Asigurari sociale. Dreptul de optiune pentru pensie militara al beneficiarului unei pensii stabilita în sistemul public


Asigurari sociale. Dreptul de optiune pentru pensie militara al beneficiarului unei pensii stabilita în sistemul public

Pensionarul pentru limita de vârsta poate deveni beneficiarul dreptului de pensie militara ca urmare a exprimarii optiunii, întrucât dispozitiile Legii nr. 164/2000 coroborate cu cele ale Legii nr. 19/2000 nu contin vreo interdictie legala care sa nu permita solutionarea cererii contestatorului în sens favorabil.

Ca atare, existenta unei decizii de pensionare emisa în baza Legii nr. 3/1977 nu poate împiedica transferarea acestor drepturi dintr-un sistem în altul, în conditiile în care contestatorul îndeplineste conditiile pentru a obtine pensie militara.

Ca atare, existenta unei decizii de pensionare emisa în baza Legii nr. 3/1977 nu poate împiedica transferarea acestor drepturi dintr-un sistem în altul, în conditiile în care contestatorul îndeplineste conditiile pentru a obtine pensie militara.

Nimeni nu poate beneficia de doua tipuri de pensie pentru aceeasi vechime, dar vechimea din cele doua sisteme serveste reciproc la deschiderea dreptului la pensie, iar calculul pensiei în sistemul militar se efectueaza doar pentru perioada de vechime în serviciu din sistemul pensiilor militare de stat, cu excluderea acesteia din calculul pensiei stabilita în sistemul public, pentru ca, în caz contrar, s-ar ajunge la stabilirea a doua prestatii diferite în raport de aceeasi vechime.

Decizia civila nr. 4845/R din 29 iunie 2009

Prin sentinta civila 1068 din data de 10.02.2009 pronuntata de  Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a fost admisa actiunea formulata de contestatorul NV în contradictoriu cu intimatul MAI, s-a anulat decizia nr. xxx/12.05.2008 emisa de Comisia de Contestatii Pensii din cadrul MIRA si decizia nr. xxxx/06.03.2008 emisa de Casa de Pensii a MIRA si a fost obligata intimata sa emita decizie de pensionare privind acordarea pensiei militare de stat, începând cu data de 01.03.2008.

În considerente, s-a retinut ca prin decizia nr. xxx/12.05.2008 emisa de MIRA – Comisia de Contestatii Pensii a fost solutionata contestatia formulata împotriva deciziei de respingere a cererii de pensionare nr. xxxx/06.03.2008, dispunându-se respingerea acesteia.

În decizie se mentioneaza ca partea a fost cadru militar în activitate în perioada 15.02.1969-31.07.1989, dupa trecerea în rezerva fara îndeplinirea conditiilor pentru obtinerea pensiei militare de stat acesta încadrându-se în munca. S-a înscris la pensie în sistemul public de pensii. S-a retinut ca, prin cererea din 15.02.2008, a fost înregistrat la Casa de Pensii a MIRA dosarul de pensionare, înaintat de ISU “Serban Cantacuzino” P, în conditiile în care partea are deja un titlu de pensie dobândit în sistemul public de pensii, cu 01.12.1996, primind pensie pentru întreaga sa vechime în munca (stagii de cotizare) si în serviciu (art. 17 din Legea nr. 164/2001). Din continutul adresei  Casei Judetene de Pensii, vechimea totala în munca din sistemul public cuprinde si perioadele formate din obligatii militare.

Tribunalul Bucuresti a considerat ca asupra cererii formulate de catre contestator, prin care se solicita stabilirea pensiei militare, se impunea o solutie favorabila pentru urmatoarele motive: Legea nr. 164/2001 reprezinta o lege speciala în sensul ca reglementeaza un sistem propriu de pensionare, prin raportare la Legea nr. 19/2000.

Conform dispozitiilor art. 1 din acest act normativ dreptul la pensii pentru cadrele militare este garantat de stat si se exercita în conditiile legii iar conform dispozitiilor art.3 de prevederile legii beneficiaza cadrele militare în activitate, în rezerva sau în retragere.

Potrivit dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 164/2001, modificata cadrele militare care la data trecerii în rezerva nu îndeplinesc conditiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime în serviciul militar de cel putin 15 ani pentru barbati si 10 ani pentru femei, beneficiaza de pensie militara de stat la împlinirea vârstelor standard prevazute în Legea nr. 19/2000, proportional cu numarul anilor de serviciu militar.

Ulterior, aceste dispozitii legale au fost modificate, prin OUG nr. 77/2007, care a fost aprobata prin Legea nr. 14/2008. Conform acestei modificari cadrele militare care la data trecerii în rezerva nu îndeplinesc conditiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime în serviciul militar de cel putin 15 ani, beneficiaza de pensie militara de stat la împlinirea vârstei de 55 de ani, proportional cu numarul anilor de serviciu militar.

Din copia deciziei emisa de comisia de contestatii, rezulta ca partea contestatoare are o vechime în serviciu ca militar în perioada 15.02.1969-31.07.1989.

Potrivit dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 164/2001 între sistemul pensiilor militare de stat si sistemul public de pensii se recunosc reciproc perioadele de vechime în serviciu, respectiv stagiile de cotizare, în vederea deschiderii dreptului la pensie si a altor drepturi de asigurari sociale. În situatia prevazuta la alin. (1) pensia militara de stat se stabileste doar pentru perioadele de vechime în serviciu. Perioadele de vechime în serviciu prevazute la art. 17, care sunt recunoscute ca perioade de contributie în sistemul public de pensii, se au în vedere la stabilirea pensiei în unul dintre cele doua sisteme.

Prin urmare, contestatorul îndeplinea conditia legala referitoare la vechimea în serviciul militar pentru obtinerea pensiei militare.

Faptul ca partea este titularul dreptului stabilit în sistem public (prin decizia nr. xxxxxxx/7.01.1997 emisa de Oficiul de Pensii P), confirma ca si cea de a doua conditie impusa de dispozitiile art. 15 din Legea nr. 164/2001 în forma în care era în vigoare la data depunerii cererii de pensionare, respectiv cea referitoare la vârsta, era îndeplinita.

Tribunalul Bucuresti a considerat ca partea contestatoare poate deveni beneficiarul dreptului de pensie militara ca urmare a exprimarii optiunii, întrucât dispozitiile Legii nr. 164/ 2000 coroborate cu cele ale Legii nr. 19/2000, nu contin vreo interdictie legala care sa nu permita solutionarea cererii contestatorului în sens favorabil.

Asadar, existenta unei decizii de pensionare emisa în baza Legii nr. 3/1977 nu poate împiedica transferarea acestor drepturi dintr-un sistem în altul, în conditiile în care contestatorul îndeplineste conditiile pentru a obtine pensie militara.

De asemenea, este evident ca partea nu tinde la valorificarea perioadei de vechime în serviciu, ce sta la baza calcularii pensiei militare, în ambele sisteme, pentru ca acesta si-a sustinut actiunea pe dreptul de optiune (ceea ce înseamna alegerea unuia dintre cele doua sisteme pentru calcularea pensiei cu privire la perioada în discutie).

Aceasta înseamna ca, evident, partea nu poate beneficia de doua tipuri de pensie pentru aceeasi vechime, ci vechimea din cele doua sisteme serveste reciproc doar la deschiderea dreptului la pensie, iar calculul pensiei în sistemul militar se efectueaza doar pentru perioada de vechime în serviciu din sistemul pensiilor militare de stat, cu excluderea acesteia din calculul pensiei stabilita în sistemul public, pentru ca, în caz contrar, s-ar ajunge la stabilirea a doua prestatii diferite în raport de aceeasi vechime.

Împotriva sus-mentionatei hotarâri, a declarat recurs recurentul MAI. In motivare, s-a aratat ca sentinta instantei de fond este criticabila, pentru urmatoarele:

Reclamantul este pensionar în sistemul public,  fiind beneficiar de pensie pentru limita de vârsta, drept de pensie solicitat de catre acesta si stabilit în conditiile prevederilor Legii nr. 3/1977.

Având în vedere ca la data de 10.04.2001 a intrat în vigoare Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cererea reclamantului privind acordarea pensiei militare de stat adresata Casei de Pensii a M.A.I. în data de 21.01.2008 a fost solutionata cu respectarea prevederilor actului normativ mai sus mentionat.

Astfel, legislatia în vigoare dupa aprilie 2001, respectiv Legea nr. 164/2001, republicata si Legea nr. 19/2001 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, nu mai ofera posibilitatea optiunii la pensie într-un sistem, respectiv revizuirea vechimii în munca prin diminuare cu valorificarea unei parti de vechime în alt sistem prin renuntare la pensia stabilita si platita în alt sistem.

Instanta de fond, în motivarea sentintei civile recurate, a retinut în mod gresit ca reclamantul poate deveni beneficiarul dreptului de pensie militara ca urmare a exprimarii optiunii, întrucât dispozitiile Legii nr. 164/2001, republicata, coroborate cu cele ale Legii nr. 19/2000, nu contin nici o interdictie legala care sa nu permita solutionarea cererii reclamantului în sens favorabil.

În ceea ce priveste acest aspect, se considera ca hotarârea instantei este lipsita de temeinicie, având în vedere ca speta dedusa judecatii nu viza vocatia acestuia la pensie militara, în cazul în care acesta ar fi îndeplinit conditiile cerute de art. 15 din Legea nr. 164/2001 republicata, ci posibilitatea revizuirii pensiei primita în prezent de reclamant în sistemul public, sub aspectul diminuarii acesteia.

Începând cu data de 01.04.2001, data la care sistemul public a preluat pensiile aflate deja în plata, întreaga vechime a unei persoane a devenit “stagiu de cotizare”, potrivit art. 160 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale care prevede ca “vechimea în munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor pâna la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare.”

Astfel, se poate constata fara nici un dubiu ca drepturile de pensie ale reclamantului se afla sub incidenta prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare si ca vechimea acestuia în serviciu a fost recunoscuta ca fiind stagiu de cotizare, cuantumul pensiei fiind direct proportional cu întreaga vechime, atât în munca, cât si în serviciu, precum si cu drepturile banesti obtinute în perioada de activitate pe care acesta a desfasurat-o în calitate de cadru militar permanent.

Prin aplicarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 164/2001, republicata, asa cum, în mod gresit, a apreciat instanta de fond, se încalca principiul statuat la art. 15 potrivit caruia cadrele militare care îndeplinesc conditiile de pensionare ulterior trecerii în rezerva pot beneficia de pensie în raport de vechimea în serviciu prevazuta la art. 17 din aceeasi lege.

Mai mult, din interpretarea dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 164/2001, republicata si art. 160, respectiv art. 180 din Legea nr. 19/2000, rezulta ca, începând cu luna mai a anului 2001, pensia dintr-un sistem se stabileste doar pentru activitatea desfasurata în acel sistem, nefiind permisa solicitarea pensiei în sistemul militar atâta timp cât acea vechime este luata în calcul si asimilata ca stagiu de cotizare în sistemul public de pensii.

De altfel, pensia reprezinta un drept social care înlocuieste venitul salarial din momentul în care activitatea salariala nu se mai exercita ca urmare aparitiei riscului asigurat.

Prevederile art. 15 din Legea nr. 164/2001, republicata, se refera la cadrele militare care îndeplinesc conditiile de pensionare dupa trecerea în rezerva.

Astfel, în cazul reclamantului, la data depunerii cererii respectiv 21.01.2008 acesta era deja pensionar, drepturile de pensie fiind calculate corespunzator întregii vechimi realizate în calitate de militar în termen, cadru militar si salariat civil.

Analizând întregul material probator administrat în cauza, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozitiilor art. 304/1 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca recursul  este nefondat, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse în continuare:

Reclamantul intimat este pensionar în sistemul public, în baza deciziei din 07.01.1997 emisa de Casa Judeteana de Pensii P, fiind beneficiar de pensie pentru limita de vârsta, drept de pensie solicitat de catre acesta si stabilit în conditiile prevederilor Legii nr. 3/1977.

Recurentul argumenteaza faptul ca legislatia în vigoare dupa aprilie 2001, respectiv Legea nr. 164/2001, republicata si Legea nr. 19/2001 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, nu mai ofera posibilitatea optiunii la pensie într-un sistem, respectiv revizuirea vechimii în munca prin diminuare cu valorificarea unei parti de vechime în alt sistem prin renuntare la pensia stabilita si platita în alt sistem.

Curtea nu poate retine aceasta motivare, deoarece reclamantul intimat poate deveni beneficiarul dreptului de pensie militara ca urmare a exprimarii optiunii, întrucât dispozitiile Legii nr. 164/2000 coroborate cu cele ale Legii nr. 19/2000 nu contin vreo interdictie legala care sa nu permita solutionarea cererii contestatorului în sens favorabil.

Recurentul, in al doilea motiv de recurs, arata ca din interpretarea dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 164/2001, republicata si art. 160, respectiv art. 180 din Legea nr. 19/2000, rezulta ca, începând cu luna mai a anului 2001, pensia dintr-un sistem se stabileste doar pentru activitatea desfasurata în acel sistem, nefiind permisa solicitarea pensiei în sistemul militar atâta timp cât acea vechime este luata în calcul si asimilata ca stagiu de cotizare în sistemul public de pensii.

Nici acest argument nu poate fi retinut, nimeni nu poate beneficia de doua tipuri de pensie pentru aceeasi vechime, dar vechimea din cele doua sisteme serveste reciproc la deschiderea dreptului la pensie, iar calculul pensiei în sistemul militar se efectueaza doar pentru perioada de vechime în serviciu din sistemul pensiilor militare de stat, cu excluderea acesteia din calculul pensiei stabilita în sistemul public, pentru ca, în caz contrar, s-ar ajunge la stabilirea a doua prestatii diferite în raport de aceeasi vechime.

Prima hotarâre este astfel motivata, raspunzând la toate argumentele de fapt si de drept necesare solutionarii sale, in mod echitabil.

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Conventia europeana a drepturilor omului si libertatilor fundamentale, include, printre altele, dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor. Întrucât Conventia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective (Hotarârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât daca aceste observatii sunt în mod real “ascultate”, adica în mod corect examinate de catre instanta sesizata. Altfel spus, art. 6 implica mai ales în sarcina “instantei” obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de proba ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta [Hotarârea Perez împotriva Frantei (GC), cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, si Hotarârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59].

Obligatia pe care o impune art. 6 paragraful 1 instantelor nationale de a-si motiva deciziile nu presupune existenta unui raspuns detaliat la fiecare argument (Hotarârea Perez, paragraful 81; Hotarârea Van der Hurk, p. 20, paragraful 61; Hotarârea Ruiz Torija, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia Jahnke si Lenoble împotriva Frantei, cererea nr. 40.490/98, CEDH 2000-IX).

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 Cod pr.civila va respinge recursul ca nefondat.