.
