Potrivit dispoziţiilor art. 1201 din Codul civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.
(Decizia nr. 941 din 26 iunie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată sub nr. 570 din 11.02.2000 la Tribunalul Călăraşi, reclamantul Municipiul Călăraşi a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “C.” S.R.L. Călăraşi, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâta să fie obligată la plata sumei de 56.579.112 lei, cu titlu de redevenţă, şi penalităţi aferente acesteia, şi să se dispună evacuarea sa de pe terenul concesionat.
Prin Sentinţa civilă nr. 242 din 15.03.2002 a Tribunalului Călăraşi, s-a admis excepţia autorităţii lucrului judecat, invocată de pârâtă, şi s-a respins acţiunea, ca atare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere susţinerile părţilor şi probele administrate în cauză.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, considerând-o netemeinică şi nelegală.
în motivarea recursului, reclamantul a arătat că, potrivit dispoziţiilor legale în materie, există putere de lucru judecat atunci când se întâlneşte tripla identitate (obiect, părţi, cauză) între cele două cauze.
Din întregul cuprins al Sentinţei civile nr. 889/2001 a Tribunalului Călăraşi reiese că are calitatea de reclamant Primăria Municipiului Călăraşi, şi nu Consiliul Local al Municipiului Călăraşi, care este şi parte a contractului de concesiune încheiat cu S.C. “C.” S.R.L. şi, prin urmare, nu ne aflăm în faţa excepţiei invocate, neexistând tripla identitate, părţile celor două cauze fiind distincte.
în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la pretenţii, instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut că redevenţă a fost achitată până în ianuarie 2002 (data efectuării ultimei plăţi), fără a ţine seama şi de nota de calcul depusă la dosarul cauzei şi care a fost întocmită potrivit clauzelor contractuale.
Aşa cum s-a arătat, pârâta a efectuat, în mod periodic, plăţi la Trezoreria Călăraşi, deşi în contractul de concesiune se dispune a se face plata la casieria primăriei, fără a respecta articolul cu privire la preţ din contractul de concesiune.
Din nota de calcul reiese faptul că reclamantul a avut în vedere toate ordinele de plată prin care s-a achitat, parţial, redevenţă, rămânând de plată o sumă de 57.540.997 lei, calculată la cursul dolarului din data de 15.03.2002, astfel că nu se poate reţine că pârâta a achitat integral preţul concesiunii prevăzute în contract.
Faţă de nerespectarea clauzelor contractuale, sunt întemeiate şi celelalte două capete de cerere privind rezilierea contractului şi evacuarea pârâtei de pe terenul concesionat, potrivit art. 10 din contractul de concesiune.
în susţinerea recursului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea a fost legal timbrată.
Recursul este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, în raport cu motivele de recurs invocate şi dispozitivele legale în materie, specifice pieţei, Curtea constată că, în Sentinţa civilă nr. 889 din 27.11.2001 a Tribunalului Călăraşi, în calitate de reclamantă apare Primăria Municipiului Călăraşi, iar în cererea de chemare în judecată introdusă la 11.02.2002, reclamant este Municipiul Călăraşi, astfel că nu există identitate de părţi.
De asemenea, Curtea constată că, în petitul cererii de chemare în judecată, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 889 din 27.11.2001 a Tribunalului Călăraşi, nu există vreun capăt de cerere referitor la pretenţii, aşa cum este cazul cererii introduse la data de 11.02.2002 şi care formează obiectul Dosarului nr. 570 din 11.02.2002.
în consecinţă, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt eronată în cauză şi a făcut o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor legale în materie, specifice speţei, astfel că motivele de recurs invocate sunt întemeiate, nefiind întrunite cerinţele art. 1201 din Codul civil privind excepţia puterii de lucru judecat, în lipsa identităţii de părţi şi obiect.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este netemeinică şi nelegală şi urmează a fi modificată, în tot, prin admiterea recursului, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, în sensul că se va respinge excepţia autorităţii lucrului judecat, ca nefondată, şi se va trimite cauza spre rejudecare, pe fond, la aceeaşi instanţă, Tribunalul Călăraşi.
