Conform art. 62 din Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin, modificată, debitorul cambial poate să declanşeze un veritabil proces cambial, invocând excepţia de nulitate a înscrisului cambial, în termen de cinci zile de la data notificării punerii în a înscrisului cambial.
Legiuitorul reglementează astfel o cale de apărare a debitorului cambial, prin care, pe calea opoziţiei la executare, având de data aceasta o poziţie ofensivă, debitorul poate paraliza executarea silită a înscrisului cambial învestit cu formulă executorie.
Executarea nu se poate porni decât în temeiul unui titlu executoriu, respectiv al unui înscris învestit cu formulă executorie. Titlul executoriu reprezentat de o legalizată a înscrisului cambial pe care s-a aplicat formula este lovit de nulitate, întrucât încalcă dispoziţiile Normelor-cadru ale Băncii Naţionale a României nr. 6/1994.
(Decizia nr. 1549 din 15 noiembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 18.01.2002, oponenta S.C. “Z.” S.A. a formulat opoziţie la executarea biletului la ordin, în contradictoriu cu intimata S.C. “Sn.” S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea biletului la ordin, iar în subsidiar, să constate pierderea forţei executorii şi modificarea raporturilor juridice dintre părţi şi, pe cale de consecinţă, anularea tuturor formelor de executare.
în motivarea acţiunii sale, contestatoarea a arătat că la data de 14.01.2001 a fost încunoştinţată prin adresă că s-a pornit executarea silită prin poprire împotriva sa, executare silită iniţiată în baza unui titlu “bilet la ordin”, întocmit la data de 27.08.1999 pentru suma de 109.376,70 euro, bilet la ordin care a fost emis în vederea garantării plăţii unei cantităţi de fire livrate de către creditoare conform Facturii nr. 14945 din 23.08.1999, pentru care oponenta a formulat obiecţiuni calitative. Oponenta a arătat că titlul este lovit de nulitate, deoarece nu îndeplineşte condiţiile esenţiale ale Legii nr. 58/1934, în sensul că nu îndeplineşte condiţia de a lega un raport doar între două persoane, atâta timp cât indică, în calitate de plătitor, o altă persoană decât emitentul, şi nici condiţia ca obligaţia de plată să fie necondiţionată, atâta timp cât lipseşte ordinul de plată al emitentului pentru suma de bani menţionată în titlu, astfel încât înscrisul nu poate fi considerat nici cambie. De asemenea, oponenta a arătat că înscrisul cambial şi-a pierdut forţa executorie, deoarece nu au fost îndeplinite două condiţii esenţiale în acest sens, respectiv prezentarea cambiei la plată şi întocmirea protestului de neplată.
Pe de altă parte, a învederat oponenta, raporturile juridice dintre părţi au fost modificate, în sensul că părţile în proces au convenit să lipsească de orice forţă juridică înscrisul întocmit pentru garantarea plăţii, iar la data de 27.07.2000 s-a încheiat o înţelegere prin care s-a convenit că suma datorată creditoarei este de 200.000 USD. La data de 13.06.2001, s-a încheiat o convenţie trilaterală la care a participat în calitate de parte şi S.C. “Sv.” S.R.L., care datora oponentei suma de 200.000 USD şi care s-a obligat să plătească această sumă intimatei.
La data de 29.01.2002, oponenta a depus la dosarul cauzei o cerere de completare a acţiunii introductive de instanţă, învederând instanţei că, în mod nelegal, s-a aplicat formula executorie a înscrisului cambial, formându-se astfel o executare silită cu încălcarea normelor legale, în speţă art. 376 din Codul de procedură civilă, art. 61 din Legea nr. 58/1934 şi pct. 320 lit. d din Normele-cadru ale Băncii Naţionale a României nr. 6/1994 de aplicare a Legii nr. 58/1934.
Prin Sentinţa civilă nr. 2079 din 18.02.2002, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. 1050/2002, instanţa de fond a admis opoziţia la executarea cambială, a constatat nulitatea titlului executoriu, respectiv traducerea legalizată a biletului la ordin emis de oponentă la data de 23.08.1999, şi a anulat formele de executare emise în Dosarul nr. 272/2001. Totodată, instanţa de fond a obligat intimata la plata sumei de 1.503.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, deşi este adevărată afirmaţia oponentei că înscrisul prezentat nu este o cambie, titlul îndeplineşte condiţiile art. 104 pct. 2 şi 4 din Legea nr. 58/1934, fiind un bilet la ordin valabil, care, prin indicarea celor două bănci, B.C.R. şi CITIBANK, determină plătitorii şi locul plăţii şi care cuprinde obligaţia necondiţionată de plată, conform art. 104 pct. 2 din Legea nr. 58/1934. De asemenea, prima instanţă de fond a reţinut că nu poate fi reţinut de instanţă motivul pierderii forţei executorii a înscrisului cambial ca urmare a neprezentării la plată în termenul legal şi a neîntocmirii protestului de neplată, atâta timp cât intimata a pornit executarea împotriva oponentei, care este un debitor direct obligat la plată, iar nu un debitor de regres. Totodată, prima instanţă de fond a reţinut că modificarea raporturilor juridice care au stat la baza emiterii biletului la ordin nu este dovedită de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, atâta timp cât din cuprinsul protocolului încheiat de reprezentanţii părţilor în proces cu S.C. “Sv.” S.R.L. nu rezultă că înţelegerea se referă la aceleaşi raporturi juridice.
în motivarea sentinţei pronunţate, judecătoria a reţinut că executarea silită s-a pornit în baza unui titlu executoriu lovit de nulitate, atâta timp cât formula executorie a fost aplicată pe traducerea legalizată a biletului la ordin, deşi pct. 320 lit. d din Normele-cadru ale Băncii Naţionale a României nr. 6/1994 prevede că aceasta se aplică pe titlu, fără a face vreo distincţie în funcţie de limba în care acesta s-a redactat.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, intimata S.C. “Sn.” S.A., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea opoziţiei la executare. în motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod greşit prima instanţă a considerat că formula executorie se poate aplica pe un înscris redactat într-o altă limbă străină, şi nu pe traducerea legalizată a acestuia. Având în vedere semnificaţia formulei executorii, a arătat apelanta, este firesc ca formula executorie să se aplice pe un înscris în limba română, în caz contrar fiind necesar ca persoanele împotriva cărora se îndreaptă executarea să cunoască o limbă care nu este obligatorie pe teritoriul României.
La data de 20.03.2002, a formulat apel împotriva aceleiaşi sentinţe civile oponenta S.C. “Z.” S.A., criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică şi nelegală, întrucât cuprinde o contradicţie între minută şi dispozitiv, în sensul că în minută lipseşte sintagma: “traducerea legalizată a biletului de ordin”, omisiune de natură să prejudicieze pe oponentă. Pe de altă parte expresia titlu executoriu nu se confundă cu aceea de înscris cu formulă executorie. Totodată, s-a arătat că înscrisului cambial îi lipsesc menţiunile obligatorii referitoare la codul fiscal şi contul bancar. De asemenea, au fost reiterate motivele invocate în faţa primei instanţe de fond, privind pierderea forţei executorii şi modificarea raporturilor juridice dintre părţi.
Apelanta S.C. “Z.” S.A. a formulat o cerere prin care a solicitat să se ia act de aderarea sa la apelul făcut de partea potrivnică, conform art. 293 din Codul de procedură civilă.
Prin Decizia civilă nr. 35/A din 26.04.2002, pronunţată în Dosarul nr. 6083/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială a respins apelurile formulate ca nefondate.
în motivarea deciziei sale, instanţa de apel a arătat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că titlul executoriu reprezentat de traducerea legalizată a biletului la ordin pe care s-a aplicat formula executorie este lovit de nulitate absolută, din moment ce formula executorie se aplică doar pe originalul înscrisului. în ceea ce priveşte contradicţia dintre minută şi dispozitiv, instanţa de apel a reţinut că aceasta nu există, minuta fiind în deplină concordanţă cu dispozitivul sentinţei. Referitor la nulitatea înscrisului cambial întrucât nu cuprinde contul bancar şi codul fiscal, instanţa de apel a reţinut că, în lipsa unei stipulaţii exprese a legii, omisiunea acestora nu atrage nulitatea înscrisului, elementul obligatoriu fiind denumirea persoanei juridice, conform art. 104 şi 105 din Legea nr. 58/1934 şi pct. 23 şi 505 din Normele-cadru ale Băncii Naţionale a României nr. 6/1994. Totodată, instanţa de apel a apreciat că în mod corect prima instanţă a considerat că executarea nu este condiţionată de prezentarea înscrisului la plată şi întocmirea protestului de neplată, atâta timp cât executarea este îndeplinită împotriva emitentului. Cât priveşte nelegalitatea sentinţei de fond deoarece nu a luat în considerare modificarea raporturilor juridice dintre părţi, aceasta este o excepţie personală care trebuie întemeiată pe probe scrise, conform art. 63 alin. (3) şi art. 106 din Legea nr. 58/1934, modificată, condiţii care nu sunt îndeplinite, întrucât înscrisurile prezentate nu fac dovada modificării raporturilor fundamentale.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, S.C. “Z.” S.A., recurs care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială la data de 24.09.2002, formându-se Dosarul nr. 1751/2002.
în motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că Decizia civilă nr. 35/A din 26.04.2002 este netemeinică şi nelegală, conform art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă, instanţa de apel fiind într-o gravă eroare ce rezultă din superficialitatea analizei înscrisurilor depuse în cauză. Astfel, recurenta a arătat că titlul pus în executare nu îndeplineşte condiţia de a lega un raport doar între două persoane şi nici condiţia ca obligaţia să fie necondiţionată, astfel încât nu poate avea forţa juridică a unui bilet la ordin. Astfel, deşi apar numele celor două bănci, B.C.R. şi CITIBANK, lipseşte ordinul de plată adresat acestora şi, ca atare, este încălcată condiţia prevăzută de art. 2 din Legea nr. 58/1934, modificată, şi pct. 501 din Nofmele-cadru ale Băncii Naţionale a României nr. 6/1994, în sensul că promisiunea de plată trebuie să cuprindă una dintre formulele: “voi plăti” sau “mă oblig să plătesc”. De asemenea, sunt încălcate dispoziţiile pct. 495 din Normele-cadru ale Băncii Naţionale a României nr. 6/1994, care, referindu-se la conţinutul standard al unui bilet la ordin, fac trimitere la anexa nr. 2, care între alte menţiuni cuprinde şi contul bancar şi codul fiscal.
Recurenta a arătat că înscrisul cambial şi-a pierdut forţa executorie, întrucât biletul la ordin nu a fost prezentat la plată, conform art. 41 din Legea nr. 58/1934, în ziua scadenţei sau în cele două zile lucrătoare ulterioare scadenţei, titlul fiind depus la bancă după doi ani şi jumătate. De asemenea, în cazul în care se refuza plata, beneficiarul era obligat să întocmească protestul de neplată. Recurenta a învederat că titlul cambial este caduc deoarece a intervenit modificarea raporturilor juridice dintre părţi. Sub acest aspect, motivarea instanţei de apel este identică cu motivarea instanţei de fond, cele două instanţe analizând în mod exclusiv înţelegerea din 26.07.2000, or, actul care a modificat raporturile juridice dintre părţi este protocolul ulterior din data de 13.06.2001. Astfel, s-a încheiat o convenţie trilaterală între părţile în litigiu şi S.C. “Sv.” S.R.L., convenţie prin care recurenta s-a obligat să plătească suma către S.C. “Sn.” S.A., condiţionat de plata către recurentă a S.C. “Sv.” S.R.L. Prin încheierea protocolului, recurenta a acceptat ca debitoarea S.C. “Sv.” S.R.L. să plătească datoria de 200.000 USD în rate, deşi toate datoriile erau scadente la data încheierii protocolului. Această convenţie a modificat raporturile juridice stabilite între creditoare şi intimată, în sensul că plata nu se mai face în baza înscrisului cambial şi nici în 90 de zile, ci în rate lunare de 20.000 USD, începând cu luna august 2001, dar conditionat de plata S.C. “Sv.” S.R.L. către S.C. “Z.” S.A.
Din analiza actelor şi a lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reţine că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 62 din Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin, modificată, debitorul cambial poate să declanşeze un veritabil proces cambial, invocând excepţia de nulitate a înscrisului cambial, în termen de 5 zile de la data notificării punerii în executare a înscrisului cambial. Prin urmare, după învestirea cu formulă executorie a înscrisului cambial, legiuitorul reglementează expresia verbis, o cale de apărare a debitorului cambial, prin care acesta, având de data aceasta o poziţie ofensivă – în opoziţia la executare cambială debitorul are calitatea de reclamant- poate paraliza executarea silită a înscrisului cambial învestit cu formulă executorie. De asemenea, conform normelor procesuale de drept comun, Curtea reţine că executarea nu se poate porni decât în temeiul unui titlu de executare, respectiv al unui înscris învestit cu formulă executorie.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea reţine că în speţa dată “titlul executoriu”, a cărui executare silită s-a pornit şi împotriva căruia s-a făcut opoziţie la executare cambială, îl reprezintă traducerea legalizată a înscrisului cambial în limba engleză, traducere pe care s-a aplicat formula executorie, cu încălcarea evidentă a legii.
Acest “titlu” a fost anulat prin sentinţa instanţei de fond, soluţie menţinută de instanţa de apel, cu motivarea că un asemenea titlu este lovit de nulitate absolută, întrucât se încalcă dispoziţiile pct. 320 lit. d din Normele-cadru ale Băncii Naţionale a României nr. 6/1994, care prevăd că formula executorie este aplicată pe titlu, fără a face distincţie în funcţie de limba în care acesta s-a redactat.
Curtea reţine că această soluţie este corectă şi în spiritul dispoziţiilor legale adoptate pentru punerea în aplicare a Legii nr. 58/1934, modificată. Totodată, Curtea reţine că această soluţie, care, prin admiterea opoziţiei la executare de către prima instanţă de fond şi prin menţinerea acestei soluţii de către instanţa de apel, a atins scopul promovării unei asemenea acţiuni: paralizarea executării silite a înscrisului cambial învestit cu formulă executorie.
Prin urmare, Curtea apreciază că toate motivele de recurs invocate de recurentă, respectiv: modificarea raporturilor juridice dintre părţi, neîntocmirea protestului de neplată, lipsa unor elemente obligatorii din conţinutul biletului la ordin etc., privesc în realitate biletul la ordin în original, respectiv înscrisul redactat în limba engleză, care nu constituie în acţiunea de faţă titlu executoriu, întrucât nu este învestit cu formulă executorie. Singurul înscris care putea fi invocat ca titlu executoriu şi care putea fi pus în executare era traducerea legalizată a originalului biletului la ordin, a cărui anulare, de altfel, s-a dispus prin sentinţa pronunţată de prima instanţă de fond.
Dată fiind raţiunea reglementării din art. 62 al Legii nr. 58/1934, modificată, Curtea apreciază că toate aceste excepţii privind forma şi fondul biletului la ordin pot fi invocate fie pe calea unei acţiuni în anulare sau în constatarea nulităţii absolute, de drept comun, acţiune care este de competenţa tribunalului, fie pe calea unei opoziţii la executare cambială, formulată în cadrul executării silite a biletului la ordin în original, după învestirea acestuia cu formulă executorie.
în ceea ce priveşte prima cale reglementată de lege, acţiune în anulare de drept comun, nu s-ar putea susţine invocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat, faţă de hotărârea de fond dată în acţiunea de faţă, întrucât este vorba despre o altă cauză juridică, pe de o parte, iar, pe de altă parte, opoziţia la executare reprezintă o procedură specială derogatorie în raport cu acţiunea în anulare de drept comun.
De asemenea, nu s-ar putea invoca excepţia autorităţii de lucru judecat nici în cazul în care se porneşte opoziţie la executare în cadrul executării silite a biletului la ordin în original, întrucât ceea ce dobândeşte autoritatea de lucru judecat este dispozitivul hotărârii, fapt ce rezultă din interpretarea per a contrario a art. 258 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Or, în speţa de faţă, în dispozitivul hotărârii pronunţate de prima instanţă de fond, se reţine că se dispune anularea titlului, respectiv a traducerii legalizate. Aşadar, obiectul celor două acţiuni este diferit.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 62 şi următoarele din Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin, modificată, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Totodată, în baza art. 1169 din Codul civil, vizând şi principiul general de drept civil “idem est non esse et non probare”, Curtea va respinge şi cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată, instanţa reţinând că intimata nu a făcut dovada afirmaţiilor sale.
