Asigurarea de autovehicule tip „Carte Verde”: răspunderea asiguratorului străin sau a societăţii corespondente din România – dispoziţii legale incidente;
Acţiunea civilă promovată în cadrul procesului penal – limitarea rolului activ al instanţei de judecată de principiul disponibilităţii părţilor specific dreptului civil.
Prin sentinţa penală nr. 229/29.06.2009 a Judecătoriei Paşcani, au fost admise acţiunile civile promovate în cauză de părţile civile Spitalul Municipal Moineşti, N.C.V., A.O.L., N.V. şi L.G. şi a fost obligat Polish Geen Card Bureau la plata despăgubirilor civile către acestea. Totodată, instanţa a respins pretenţiile civile formulate de părţile civile C.C., C.I. şi N.I. şi a constatat că H.V., P.I., Spitalul Municipal Paşcani şi Serviciul de Ambulanţă Iaşi nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: La data de 20.09.1992 inculpatul conducea autocarul IKARUS cu nr. KEA 8529, înmatriculat în Polonia, pe DN2 (DE85). Dupa ce a intrat în comuna Miroslovesti, din curtea numitului H.T.V. a ieşit în galop un cal care a intrat în faţa autocarului pe care inculpatul nu l-a putut evita din cauza neatenţiei şi vitezei de deplasare. Astfel, animalul a fost proiectat înainte iar inculpatul a pierdut controlul volanului, intrând pe contrasens şi tamponându-se cu autovehiculul ARO cu nr. 3 GL 795, condus de numitul C. C.
În urma impactului a rezultat decesul numitei L. A., vătămarea numiţilor C.C., C.I., N.I., N.C.V., N.V., A. L. O., aflaţi în autovehicul, precum şi a numitei P. Y., aflată în autocar. De asemenea, în urma impactului a rezultat avarierea celor doua vehicule precum şi uciderea animalului proprietatea lui H. V.
Cauza a fost trimisa spre rejudecarea laturii civile prin dec.pen.nr. 634/17.06.2004 a Tribunalului Iasi care a casat sen.pen.nr.1248/21.11.2001 a Judecatoriei Pascani sub acest aspect, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei privind constatarea graţierii pedepselor aplicate privind săvârşirea infractiunilor de ucidere din culpa si vatamare corporala din culpa, prev.de art.178 al.2 si 184 al.2,4 CP.
In cauza s-au constituit parti civile:
– L.G.- ca soţ supravieţuitor al defunctei L.A., in nume propriu si in calitate de reprezentant legal al minorilor L.I. si L.F., copiii defunctei, care a solicitat suma de 8.000.000 lei rol despagubiri materiale, prestatie periodica pentru cei doi minori precum si daune morale;
– N.V.- cu sumele de 20.000 lei, despagubiri morale si 20.000 lei, cheltuieli medicale;
– N.C.V.- cu sumele de 20.000 lei, daune morale si 50.000 lei, cheltuieli medicale;
– N.I.- cu suma de 2.000.000 lei rol, daune materiale;
– C.I.- cu suma de 2.000.000 lei rol, despagubiri materiale, precum si acordarea unei rente viagere;
– C. C.- cu suma de 10.230.000 lei rol, despagubiri materiale;
– A. O. L.- cu sumele de 15.000 lei, daune morale si 15.000 lei, cheltuieli medicale. Mai solicita si acordarea cheltuielilor judiciare-onorariu aparator.
S-a mai constituit parte civila Spitalul municipal Moinesti cu sumele de: 2208,03 lei- cheltuieli de spitalizare pentru partea vatamata N.C.V., 1643,54 lei- cheltuieli de spitalizare pentru partea vatamata N.I. si 372,17 lei- cheltuieli de spitalizare pentru partea vatamata N. V..
Nu s-au constituit parti civile: H.V. (personal sau prin mostenitori), P. I., Spitalul municipal Pascani, Serviciul de Ambulanta Iasi.
Au fost depuse la dosar: adrese ale spitalelor Paşcani, Moineşti, Militar de Urgenţă Iaşi, ale CAS Iaşi, Bacău, Serviciului de Ambulanţa Iaşi, acte medicale, chitanţe fiscale.
Analizand probatoriul administrat in cauza atat anterior cat si ulterior casarii, instanta retine urmatoarele: in urma accidentului rutier produs la data de 20.09.1992 din culpa inculpatului M.K., asa cum s-a retinut prin sen.pen.nr. 1248/21.11.2001 a Judecatoriei Pascani, a intervenit decesul numitei L.A. cat si vatamarea corporala a partilor vatamate N.V. (30-35 zile de ingrijiri medicale), N.C.V. (50-55 zile de ingrijiri medicale), N.I. (50-55 zile de ingrijiri medicale), C.I. (65-70 zile de ingrijiri medicale), C.C. (110-120 zile de ingrijiri medicale), A. O.L. (110-120 zile de ingrijiri medicale), P. I. (12-14 zile de ingrijiri medicale)
Numitul L.G., in calitate de sot supravietuitor al victimei L.A., in nume propriu si in calitate de reprezentant legal al minorilor L.I. si L.F., copiii defunctei, a solicitat suma de 8.000.000 lei rol despagubiri materiale, prestaţie periodica pentru cei doi minori precum si daune morale intr-un cuantum neprecizat.
Instanta constata ca ceilalti doi fii ai defunctei, L.I. si L. C., majori in cursul rejudecarii, nu s-au constituit parti civile.
De asemenea, instanta constata ca mostenitorul L.G. nu a facut dovada nici a sumei de bani solicitate drept despagubire materiala, nici a venitului pe care l-a realizat victima in timpul vietii, pentru a putea determina cuantumul unei eventuale prestatii periodice in folosul minorilor. Mai mult decat atat, in prezent acestia au devenit majori, prin urmare, ei nu se mai afla in starea de necesitate specifica minoratului pentru a mai fi indreptatiti la prestatii periodice in folosul lor.
In ceea ce priveste cererea privind acordarea daunelor morale solicitate cu titlu generic de catre L.G., instanta apreciaza ca aceasta este pe deplin justificata in cauza, data fiind suferinta psihica puternica pricinuita acestuia prin uciderea sotiei sale. Apreciind ca aceasta suferinta este indubitabila, nemaifiind necesara dovedirea sa, va obliga asiguratorul la plata unor despagubiri morale in folosul mostenitorului L.G.
Cu privire la partile vatamate C.I. si C.C., acestia s-au constituit parti civile cu sumele de 2.000.000 lei rol, despagubiri materiale, precum si acordarea unei rente viagere si respectiv, de 10.230.000 lei rol, despagubiri materiale.
Din certificatele medico-legale eliberate acestora rezulta ca partea vatamata C.C. a suferit traumatisme care au necesitat pentru vindecare 110-120 zile de ingrijiri medicale iar partea vatamata C. I. a necesitat 65-70 zile in acelasi sens. Aceasta a fost spitalizata in perioada 20.09-2.10.1992 iar din raportul de expertiza medico-legala intocmit rezulta ca partea vatamata C.I. sufera o infirmitate fizica permanenta de 30%.
Instanta constata ca partile vatamate sus-mentionate nu au facut dovada pretentiilor lor materiale, martorul A. V., audiat in acest sens anterior rejudecarii, neprecizand cu exactitate perioada cat acestea au platit persoane pentru a le lucra in gospodarie.
In ceea ce priveste partea vatamata N.I., aceasta a solicitat suma de 2.000.000 lei rol, reprezentand daune materiale, cheltuieli care insa nu au fost dovedite.
Si partile vatamate N.V. si N. C. V. au solicitat sumele de cate 20.000 lei despagubiri materiale, reprezentand cheltuieli medicale, si de 20.000 lei, respectiv, 50.000 lei, despagubiri morale.
Instanta constata ca acestea nu au facut dovada cheltuielilor medicale solicitate, dar avand in vedere suferinta fizica care le-a fost pricinuita, imprejurarea ca au trebuit sa suporte regimul restrictiv al spitalizarii, se apreciaza ca fiind intemeiata cererea lor privind acordarea unor despagubiri morale.
Si in ceea ce priveste partea vatamata N.I., instanta constata ca nedovedite pretentiile sale materiale.
De asemenea, partea vatamata A. O. L. a solicitat sumele de 15.000 lei, daune morale si 15.000 lei, cheltuieli medicale. Instanta constata la dosar a fost depus un bilet de iesire din spital din 2007, fara a se face insa dovada legaturii de cauzalitate dintre acesta si traumatismul suferit in 1991. Si in ceea ce-l priveste pe acesta, instanta constata ca nedovedite pretentiile sale materiale, dar avand in vedere suferinta fizica care i-a fost pricinuita, concretizata in numarul mare de zile de ingrijiri medicale, ca si aceea ca a fost nevoit sa suporte regimul restrictiv al spitalizarii, se apreciaza ca fiind intemeiata cererea sa privind acordarea unor despagubiri morale.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge cererile partilor vatamate sus-mentionate privind acordarea cheltuielilor materiale solicitate ca fiind nedovedite, urmand a obliga asiguratorul la plata daunelor morale intr-un cuantum apreciat ca fiind indestulator.
De asemenea, va obliga asiguratorul si la plata cheltuielilor de spitalizare catre Spitalul municipal Moinesti, retinand din adresa din 31.08.2006 ca sumele au fost actualizate la data respectiva.
Instanta urmeaza a lua act ca partile vatamate H.V. si P. I. precum si Spitalul municipal Pascani si Serviciul de Ambulanta Iasi nu s-au constituit parti civile in cauza.”
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au declarat apel SC CAROM – broker de asigurare SA, C. C. şi C.I.
În motivarea apelului declarat de partea civilă C. I. se arată că în primul ciclu procesual s-a constituit parte civilă cu suma de 10 milioane lei, având reprezentarea că această sumă reprezintă paguba materială suferită dar şi o compensaţie pentru suferinţa fizică îndurată. Iniţial acţiunea civilă i-a fost admisă, însă în ciclul ulterior s-a considerat că daunele materiale nu au fost dovedite, pretenţiile fiind respinse fără a se face vorbire de prejudiciul moral suferit. Susţine apelanta că prin modul de soluţionare a acţiunii civile instanţa de fond a promovat o inechitate între părţile civile din cauză, practica judiciară în materie fiind constantă în privinţa acordării despăgubirilor morale. Întrucât apelanta a suferit o infirmitate fizică permanentă şi datorită distanţei la care locuieşte nu a fost în măsură să susţină corespunzător acţiunea civilă promovată. Însă, întrucât în urma accidentului rutier a avut foarte mult de suferit, consideră apelanta că ar fi moral şi legal ca instanţa de apel să-i admită acţiunea civilă sub aspectul prejudiciului moral suferit. Arată apelanta că, prin actualizarea constituirii iniţiale de parte civilă, suma actual pretinsă este de 15000 lei prejudiciu material şi 15000 lei prejudiciu moral.
Pentru dovedirea motivelor de apel invocate apelanta nu a solicitat administrarea altor probatorii, ataşând cererii de apel copia a patru bilete de ieşire din spital.
În motivarea apelului declarat de partea civilă C.C. se arată că s-a constituit iniţial parte civilă în cauză cu suma de 10230000 lei, având reprezentarea că această sumă reprezintă paguba materială suferită dar şi o compensaţie pentru suferinţa fizică îndurată. Iniţial acţiunea civilă i-a fost admisă, însă în ciclul ulterior s-a considerat că daunele materiale nu au fost dovedite, pretenţiile fiind respinse fără a se face vorbire de prejudiciul moral suferit. Susţine apelantul că soluţia instanţei nu este judicioasă întrucât a creat inechităţi între părţile civile şi nu a avut în vedere că prin înlăturarea prejudiciului se înţelege înlăturarea tuturor consecinţelor materiale şi morale ale faptei. Arată apelantul că suma iniţială, actualizată, cu care s-a constituit parte civilă este de 20000 lei prejudiciu material şi 15000 lei prejudiciu moral, sume ce solicită să fie admise de instanţa de control judiciar. Precizează apelantul că pentru dovedirea prejudiciului moral nu deţine înscrisuri din care să rezulte cheltuielile efectuate, dar în urma accidentului a suferit vătămări, fiind necesar să angajeze oameni pentru efectuarea muncilor agricole. În acelaşi timp, prejudiciul moral rezultă cu suficienţă din prejudiciile aduse sănătăţii apelantului.
Pentru dovedirea motivelor de apel invocate apelantul nu a solicitat administrarea altor probatorii.
În motivarea apelului declarat de SC CAROM – broker de asigurare SA se arată că prin sentinţa penală apelată a fost obligat la plata despăgubirilor civile Biroul Naţional Carte verde din Polonia (Polish Green Card Bureau), care nu este societatea de asigurare emitentă a poliţei Carte Verde. Prin aceasta, instanţa de fond a stabilit greşit cadrul procesual al cauzei, nefiind citat în cauză asigurătorul de răspundere civilă al autocarului Ikarus nr. KEA 8429, motiv de casare care determină trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. În subsidiar, apelanta arată că soluţia instanţei de fond este nelegală întrucât a determinat, dincolo de voinţa părţilor, o novaţie a debitorului în cauză şi, în acelaşi timp, a omis să constate că răspunderea asiguratorului are un caracter limitat iar la data producerii accidentului această limită era stabilită de decretul 471/1971 la suma de 100000 lei.
Pentru dovedirea motivelor de apel formulate apelanta nu a solicitat administrarea altor probatorii, ataşând cererii de apel copia HG 1279/1990, copia poliţie de asigurare carte verde nr. A 0690025, PL-02/0705397, şi copia traducerii în limba română a acesteia.
Instanţa a dispus citarea părţilor, inclusiv a societăţii de asigurare din Polonia, respectiv Panstwowy Zakland Ubezpieczen. În cauză nu a mai fost citată societatea în numele căreia inculpatul M.K. a condus autocarul implicat în accident întrucât calitatea acesteia de parte responsabilă civilmente nu rezultă din actele dosarului, simpla declaraţie a inculpatului dată în cursul urmăririi penale (declaraţie în care susţine că este şomer) neputând constitui temei al raportului de prepuşenie; în plus, datele dosarului nu au permis niciodată citarea legală a acestei societăţi – Zdzislaw Zarzycki, nefiind cunoscută denumirea exactă sau adresa la care-şi are sediul (citaţiile de la fond au fost toate restituite cu menţiune „adresă insuficientă”).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1248 din 21.11.2001 a Judecătoriei Paşcani a fost condamnat inculpatul M.K. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă în formă continuată. Totodată, instanţa a admis acţiunile civile exercitate în cadrul procesului penal şi a obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile, după cum urmează:
– către L. G., suma de 15000000 lei, iar minorilor L.I. şi L.F. câte o prestaţie periodică de 500000 lei lunar până la majorat;
– către C. C. suma de 21730000 lei despăgubiri civile;
– către C.I. suma de 10 milioane lei despăgubiri civile şi o prestaţie periodică de 400000 lei lunar până la însănătoşire;
– către N.V. suma de 3 milioane lei despăgubiri civile;
– către N. I. suma de 4 milioane lei şi o rentă de 300000 lei lunar până la însănătoşire;
– către N. C. suma de 4 milioane lei despăgubiri civile;
– către Spitalul municipal Paşcani suma de 370000 lei cheltuieli de spitalizare, fiind respinsă acţiunea civilă promovată de partea responsabilă civilmente H. V.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul M. K., de profesie şofer, a fost angajat de o firmă particulară din Polonia ca şofer pe un autocar marca IKARUS. La data de 13.09.1992 inculpatul a plecat în Turcia transportând turişti dar având şi un ajutor ca şofer. La data de 20.09.1992 fiind la volanul autocarului IKARUS cu numărul KEA 8429, în comuna Mirosloveşti, jud. Iaşi, inculpatul circula cu viteza de 80,25 Km/h, deşi la intrarea în localitate era amplasat indicatorul de limitare a vitezei la 40 Km/h. Când a ajuns la 17 m de curtea lui H. V. pe şosea a ieşit un cal în galop, cabalina intrând în faţa autocarului. În urma coliziunii cabalina a fost proiectată înainte dreapta iar autocarul cu parbrizul spart a fost scăpat de sub control de inculpat care a virat stânga şi a intrat pe contrasens. Aici a intrat în coliziune cu autoturismul marca ARO condus regulamentar de C. C.. În urma acestei coliziune a rezultat decesul victimei L.A. şi vătămarea corporală a numiţilor C. C., C. I. şi A. O. L., precum şi vătămarea uşoară a numiţilor N. V., N. I., N. C. şi P. Y.
Prin decizia penală nr. 634/17.06.2004 a Tribunalului Iaşi au fost admise apelurile formulate de inculpatul M. K. şi de partea civilă L. G.; în latura penală a cauzei s-au constat graţiate pedepsele aplicate inculpatului prin efectul legii 543/2002, instanţa reţinând că situaţia de fapt a speţei a fost corect stabilită de instanţa de fond; în latura civilă soluţia instanţei de fond a fost casată cu trimitere spre rejudecare, instanţa urmând să citeze societatea asiguratoare şi în calitate de parte responsabilă civilmente „unitatea Zdzislaw Zarzyaki din Kielce – Polonia”.
Prin decizia penală nr. 449/07.06.2005 a Curţii de Apel Iaşi s-a admis recursul declarat de inculpatul M. K. şi au fost casate sentinţa şi decizia anterioară în latura penală. Instanţa de recurs a reţinut că inculpatul se face vinovat de comiterea la data de 20.09.1992 a infracţiunilor de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă, fapte pentru care însă a intervenit prescripţia răspunderii penale, dispunând încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului. În latura civilă a fost menţinută soluţia dispusă de tribunal de trimitere a cauzei spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani la data de 04.08.2005 sub nr. 3465/2005. În vederea rejudecării laturii civile a cauzei, instanţa de fond a introdus în cauză partea responsabilă civilmente indicată de tribunal, ca şi asiguratorii, respectiv CAROM SA şi Polish Green Card Bureau.
Unele dintre părţile civile constituite în cauză în prima fază procesuală s-au prezentat în faţa instanţei de judecată pentru precizarea pretenţiilor civile, respectiv Spitalul Municipal Moineşti, A. O. L., N. V. şi N. C. V., altele, precum apelanţii părţi civile C.I. şi C.C., deşi au semnat personal citaţiile pentru mai multe termene de judecată, nu s-au prezentat în faţa instanţei de judecată şi nici nu au comunicat în scris la dosar pretenţiile civile.
Prin sentinţa penală nr. 229/29.06.2009 a Judecătoriei Paşcani, au fost admise acţiunile civile promovate în cauză de părţile civile Spitalul Municipal Moineşti, N.C.V., A. O.L., N. V. şi L. G. şi a fost obligat Polish Geen Card Bureau la plata despăgubirilor civile către acestea. Totodată, instanţa a respins pretenţiile civile formulate de părţile civile C. C., C. I. şi N. I. şi a constatat că H.V., P. Y., Spitalul Municipal Paşcani şi Serviciul de Ambulanţă Iaşi nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Tribunalul reţine ca fiind pertinente criticile aduse de apelanta SC CAROM – broker de asigurare SA sentinţei pronunţate de Judecătoria Paşcani, sentinţă care lasă mult de dorit sub aspectul motivării şi al rigurozităţii soluţiei pronunţate. Însă, la acest moment procesual, restituirea cauzei la Judecătoria Paşcani în vederea rejudecării pentru a treia oară a laturii civile a cauzei ar determina încălcarea dispoziţiilor art. 6 din CEDO privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea într-un termen rezonabil a cauzei, tergiversarea soluţionării cauzei la această instanţă determinând şi intervenţia prescrierii răspunderii în latura penală a cauzei. Pentru acest motiv, dând prioritate disp. art. 6 din CEDO, tribunalul va proceda la analiza pe fond a apelurilor promovate de părţi.
Referitor la apelurile promovate de părţile civile C.I. şi C.C., apeluri bazate pe motivări asemănătoare, tribunalul reţine următoarele:
Aşa cum am arătat anterior, cele două părţi civile nu s-au prezentat în faţa instanţei de judecată în al doilea ciclu procesual pentru precizarea pretenţiilor civile, astfel încât constituirea de parte civilă ce va fi luată în considerare de instanţă este cea susţinută iniţial la fond. Tribunalul nu poate lua în considerare „precizările” formulate de părţi direct în faţa instanţei de apel deoarece constituirea de parte civilă, ca şi orice majorare sau modificare a pretenţiilor civile, se poate face doar în termenul prev. de art. 15 C.proc.pen., o eventuală luare în considerare a pretenţiilor civile astfel formulate direct în calea de atac reprezentând o încălcare flagrantă a dreptului la un proces echitabil al inculpatului (termenul prev. de art. 15 C.proc.pen. reprezintă o componentă importantă a dreptului la apărare al inculpatului, acesta trebuind să cunoască încă de la debutul procedurii acuzaţiile şi pretenţiile formulate împotriva sa).
Astfel, în primul ciclu procesual, apelanta C. I. s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2000000 lei ROL reprezentând cheltuieli de transport, medicaţie şi lipsă de câştig în perioada incapacităţii de muncă, precum şi a unei sume de bani cu titlu de rentă viageră. În acelaşi cadru procesual, apelantul C. C. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 10230000 lei ROL reprezentând contravaloarea autoturismului marca ARO distrus în accident (10000000 lei), lipsa de câştig pe perioada incapacităţii de muncă (180000 lei) şi contravaloarea tratamentelor medicale efectuate (150000 lei).
Având în vedere că ambele cereri de constituire de parte civilă au fost formulate în scris de apărătorul ales al apelanţilor părţi civile şi se referă expres la despăgubiri materiale, despăgubiri pentru care este precizată suma şi izvorul prejudiciului, este exagerat a susţine la acest moment procesual că această constituire de parte civilă ar fi vizat şi acordarea de daune morale nu doar materiale.
Este adevărat că la momentul constituirii de parte civilă – dec. 1994 – practica judiciară nu era constantă în sensul acordării de despăgubiri morale în cadrul unui proces penal, însă părţile civile trebuiau să dea dovadă de diligenţă şi să-şi precizeze pretenţiile civile în cel de-al doilea ciclu procesual, când au fost legal citate şi au semnat de primire dovezile de citare, moment la care problema reparării prejudiciilor morale era tranşată nu numai la nivel de practică judiciară, ci şi legal, prin legea 281/2003.
În plus, deşi pretind o „actualizare” a pretenţiilor civile iniţial formulate, înseşi părţile civile apelante recunosc că nu au înscrisuri pentru probarea daunelor materiale solicitate, copia actelor medicale ataşate motivelor de apel atestând doar că aceste părţi au suferit prejudicii ale sănătăţii în urma accidentului rutier cauzat de inculpat, nu şi cuantumul cheltuielilor efectuate cu tratamentele medicale invocate de părţi. Este adevărat că orice traumă fizică este cauzatoare şi de suferinţe morale şi că prejudiciul moral suferit de cele două părţi civile rezultă cu prisosinţă din actele dosarului, însă tribunalul nu poate lua în considerare o constituire de parte civilă sub acest aspect formulată direct în faza apelului, părţile civile având deschisă calea separată la instanţa civilă întrucât au pierdut termenul prev. de art. 15 C.proc.pen.
Prin urmare, corect a reţinut instanţa de fond că partea civilă apelantă C.I. a solicitat doar daune materiale şi că nu a făcut dovada prejudiciului material invocat.
Cu referire însă la apelantul C. C. instanţa de fond a omis să analizeze faptul că acesta a solicitat obligarea inculpatului M. K. inclusiv la plata contravalorii autoturismului distrus în accident şi că, chiar dacă celelalte pretenţii materiale vizând lipsa de câştig şi contravaloarea tratamentelor medicale nu au fost dovedite, în cursul urmăririi penale s-a efectuat un raport de expertiză care a evaluat autoturismul proprietatea părţii civile distrus în accident. În plus, apărătorul ales al părţii civile a depus la dosarul cauzei în apel copia unei chitanţe şi a unei facturi fiscale care atestă contravaloarea reparaţiilor efectuate la autoturismul proprietatea părţii civile.
Analizând înscrisurile depuse de partea civilă şi raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, instanţa va acorda prioritate celui din urmă, fiind vorba de o probă ştiinţifică ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, în evaluarea prejudiciului suferit de partea civilă sub acest aspect, expertul a pornit de la ipoteza daunei totale cauzate autoturismului proprietatea părţii civile în urma accidentului rutier, daună totală susţinută de procesul verbal de cercetare a locului faptei şi planşele foto anexate acestuia. Expertul a pornit astfel în evaluare de la valoarea de piaţă a unui autoturism similar, dar nou, scăzând uzura (maşina părţii civile avea 8 ani vechime) şi valoarea pieselor ce puteau fi recuperate şi valorificate de pe epava maşinii, proces de evaluare logic şi unanim folosit actualmente de societăţile de asigurare la stabilirea despăgubirilor. A rezultat astfel un prejudiciu cauzat părţii civile sub acest aspect de 1141676 lei ROL (deci 114,17 lei RON), prejudiciu la plata căruia va fi obligat inculpatul M. K. şi care urmează a fi actualizat la data plăţii în funcţie de indicele de inflaţie, dată fiind perioada mare de timp care s-a scurs de la momentul producerii accidentului, devalorizarea intensă a monedei naţionale care a avut loc în această perioadă şi lipsa de diligenţă a inculpatului care nu a înţeles să contribuie cu nimic la repararea prejudiciilor suferite de persoanele vătămate în accidentul rutier provocat.
Instanţa nu poate reţine ca şi cuantum al acestui prejudiciu suma care rezultă din factura depusă în copie la dosar, respectiv 6839280 lei ROL, repararea autoturismului ARO în condiţiile în care acesta a fost considerat „daună totală” de către specialişti făcându-se pe riscul proprietarului. De altfel, factura prezentată de partea civilă este un argument în sensul reţinerii „daunei totale” în cauză în condiţiile în care costul reparaţiilor a depăşit cu mult valoarea de nou a unui autoturism similar (un autoturism ARO 243 D nou în anul 1992 costa 1600000 lei iar partea civilă l-a reparat în anul 1994 cu suma de 6839280 lei). De altfel, din copia facturii depuse nu rezultă dincolo de orice dubiu că reparaţiile se referă la acelaşi autoturism, cu privire la care în cursul urmăririi penale nu s-a consemnat seria şasiului ci doar numărul de înmatriculare, mai ales dacă avem în vedere numeroasele avarii prezentate detaliat în procesul verbal de cercetare a locului faptei şi raportul de expertiză întocmit.
Faţă de aspectele anterior expuse, tribunalul va constata că soluţia instanţei de fond de respingere a pretenţiilor civile promovate de partea civilă C. I. ca nedovedite este legală şi temeinică şi va reforma soluţia instanţei de fond doar referitor la pretenţiile civile formulate de partea civilă C. C., în sensul că le va admite în parte, doar cu referire la despăgubiri materiale solicitate cu titlu de contravaloare a autoturismului distrus în accident, obligând inculpatul M. K. la plata sumei de 114,17 lei, actualizaţi la data plăţii, cu acest titlu.
Referitor la apelul promovat de SC CAROM – broker de asigurare SA, tribunalul reţine următoarele:
În apelul exercitat împotriva soluţiei dispuse în primul ciclu procesual instanţa a casat latura civilă a cauzei întrucât nu a fost citat în cauză asiguratorul de răspundere civilă, citarea acestuia fiind obligatorie la acel moment procesual, actualmente dispoziţiile art. 54 alin. 4 din legea 136/1995 fiind abrogate.
Instanţa de control judiciar a impus astfel în rejudecare instanţei de fond să procedeze la citarea în cauză a asiguratorului de răspundere civilă şi nu la obligarea sa directă la plata de despăgubiri în condiţiile în care nici una dintre părţile civile nu a solicitat obligarea la plata despăgubirilor direct a asiguratorului. Interpretând eronat motivele de casare, instanţa de fond a trecut peste principiul disponibilităţii părţilor care guvernează acţiunea civilă exercitată inclusiv în cadrul procesului penal, în condiţiile în care în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 17 C.proc.pen. iar principiul rolului activ dădea dreptul instanţei doar de a interpela părţile sub acest aspect nu de a le suplini voinţa referitor la persoana ce urmează să fie trasă la răspundere în latura civilă a cauzei.
Pentru acest motiv, tribunalul va constata că nici una dintre părţile civile nu a solicitat obligarea la plata despăgubirilor a asiguratorului de răspundere civilă, context în care toate obligaţiile de plată stabilite de instanţa de fond vor fi considerate ca fiind în sarcina inculpatului M. K. şi nu a altei persoane fizice sau juridice.
Oricum, decizia instanţei de fond de obligare la plată a Polish Green Card Bureau este greşită şi imposibil de pus în executare. Este stabilit dincolo de orice dubiu în cauză faptul că autocarul IKARUS condus de inculpatul M.K. era asigurat la data accidentului rutier, având o poliţă de asigurare Carte Verde valabilă, emisă de o societate de asigurare din Polonia, respectiv Panstwowy Zaklad Uberzpieczen, societate care avea ca şi corespondent în România pe CAROM SA.
Asigurarea Carte Verde este eliberată de un asigurător din Polonia şi este valabilă în afara teritoriului acestei ţări, inclusiv pe teritoriul României. Sub imperiul asigurării Carte Verde constatarea producerii evenimentului asigurat, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor se fac potrivit modului de lucru stabilit prin Convenţia Interbirouri Carte Verde, sumele datorate terţilor stabilindu-se de către Birourile Naţionale ale Asigurătorilor de Autovehicule din ţara în care s-a produs accidentul, în condiţiile şi în limitele stabilite prin legea de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule în vigoare la data accidentului în ţara în care acesta s-a produs.
Potrivit Convenţiei Interbirouri plata despăgubirilor pentru accidente rutiere cauzate pe teritoriul unei ţări de conducători de vehicule asiguraţi într-o altă ţară membră a Convenţiei şi care prezintă un certificat de Asigurare Carte Verde se face de către „Biroul gestionar” responsabil în propria ţară de gestionarea şi lichidarea daunelor, acesta recuperând ulterior plata efectuată de la „Biroul plătitor”, adică de la biroul sub autoritatea căruia a fost eliberat certificatul de asigurare Carte Verde. De stabilit că prin noţiunea de „birou” Convenţia desemnează „organizaţia înfiinţată de asiguratori şi recunoscută de guvernul ţării sale ca organizaţie care îndeplineşte cerinţele şi dispoziţiile specificate în Recomandările de la Geneva”.
Ori, România a aderat la sistemul Cărţii Verzi încă din 1964 când prin Hotărârea nr. 354/05.06.1964 a fost autorizată Administraţia Asigurărilor de Stat să adere la Sistemul Cărţii Verzi al Biroului Asiguratorilor de Autovehicule cu sediul la Londra. La data de 21.10.1965 Administraţia Asigurărilor de Stat a devenit membru al Adunării Generale a Consiliului Birourilor, Consiliul Birourilor fiind organismul prevăzut de Convenţie ca responsabil cu gestionarea şi funcţionarea sistemului carte verde.
Prin Hotărârea nr. 1279 din 08.12.1990 Administraţia Asigurărilor de Stat şi-a încetat activitatea, activul şi pasivul fiind preluate de alte trei societăţi comerciale pe acţiuni. În acest context, agenţia „CAROM SA” a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea şi plata despăgubirilor în cazurile de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asiguraţi la societăţi de asigurare din străinătate, cum este şi cazul speţei de faţă. Întrucât înfiinţarea Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din România, dispusă prin legea 47/1991 conform obligaţiilor derivând din calitatea de membru a României în Adunarea Generală a Consiliului Birourilor, a durat în timp, funcţia de Birou Naţional a fost preluată de CAROM SA până la data de 19.06.1995 când prin Hotărârea nr. 17 a Tribunalului Bucureşti a fost admisă cererea de înregistrare a Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din România.
Prin urmare, la data producerii evenimentului rutier pentru care inculpatul M. K. a fost cercetat în cauza de faţă, autocarul condus de acesta era asigurat valabil în sistemul carte verde, obligaţia de plată a despăgubirilor revenind SC CAROM SA (devenită între timp SC CAROM – broker de asigurare SA). Această societate doar după efectuarea plăţii putea solicita rambursarea sumelor de la biroul corespunzător din Polonia, instanţa de judecată neputând antrena răspunderea directă a Polish Green Card Bureau dincolo de actele internaţionale incidente în cauză.
În concluzie, greşit a stabilit instanţa de fond obligaţia de plată a despăgubirilor civile în sarcina Polish Green Card Bureau, acesta fiind corespondentul din Polonia al Biroului Asiguratorilor de Autovehicule şi nu societatea de asigurare emitentă a poliţei de asigurare pentru autocarul Ikarus condus de inculpatul M.K. Aşa cum am arătat anterior, societatea emitentă a poliţei de asigurare este Panstwowy Zaklad Uberzpieczen, însă aceasta nu răspunde direct în cauză pentru despăgubirile civile care-şi au izvorul în accidentul rutier cauzat de inculpat întrucât sunt incidente reglementările internaţionale din sistemul cărţii verzi, obligaţia de plată fiind în sarcina SC CAROM – broker de asigurare SA.
Pentru considerentele legate de principiul disponibilităţii părţilor care guvernează latura civilă a cauzei arătate anterior, tribunalul constată că nici această persoană juridică nu poate fi obligată la plată în lipsa unei solicitări exprese din partea creditorilor obligaţiei civile, răspunderea fiind stabilită în sarcina inculpatului, cu privire la care s-a reţinut definitiv de către instanţele naţionale că se face vinovat de producerea accidentului rutier – izvor al obligaţiilor civile, chiar dacă acesta nu a mai putut fi tras la răspundere penală datorită intervenirii prescripţiei.
Tribunalul mai reţine, chiar dacă nu mai are aplicabilitate în speţă în raport de considerentele anterioare, că apărarea invocată de apelanta SC CAROM – broker de asigurare SA vizând plafonarea despăgubirilor civile la suma de 100000 lei poate fi aplicată doar despăgubirilor solicitate cu titlu de „avariere sau distrugere a bunurilor”, nu şi altor daune materiale sau daunelor morale, prin interpretarea literală a dispoziţiilor art. 36 din Decretul 471/1971 în vigoare la data evenimentului rutier ce face obiectul cauzei.
Faţă de considerentele anterior expuse, tribunalul va admite şi apelul promovat de apelanta SC CAROM – broker de asigurare SA, constatând că obligaţiile de plată a despăgubirilor civile stabilite în cauză (de instanţa de fond şi de cea de control judiciar) incumbă inculpatului M. K. şi nu societăţii apelante.
